155,444 matches
-
este o originală autobiografie literară, un soi de alfabet personal de la A la Z, în care scriitorul se exprimă pe sine și lumea în care a trăit, își nuanțează convingerile și le urmărește acestora paradoxale arheologii subiective. Prezentăm în aceste pagini un fragment din volumul în curs de apariție la Editura Curtea Veche. Am asistat la nașterea celor trei copii ai mei. Prima mea fiică, Cecilia, s-a născut în orașul México în 1962. Mama ei, prima mea soție, Rita Macedo
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
care au pierdut devreme un copil. O sumă de umbre, fatalități întrețesute și moarte, alături de cei ce au fost și de lucrurile pe care le-au lăsat, inerte, într-o cutie, într-un dulap, într-un așternut pustiu sau o pagină nescrisă. Mai presus de toate luptăm pentru a păstra căldura acelor lucruri, forma cutei, urma călătorului... Cît de bucuroși am fost atunci cînd am aflat că, în ultima noapte a vieții sale, Carlos, cu intuiția sa fericită și redutabilă, le
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
prezintă aceeași tendință spre sinteza oximoronică, spre juxtapunerea paradoxală, pe care o întâlnim și la nivelul conținutului. Cuvintele se înlănțuiesc cu fluctuații și inflexiuni idiosincratice neașteptate, în timp ce formulările neologice tresar adesea sub zvâcniri, sub răbufniri, de sintaxă veche. Aflăm în paginile cărții, ca într-o adevărată arheologie a limbii, straturi stilistice diferite, întrepătrunse neverosimil, iar efectul este acela de dialog intim al textului cu sine însuși, un dialog în care funcția de semnificare trece în plan secund. Mai mult decât un
Arheologie literară by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12949_a_14274]
-
în loc de «domnitor». Pînă într-o zi, cînd am mers, împreună cu mama, în vizită la familia N. Mezinul, Iosif, era elev de liceu. Totdeauna gentil cu mine, mi-a arătat niște ilustrații din cartea de istorie. O mică gravură, în mijlocul unei pagini, înfățișa un personaj călărind vijelios. «Cine-i ăsta?» «Un domnitor», mi-a răspuns Iosif. Vă închipuiți ce surpare în capul meu, încredințat cum fusesem pînă atunci că «domnitor» e odaia în care dorm!” (Cum am învățat românește)1). În orașul
Orașe și ani by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/12958_a_14283]
-
o pătură și o carte. Cea din urmă e destinată nu lecturii, ci atmosferei, ca într-o strofă a uitatului Păun-Pincio: «Ceaslov, ești bun de căpătîi, Să stau un ceas pe gînduri dus, Un vis de dragoste citind Pe-albastra pagină de sus»”.4 ) “Orașul P., capitala județului Neamț - citim în Enciclopedia României -, e situat în valea Bistriței, în dreptul trecătorilor dinspre Ardeal (Bicaz și Tulgheș) și la răspîntia drumurilor care vin prin aceste trecători, adunîndu-se într-unul singur pe valea Bistriței
Orașe și ani by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/12958_a_14283]
-
mă știe și mă scrie. Sînt un scriitor-păpușă, un scriitor panou. Sînt cel mai mare scriitor, renumit, viu, sînt peste tot și atît de inexistent... Scriu totul și nu scriu nimic“. Pentru un ochi avizat, fragmentul acesta, reprodus de pe prima pagină a cărții, e, în esență, un istoric al pozițiilor teoretice referitoare la actul scrisului și al lecturii. A citi, a reciti, îmi vine să spun, gîndindu-mă la titlul cărții lui Matei Călinescu. Prima lectură a cărții e una vizuală: secvențe
Chipurile lecturii by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12948_a_14273]
-
actul scrisului și al lecturii. A citi, a reciti, îmi vine să spun, gîndindu-mă la titlul cărții lui Matei Călinescu. Prima lectură a cărții e una vizuală: secvențe în principiu scurte, de cîteva rînduri sau paragrafe, rar întinse pe două pagini, separate de un spațiu alb. Cuvintele de început ale fiecărei secvențe sînt redate, întocmai ca într-un dicționar, cu aldine. O structură accentuat secvențială care neagă orice încercare de lectură lineară, deși, paradoxal, înăuntrul textului, există un debil fir detectivistic
