KorAP: Find »[drukola/base=palmă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...82 83 84 ...835 >

20,853 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

pînă lîngă capătul patului: Ce ți s-a părut "interesant" în această locuință? Cu o nouă țigară între degete, chiar în unghiul de deschidere a lor, că atunci cînd trage vreun fum își acoperă jumătatea de jos a obrazului cu palma, femeia prinde în vîrful degetelor, cu delicatețe, paharul. Interesant că se poate locui într-o asemenea încăpere răspunde ea. Nu toți pot să-și construiască vile cu două niveluri, foișor, pavilion de vară... ...pentru că nu irosesc banii cumpărînd, odată, cîte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pumnul, din care, cînd îl deschide, ninge deasupra mesei cu fulgii tutunului; se ridică, scutură scurt genunchiul drept, să-și așeze poala fustei, apoi se întoarce cu fața spre ușă: Te rog, fii atît de bun și dă-mi blana! Palmele lui Mihai cuprind cu timiditate umerii femeii, abia atingîndu-i: Doamnă... spune vocea lui rugătoare. Te rog! se scutură Maria, să-i arunce palmele de pe ea. Ascultă! face Mihai un gest scurt, prinzîndu-i brațul, obligînd-o să se întoarcă spre el. Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
apoi se întoarce cu fața spre ușă: Te rog, fii atît de bun și dă-mi blana! Palmele lui Mihai cuprind cu timiditate umerii femeii, abia atingîndu-i: Doamnă... spune vocea lui rugătoare. Te rog! se scutură Maria, să-i arunce palmele de pe ea. Ascultă! face Mihai un gest scurt, prinzîndu-i brațul, obligînd-o să se întoarcă spre el. Ce atîta suspiciune, Maria?! o întreabă, întîlnindu-i privirea plină de răutate. E drept, strînge el din umeri, fără să elibereze brațul, ci doar slăbindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
decît s-o întindă spre-a atinge o femeie frumoasă. Zicînd acestea, înfierbîntat de vodcă, Mihai nu se poate abține să nu întindă mîna, să atingă cu vîrful degetelor genunchiul dezgolit, rămînînd așa, în atingere, așteptînd cu o plăcere bolnăvicioasă palma care să-l lovească în plin. "Am să te las să mă lovești, cum te-am lăsat să-mi arunci și vodca între ochi. Cînd ai să obosești, vei fi a mea..." Stai! șoptește Maria înfiorată de atingerea ce durează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Se uită lung în ochii tînărului, impunîndu-și cu greu să păstreze răceala și severitatea privirii de mai înainte, cînd încă nu băuse: Ești prietenul Doinei și el, ca tată al fetei, a considerat... Vorbe, Maria! șoptește Mihai rîzînd, cuprinzînd în palme genunchii femeii. Știi la fel de bine ca și mine de ce. Maria face un gest brusc și se rotește spre masă, aprinzîndu-și țigara. Spune tu de ce, eu nu știu saltă ea dintr-un umăr a indiferență, cufundîndu-se în moliciunea fotoliului, aruncîndu-și din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
plăcere obrazul în ea, răscolit de parfumul ușor perceptibil. "Maria Săteanu!" gîndește el, înfiorat profund, cum numai în adolescență i s-a mai întîmplat, cînd descoperea dimensiunea sentimentelor. O clipă are intenția de a-i atinge părul la ceafă cu palmele desfăcute, dar se teme că, așa cufundată în fotoliu cum stă, savurîndu-și țigara, femeia ar putea să reacționeze prea violent și, în furia ei, să plece. "Trebuie să-i mai dau să bea. Imposibil să rămînă tot timpul rece, insensibilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
sticla, înainte ca femeia să-l întrebe de ce a tremurat așa vizibil. Nu-nu, te rog! rîde Maria spontan, reținîndu-i mîna. Simțindu-și degetele strînse cu putere, Mihai insistă: Totuși... Nu. Nu acum. Poate mai tîrziu... Strînsoarea se slăbește, apoi, toată palma femeii lunecă pe brațul lui Mihai, oprindu-și degetele lungi, desfăcute puțin, mai sus de cot, cuprinzîndu-l. Cu mîna liberă, Mihai atinge obrazul femeii, apoi, de pe obraz, vîrful degetelor lunecă pe gît, oprindu-se la primul nasture al bluzei. Te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
