2,365 matches
-
Star! Te-ai întors! —Desigur, chéri. După cum vezi. În timpul verii, ea a căpătat un accent foarte ciudat. Nu mai clai ei de păr; acum este tunsă scurt, bob. Este teribil de armonioasă și asortată. Chiar și pantofii îi sunt galben pal. — Minunat! Te-ai distrat bine? Ea oftează și-și dă ochii peste cap, de parcă i-ar fi greu să exprime în cuvinte bucuria celor trei luni care au trecut. Imaginea lui Muskett, pe care Jonathan încearcă să și-o alunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
își intrase deja în drepturi, căci frunzele copacilor își schimbaseră încet-încet culoarea. Natura întreagă căpătase un aer de tristețe. Totul părea schimbat. Verdele proaspăt al ierbii, care dădea atâta viață și culoare firii, acum s-a preschimbat într-un galben pal, contrastând cu soarele palid ce abia se mai zărea pe cerul mohorât. Toamna adusese cu ea vântul care a risipit frunză cu frunză podoaba argintie a copacilor, lăsându-i goi; cu fiecare frunză și-a întregit covorul multicolor care acoperea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
in apa pură și cristalină a unui lac azuriu din apropiere, unde, de mii de secole, animalele și oamenii și-au vindecat sufletele. Bând din apa sa sfințită și binecuvântată, florile rozii pluteau pe albastrul întins al lacului, copaci umbreau pal malurile sale și peștii mărunți își duceau existența în cadrul său, privind frăgarul cu tristețe și încercând a ameliora situația, râzându-și reciproc. Surâsul soarelui se putea vedea acum clar în unduirile apei și frăgarul se mulțumea deocamdată, în perioada de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
acestea tabloul pare măreț, fantastic. Pătrund în acest templu cu adânc respect și pioșenie în fața naturii care își are în fiecare anotimp farmecele ei. Monica Popa, clasa a V-a C 2. COMPOZIȚII DESCRIPTIVE În munții Buzăului ,,Ceața se risipește, pale fumuri plutesc pe crestele codrilor, încep apele să se lămurească pe spintecătura văilor. De-aici pornesc și se desfac în zare spinările rășchirate ale munților, ca printre degetele unui uriaș țâșnesc din toate părțile, râuri furioase ce trag în matca
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nici nu se simte, vânt de după Pesah, în curând copiii vor călca în sucul acela, iar urmele lor se vor descompune pe trotuar până să se întoarcă ei la prânz; și Noga se va întoarce atunci obosită, cu buclele ei pale căzute pe spate, cu o singură propoziție pe limbă, o propoziție pe care o rostește încă de pe scări, din care eu nu aud decât sfârșitul, tati, tati, tati. Mă ridic cu greu, mi se pare că ziua a ajuns deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
construirea acestui adaos semăna cu rășina epoxidă sau cu cleiul solidificat. În anumite puncte, lumina pătrundea în această substanța câțiva centimetri, dezvăluind o structură internă extrem de complicată. În alte părți, această materie poseda o opacitate totală. Culorile erau blânde: verde pal și gri, pe alocuri cu straturi mai sumbre. Niște cavități stranii, ale căror diametru varia între cincizeci centimetri și peste zece metri, erau legate prin fire de păianjen care păreau fragile, dar în fapt se dovedeau mai rezistente decât cablurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
dușmanii ei ar numi îngâmfare, iar prietenii într-un fel mai indulgent, o îngâmfare care se ghicea în zâmbetul atotștiutor mascat și într-o imperceptibilă atitudine de superioritate. Avea părul drept, blond șuvițat, până aproape de talie; ochii albaștri, pielea roz pal. Purta un costum Chanel de un roz deschis (o femeie cunoaște detaliile astea) cu un body negru decoltat pe dedesubt, ca să nu arate ca o doamnă care ia prânzul. Era evident că va fi membră a vreunei organizații pentru doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
alias Planeta plutitoare, atârna maiestuos în centrul atriumului, într-un raport de proporții perfect cu pereții octogonali din jurul ei. Chiar deasupra ei se afla balconul construit mai sus, de care erau atârnate mănunchiuri de fascicule luminoase, răspândind valuri de lumină pală pentru a surprinde diferitele unghiuri ale obiectului decorativ, lăsând unele părți neluminate, precum craterele Lunii. Inelele argintii din jurul ei străluceau și, de la distanța la care mă aflam, plasa de sârmă părea o rețea misterioasă ca un văl proiectându-și conturul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