Chipurile lecturii by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12948_a_14273]
-
află de la început cine e Antonia: un robot cu înfățișare feminină, un robot care citește și care își fixează tipul potrivit de lectură prin apăsarea unui buton. Seacă, agasantă imagine, pe care cititorul o uită repede, la distanță de nici o pagină. Alte Antonii, suave, feminine, erotizate, își fac apariția în pseudoroman. Folosesc epitetele cu o oarecare reținere, autoarea se joacă ironic (uneori mult prea evident autoironic) cu ideea de scriitură feminină. Antonia nu e o metaforă, dar seamănă cu scrisul unui
Chipurile lecturii by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12948_a_14273]
-
adică o carte al cărei autor eram eu, cu fotografia mea (reușită) pe coperta din spate, cu o prefață a unui respectat critic. Nu-mi mai aduc aminte cum a dispărut. Citesc cartea. Minunată, emoționantă, extraordinară. Mă uit mereu la pagina cu autorul și mă bucur că eu sunt alesul. Nu mă interesează dacă e cineva care seamănă cu mine sau mi-a studiat îndelung stilul, nu contează cine a scris-o, eu am scris-o. Sînt de acord să plătesc
Chipurile lecturii by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12948_a_14273]
-
săi de a fugi din Atena - ei îl corupseseră pe paznicul închisorii unde Socrate era deținut - și acceptă cu seninătate verdictul pronunțat împotriva sa conform legilor cetății - prozopopeea legilor din dialogul lui Platon Criton este una din cele mai frumoase pagini ale literaturii europene. În dialogul Menexenos, Platon consideră că superioritatea atenienilor față de ceilalți greci se datorează în primul rând egalității tuturor cetățenilor în fața legii. Fără transpunerea în faptă a principiului isonomiei nu există democrație decât ca simplă formulă retorică. Este
Egalitate în fața legii? by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12971_a_14296]
-
e categorică?” (forum. softpedia.com); „scuze că pun două post-uri unul după altul” (Ciberplai, 2003). Desigur, nu e vorba de o regulă absolută, mulți folosind cuvîntul fără nici un fel de cratimă internă: „am pierdut un ditamai postul de vreo pagină” (FanClub Forum, 2002), încredințînd exclusiv contextului rolul de a restrînge interpretările. Anglicismul post are deja în română o familie lexicală: alcătuită din verbul a posta și din substantivul cu sufix de infinitiv lung postare. Verbul englezesc to post devine, în
Posturi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12980_a_14305]
-
J.l.- Cronicar), Mac Linscott Ricketts.” Confiscarea dlui Ricketts ni s-ar părea o probă de naivitate, dacă n-ar fi una de orgoliu. Cît despre scurtarea textului, acesta e un procedeu curent, de care, dacă ne uităm la înghesuiala din pagini, doar Jurnalul literar n-a auzit. * Dna Ramona Șendrescu ne face o mare surpriză în MOZAICUL craiovean (nr.1-3, 2004): a descoperit în Biblioteca din Corabia (orașul în care poetul s-a născut la 11 aprilie 1942) manuscrisul unui jurnal
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12968_a_14293]
-
a început pe 22 decembrie 1983”) - 25 aprilie 1984 („RODICA. RODICA. De ce m-ai părăsit!”). * Superb intitulat - Despre șoaptele și tăcerile culturii române în Statele Unite - interviul acordat de către dna Sanda Golopenția în TRIBUNA nr. 1 d-nei Carmina Popescu ocupă zece pagini de revistă și trebuie citit. Obligatoriu! Ce mai zic sondajele Într-un editorial din ADEVĂRUL Adrian Ursu e de părere că „mai toate partidele par să fie hotărîte să cîștige voturile românilor cu rețete de import. PUR i l-a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12968_a_14293]