peste care, mai mult ca o adiere, începe să lunece sărutul lui. Te rog!... tremură tot trupul Mariei, cînd simte fierbințeala sărutului pe sîn și, parcă vrînd să se elibereze, întinde brațele lung, să poată cuprinde spatele tînărului, peste care palmele ei lunecă într-o atingere domoală. Mihai încercuiește din nou în fierbințeala buzelor jumătatea șocolatie a perlei, dar cînd să o soarbă, cum numai în copilărie, dimineața, sorbea boabele mari de rouă de pe petalele bujorilor din fața casei, Maria scoate un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
rouă de pe petalele bujorilor din fața casei, Maria scoate un țipăt înfundat, născut din sublimul plăcerii, ca un geamăt de durere ori de extaz și se repede în sus, cu o mișcare scurtă, de fiară lovită mortal. Pregătit, Mihai așteaptă loviturile palmelor. Dumnezeule mare! șoptește Maria tremurînd toată, ca de friguri, făcînd o jumătate de pas, pînă lîngă Mihai, căutîndu-i gura cu înfrigurare. Și tu ești ca un blestem, și tu... îi șoptește, rupîndu-se o clipă din sărut, învăluind privirea lui Mihai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ca un blestem, și tu... îi șoptește, rupîndu-se o clipă din sărut, învăluind privirea lui Mihai cu toată privirea ei, în care au explodat sclipiri fierbinți. Apoi, ca și cum astăzi, întîia oară, ar fi descoperit sublimul jocului, se dăruie cu voluptate palmelor care, mai mult o chinuie cu strîngerea lor prelungită, un sărut aparte, la fel de fierbinte ca cel al buzelor în intenția lor de-a o dezbrăca. Staaai... rîde Maria încet cînd simte degetele tînărului pe mijloc, la spate, încercînd să descheie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
degetele tînărului pe mijloc, la spate, încercînd să descheie fermoarul. Se retrage un pas, aruncă o clipă ochii spre Mihai, apoi, ca o revărsare totală a grației feminine, duce mîinile la spate și face un gest scurt, sigur, sprijinindu-și palmele pe șolduri, lăsîndu-le să lunece în jos, odată cu fusta, din care scoate pe rînd, ca într-un ritual, cîte un picior. Mihai cumpănește o clipă între a începe să se dezbrace și a veni s-o mai îmbrățișeze, conștient că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
femei și despre dragoste, regăsind o Doamnă Ana mai tînără, cu care va putea face pereche, nu va mai fi adolescentul de 19 ani obligat să asculte și să învețe; acum știe regula jocului. Întinde brațele, ia obrazul femeii între palme și o apropie. N-aș vrea să rîzi de mine... șoptește Maria cu vocea caldă, modulată frumos de emoție -, dar patul ăsta arată ea cu privirea e un loc egoist, pentru unul singur... Surîsul de încuviințare al lui Mihai se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
eliberat, Mihai întinde brațele, prinde salteaua de burete de la un capăt, o îndoaie, cu tot cu lenjeria de pe ea, prinde și celălalt capăt, ridică sulul, se rotește și-l așterne lîngă calorifer, jos, pe covorul de pe parchet. Face un gest lateral cu palmele, să întindă cuvertura, iar înainte de a-și îndrepta spinarea trage colțul cearșafului, dezgolind perna, lăsînd patul cu un ochi alb, mare, ca un semn de chemare pe un tărîm straniu, populat cu ciclopi sau cu naiade. Maria a terminat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
retrage spre patul improvizat, aruncînd din mers draperia peste ochiul ferestrei, vrînd să se dezbrace. Te rog, murmură ea stingheră aș vrea să te mai întorci o clipă... Mihai clatină prelung din cap în semn că nu, încă nu..., iar palmele lui se întind încet spre ea, apropiindu-se, pînă ce vîrful degetelor îi ating trupul: Vreau să mă conving că nu visez, că ești reală; altfel, aș crede că ești doar o flacără, ce încălzește camera asta, că ești numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
duc apoi la gură și-l sug cu plăcere. Actorul mănîncă în liniște, atent la ce-i spune femeia de alături, fericită, cu ochi iradiați de luminițe, amplificate de paharele cu vin, făcînd gesturi de întărire a spuselor ei cu palma, ce o coboară uneori să cuprindă mîna bărbatului, surîzîndu-i totodată. Mai încolo, la a doua masă, Lazăr a impus tăcerea sa și profesorului; s-a hotărît să isprăvească orice discuție, care, la urma urmei, nu face decît să-l irite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