în jurul gâtului purta o eșarfă de mătase; parcă era desprinsă dintr-un catalog Hermès. A doua femeie era o copie a celei dintâi, numai că mărită și cu mai multă luminozitate la un xerox de proastă calitate. Costumul ei bleu pal, făcut la croitor, nu o avantaja deloc. Ceva mai lejer și bleumarin s-ar fi potrivit mai bine culorii pielii, ca să nu mai zicem feței. Părul ei lung și dezordonat era ținut pe spate cu o panglică din catifea marca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
nu se căsătoresc cu ele. Galeria lui Duggie era mare, albă și aproape goală, cu excepția unor picturi uriașe în ulei ale unor chei de instalator în culori stridente și a unui nou asistent, un tânăr încrezut, într-un costum verde pal și cu niște mocasini din imitație de piele de crocodil, care se sprijinea de un birou când am intrat și care mi-a zâmbit batjocoritor fără să-și miște un mușchi. Am lucrat și eu într-o galerie o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mult negru sau pentru că aveam un ruj roșu aprins. Am făcut un mic popas la supermarketul Oddbins. Era plin de lume care cumpăra vin pentru cine festive, îmbrăcați în pulovere groase împletite, cămăși cu dungulițe și pantaloni din catifea verde pal, fără de care nu poți apărea prin părțile astea. Locuitorii acestui cartier iau cât se poate de în serios pantalonii de catifea, și nu glumesc defel. Puteai să-o deosebești pe bărbați de femei foarte ușor: cele din urmă purtau espadrile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Părea foarte zăpăcită. Mai erau de înghițit apartamentele lui Suki (acestea erau văruite predominant în galben: „culoarea mea preferată, este atât de veselă“), apartamentul Belindei, excluzând dormitorul în care se odihnea (deși am presupus că acesta era de un roz pal, pentru al se asorta cu salonul de zi și cu baia) și a lui Sir Richard (de o culoare masculină, verde închis cu mobilă de mahon), ca să nu mai vorbesc de restul casei („de fapt, folosim marea majoritate a parterului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Când m-am întors în bucătărie mă simțeam de parcă fusesem în timpul ăsta pe un Stairmaster 1. I-am spus asta lui Suki cât timp am stat la masa rustică din bucătărie, sorbind Lapsang Souchong din cești chinezești de os, galbene pal cu margine aurie (da, chiar există conceptul de asortare exagerată). Părea chiar surprinsă. Ah, nu e chiar atât de mare, să știi! Locuim totuși trei persoane aici. Bineînțeles, i-am spus, uitasem asta. — Îți place cum este aranjată? —O, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
toate gândurile despre Helen fiind uitate. Uitându-se la mine, și-a aranjat două eșarfe subțiri ca de voal, care atârnau libere și alunecau. Felul lui Janey de a se îmbrăca nu prea se schimba în funcție de anotimp; vara în straturi pale plutitoare de mătase și bumbac în loc de lână, dar eșarfele, colierele, brățările și cerceii erau mereu acolo. Ce vezi la el? Este foarte bun la pat, i-am spus pentru a mă scuza. Și este foarte chipeș, chiar dacă poartă numai costume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
i-am rupt nasul. Cred că am auzit ceva cartilaginos rupându-se. Acum eram chit. Îmi rupsesem fusta în timp ce-mi ridicasem genunchiul, și uram să cos. Uitându-mă în jurul meu, am văzut o frumoasă vază de Murano, roz pal, pe noptieră. Îngenunchease de durere, pămpălăul. Am luat vasul și i l-am trântit în cap. Nu s-a spart; fac sticlă tare pe insula aia. S-a chircit pe covor și stătea acolo, inconștient. Am pus la loc vasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
-și bată joc de mine sau am dat din Îmtîmplare peste un neghiob ? Dar n-are importanță, esențialul este că invizibilul rămîne invizibil. Ceea ce am vrut să văd se și vedea. Continuam să mă concentrez asupra acelui punct. Lumina aceea pală, dreptunghiulară, fereastra lămîiatică, fereastra acelei camere pe care tocmai o părăsisem. Perdelele gălbui parcă rîdeau de mine, de mine care Înghețam În beznă și care, pentru ea Înfruntam cu vitejie invazia Întunericului. Dar, pînă la urmă tot am să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și uitat de existența ei. Și totuși, cei din poză purtau pălării din paie cu boruri largi. Dacă priveai atent fotografia, observai să soarele strălucea puternic. Aici Însă, dincolo de perdeaua cu găurele, zilele tăioase de februarie, Îndulcite de un soare pal, sînt rare și nu te Încălzește decît flacăra roșie de la soba cu gaz care fumegă undeva sub arborele de cauciuc cu frunze Îngălbenite. În plus, am fost singurul lor client cît m-am Învîrtit pe acolo. Fata cea ursuză stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