-
în calcul pe cele care au curajul să se plângă de ceea ce pățesc acasă. O cifră care spune multe despre tradiționala blîndețe și cumsecădenie a românilor. lîn ZIUA înregistrăm un început de polemică între doi vecini de rubrică. Pe aceeași pagină în care Dan Pavel, politologul care a devenit consilierul lui Gigi Becali, scrie despre „Democrație pe-apucatelea”, Toader Paleologu își intitulează comentariul „Oierul gentilom și maestrul de politologie”, luîndu-l peste picior pe Pavel pentru opțiunea pro Becali a acestuia. „Oier cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12968_a_14293]
-
să aflăm - prin amabilitatea domnului director al acestei instituții - unele dovezi interesante în legătură cu activitatea tipografică a lui Coresi. În acest sens, am reținut descoperirea Octoihului din 1530, manuscris slavon ce cuprinde 209 file, 28,5 x 20 cm, 28 rânduri/ pagină, executat de Nicola, diac la Păuliș pe Mureș, județul Arad. (Localitatea Păuliș se află pe șoseaua Arad-Deva, la 25 de km de Arad). Autorul manuscrisului precizează: “S-a trudit cu această scrisoare preapăcătosul Nicola diac, fiul popei Nicola din țara
Octoihul de la Păuliș (1530) by Iulian Negrilă () [Corola-journal/Journalistic/12985_a_14310]
-
preapăcătosul Nicola diac, fiul popei Nicola din țara Srenului, din localitatea Neradin. S-a terminat această carte în anul 7038 (1530), luna mai, 28, în localitatea Păuliș, la porunca popei Mircea... Această carte este a Mănăstirii Ostrov...” Urmează, pe aceeași pagină, criptograma autorului, care, în traducere, este următoarea: “Nicola diac am scris această carte”. De la Păuliș, acest manuscris trece în posesia Mănăstirii Ostrov (Călimănești), de unde este adus în Șcheii Brașovului, cu siguranță înainte de 1562, de către (probabil!) popa Toma, fostul copil de
Octoihul de la Păuliș (1530) by Iulian Negrilă () [Corola-journal/Journalistic/12985_a_14310]
-
în linii mari în acest fel. Se venea acum la cafenea și pentru cântecele lui Juliette Greco sau pentru muzica de jazz. Atracția principală a fost însă prezența capilor existențialismului, curentul filosofic la modă. Peste tot, și în afara localurilor, în paginile gazetelor, în biblioteci, pe băncile de pe bulevard se dezbăteau aprins teme la ordinea zilei: libertate, opțiune, angajare în definiția cărturarului. Numele lui Jean-Paul Sartre, Simone de Beauvoir, Albert Camus fluturau pe toate buzele. Idolul momentului era un bărbat scund, urât
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
șeful secției de agitație din Comitetul Central era Roger Garaudy, un pretins erudit, care mai târziu va trece de la comunismul ultraortodox la fanatismul islamic. A ajuns să fie condamnat la tribunal pentru afirmații rasiste în conflict cu legea. Pe o pagină întreagă a unui ziar de mare tiraj el a demascat atunci cu delicii de pamfletar pe un „fals profet”, un stâlp al diversiunii. Ținta era Jean-Paul Sartre. Un locotenent al lui Garaudy, Jean Kanapa se va aproviziona și el din
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
apărute la sfârșitul anului 1934 și începutul lui 1935, locul unde se afirmase gruparea „noii spiritualități”, animată de Comarnescu, Eliade, Noica și Mircea Vulcănescu. Emil Pintea a realizat în 1992 la Editura Dacia o foarte utilă, masivă (aproape 700 de pagini, format mare) și bine gândită antologie literară a revistei „Gândirea” (deci nu o reproducere integrală, imposibilă datorită volumului mare de texte, întrucât revista a apărut pe durata a 23 de ani, din 1921 până în 1944). Au venit la rând publicațiile
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
care erau până atunci pensionarii, spaniolii, evreii și negrii), si pe cei din Estul Europei. Deoarece am sprijinit activ dealungul anilor aderarea României la NATO, participând între altele la adunări la inst. Woodrow Wilson din Washington DC și contribuind la pagini întregi de reclame în ziarele americane (e.g. Los Angeles Times, “România belongs to NATO”), am cerut partidului republican ca să accepte ca făcând parte oficial din delegația SUA la conferința NATO din București, Aprilie 2008, un grup de romani-americani care au
Relatia ales-alegator: o incompatibiliate? (Ajutor nesolicitat pentru cei care ajung la putere). In: Editura Destine Literare by Claude Matase () [Corola-journal/Journalistic/75_a_303]
-
surpriză. Pentru înțelegerea ei, adaug că după 1990, Aurel Sasu a făcut mai multe stagii de profesorat în S.U.A., iar în ultimii ani a devenit și profesor la Universitatea clujeană. Titlul cărții - Breviter - adverb latinesc - însemnând “pe scurt” - sugerează specificul paginilor adunate în acest volum: unele par notații de jurnal, altele meditații creștine sau existențiale, unele par fragmente desprinse din prelegerile rostite în fața studenților, altele satire la adresa unor manifestări megalomane ale unor inși ce-și uită cu totul trecutul, și în
Întâlnirea cu sine by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13001_a_14326]
-
lui Aurel Sasu. Să exemplificăm. Autorul vorbește adesea studenților de violența (nu numai de limbaj) a românilor de după 1989, despre degradarea civic-morală a unui popor ce se laudă cu un creștinism chiar al etnogenezei sale; într-o călătorie cu trenul paginile par o schiță caragialescă) observă obedienta lingușire a unor români față de străini, față de tot ce înseamnă occident; la un simpozion din New York - unde se prezenta Dicționarul Scriitorilor Români, Aurora Cornu, acum stabilită de mulți ani în Occident, disprețuiește în limbaj
Întâlnirea cu sine by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13001_a_14326]
-
violent literatura României de după al doilea Război Mondial, uitându-și propriile-i scrieri realist-socialiste; tragedia poporului american din 11 septembrie 2001 este evocată prin reproducerea unui “psalm” trist, afișat într-o expoziție comemorativă de la Grand Central. Nimeni n-a scris pagini mai emoționante despre singurătatea Profesorului Zaciu: “L-am văzut adeseori pe Mircea Zaciu în zile sfâșietor de triste. Era, în acele momente, atât de departe de oameni și atât de străin lumii în care i-a fost dat să respire
Întâlnirea cu sine by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13001_a_14326]
-
ramurile înflorite ale vișinului ca pe un miracol al începutului de lume. Atunci petreceam împreună clipe multe fără să vorbim” (v. Cât de singur e un om singur?) Un adevărat poem în proză este Pe câmpiile uitării, despre moartea părinților, pagini comparabile cu ale lui Zaharia Stancu din Ce mult te-am iubit sau ale lui Marin Preda despre Bătrâna țărancă. Breviter-ul lui Aurel Sasu îl exprimă pe reputatul critic și istoric literar în tentativa de a se întâlni cu sine
Întâlnirea cu sine by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13001_a_14326]
-
ca reafirmarea unor verdicte critice mai vechi să sugereze noi căi de lectură. Voi spune prin urmare că monografia semnată de Rodica Ilie e o monografie reușită. O carte bine gîndită, bine structurată, o monografie care, în ciuda numărului redus de pagini, e ceea ce trebuie să fie. Autoarea îl așază pe Emil Brumaru sub semnul Arcadiei și al contrautopiei. Brumaru recuperează ironic și autoironic - semn acut al modernismului și postmodernismului - un construct imaginar considerat anacronic: modelul idilic. „Emil Brumaru - spune Rodica Ilie
Despre cerșetorul de cafea by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13000_a_14325]