așa stăteau lucrurile, unde naiba mă aflam?... Privit de această ființă inexistentă. — CÎt e ceasul? — Mai sînt cinci minute bune... Aprinse veioza de lîngă pat și apăru dinaintea ochilor mei. Pijamaua matlasată fusese schimbată cu un chimono de un galben pal; fileul dispăruse și părul Îi curgea În cascade pe umeri. — Bine, bine, dar ce oră? — Mai sînt cinci minute pînă la expirarea contractului. — Ce? Luat prin surprindere, m-am ridicat brusc. Ce vrei să spui ? — Nu vă Îngrijorați. A privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
din buzunarul interior. Negru, pătrat, din piele-Întoarsă, ros pe la colțuri - semn că fusese mult folosit. La Început am vrut să scot din el tot și să-i Înșir conținutul, dar prea bătea la ochi pe masa aceea de un roz pal. M-am decis să scot obiectele din el, pe rînd unul cîte unul, Începînd cu banii. I-am slăbit catarama fără cel mai mic zgomot. Mai avea două clape cu broaște, una mare și una mică, fiecare cu cîte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
părea de-a dreptul copilăroasă. Au intrat pe poarta îngustă, scârțâia din balamale, poate se umflase de umezeală. Au pătruns în curte, stătuse ploaia, soarele se străduia să străpungă norii, mai era călduț încă, tot mai reușea să învioreze culorile pale ale vegetației din jur. Era multă pace, parcă-ți amintea de după amiezile când se terminau de udat micile grădini de zarzavat încropite pe lângă casă, când aerul încărcat de vapori de apă îți scălda plămânii și te făcea să-l respiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
propus? Încet, încet ieși din amorțeală, începu să vorbească, era ca de obicei răgușit, își dregea adesea glasul forțându-și corzile vocale și flora nelipsită ce-i împrejmuia laringele, curând a revenit la veche placă arhicunoscută de Carmina. Cu obrajii pali, cu sângele scurs plumb în picioare Carmina asculta înmărmurită. Începea din nou să semene cu marioneta care fusese cândva. Intra din nou în mâinile atât de puțin dibace să mânuiască o păpușă. Își simțea revolta și împotrivirea surdă clocotindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
exclamat, cu ochii jucându-i în cap, aici e treabă dichisită bine până la comanda stai. Era soare, era frumos, bătea foarte puțin vântul, câte o frunză cădea cu pocnet pe veranda de lemn. Și dacă n-ar fi fost nuanțele pale, de culoarea aramei stinse ai fi crezut că mai este încă vară. E fain, nu? a întrebat el și a zgâlțâit din genunchi. Cafeaua și-au propus s-o bea mai târziu după o plimbare prin împrejurimi. Păduricea era tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
către fereastra bătrânei, sigur, era la postul de pază bătrâna, nemișcată, consternată, figura ei o făcu să întoarcă privirea înapoi. Mașina lui Ovidiu era acolo, parcată lângă bordură, în vechiul ei loc. De altfel observă la geamurile ei o lumină pală. Ovidiu nu-i predase cheia apartamentului. Deși divorțul se terminase de patru luni, între ei nu se discutase încă problema partajului. Ovidiu nu-și luase decât hainele, magnetofonul, aparatul de fotografiat, cortul și alte câteva obiecte mărunte. Mobila din dormitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o imagine născocită de propria mea fantezie, dar era Naoko în carne și oase. — Dormeai? m-a întrebat ea în șoaptă. Nu, mă gândeam. Ce mai faci? am întrebat-o eu, ridicându-mă. — Bine, a răspuns ea cu un zâmbet pal, ce părea că vine dintr-o scenă îndepărtată. Nu prea am timp și n-ar trebui să mă aflu aici, acum. Am întins-o pentru câteva minute, dar trebuie să mă întorc imediat. Nu-ți displace părul meu? — Absolut deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am ieșit. Mi-era teamă să nu mă vadă vreun vecin, dar nu era nimeni pe străzi la ora șase dimineața. Doar ciorile stăteau de veghe, pe acoperișuri, supraveghind parcă strada pustie. Am mai aruncat o privire spre perdeaua roz pal de la fereastra lui Midori, am luat-o pe jos spre gară, m-am urcat în tren, am mers până la capăt de linie și apoi iar pe jos, până la cămin. Găsind pe drum un restaurant mic, deschis, am mâncat orez, supă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]