studenta, luîndu-l cu brațul pe după umeri, fericită că-l vede cu privirea mereu spre copii. Nu-i așa că-s superbi? A?! tresare Lazăr. Te pomenești că te-a prins frica! rîde fata, bine dispusă, așezîndu-se dincolo de masă, cu obrazul între palme. Gata cu întîrziatul la o bere, că n-are cine legăna, cît face soția mîncare; dimineața, gata cu lenevitul, că se termină laptele la alimentara; fuga după morcov în piață..., scutece, landou... "Igiena", "igienă"; că orice microb adus în casă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ochii, mărindu-se continuu, stau ficși spre tînărul din față, către pieptul căruia ridică mîinile tremurînd vizibil, cu vîrful degetelor înțepenite de frig. N-a fost cu noi, nu-i aici spune din nou Lazăr, fără să ia în seamă palmele ce-i ating pieptul, gata să-l înșface. Un geamăt înfundat răzbate din Radu, iar brațele lui, ostenite, fără viață, îi cad pe lîngă corp. Face un pas lateral, clătinîndu-se, gata să cadă în față, cu privirea rătăcită în gol

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dată cînd tatăl ei vorbește la telefon, Doina se ridică și iese. Ascultă, Haralamb, spune Săteanu cînd prinde legătura cu directorul uzinei te-am rugat să-mi mai dai sudorii o zi, ce naiba! Știi, răspunde directorul făcînd un gest cu palma de rămînere pe loc spre femeia așezată în fotoliul de dincolo de birou i-aș fi trimis, dar... inginerul Vlad, un stagiar, care-i dirijează, și maistrul mecanic, Cornea, i-au luat dimineață la întrebări... Aha, Cornea, ăla rău de gură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fi putut să-l trădeze. Te cred, tata, sigur că te cred rîde ușor fata. Mai ales că bunica a fost o femeie foarte frumoasă, mult mai frumoasă decît... frumoasa mea mamă. Săteanu a încremenit. Apoi, peste numai o clipă, palma lui lovește cu zgomot obrazul fetei. Tata! tresare Doina stupefiată. Altădată, spune Săteanu calm, vrînd să o dreagă să n-o mai bagi pe mama ta în vreo glumă de felul ăsta. Este mama ta, care te-a născut și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să se legene ușor cu fotoliul. Unde? întrebă Teona nedumerită. La familia Săteanu. Vor să-și inaugureze vila mîine seară, după terminarea spectacolului la teatru, cu invitați din lumea bună, ca orice parvenit. Curios! face Haralamb un gest scurt cu palma, de parcă ar vrea să măture fire invizibile de praf de pe birou nu știam pînă azi că Vlădeanu de la noi e consătean cu Theo. Indiferentă, așezată comod într-unul din fotoliile din fața biroului, femeia continuă să-și facă de lucru cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
aer într-un gest evaziv. Ochii Mariei, speriați, se uită în ai bărbatului, care stă în fața sa, în picioare, calm, cu mîna încleștîndu-se mereu, pînă la durere, pe încheietura mîinii sale. Îl vede cum lasă țigara în scrumieră, apoi, cu palma desfăcută, îi atinge buclele părului, la tîmplă. N-aș vrea să-mi porți pică, Maria. Poate că gesturile mele te-au speriat, dar... strînge Mihai din umeri, slobozind încheietura mîinii, pe care, săltînd-o puțin, o sărută. Ți-e teamă că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cei ce murdăresc și distrug tot ce ating. Tu surîde ea ironică ai avut măcar bunul simț să te fi spălat pe mîini... Dar proasta inspirație de-a-mi fi închipuit că ești femeie normală răspunde Mihai prompt, ars de ironie. Palma Mariei îl lovește în plin peste obrazul stîng, aruncîndu-l în plasa patului de fier. Mai gîndește la hotarul dintre normal și anormal, băiete! îl amenință Maria cu palma întinsă. Nu de alta, dar societatea noastră are niște legi bine puse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fi închipuit că ești femeie normală răspunde Mihai prompt, ars de ironie. Palma Mariei îl lovește în plin peste obrazul stîng, aruncîndu-l în plasa patului de fier. Mai gîndește la hotarul dintre normal și anormal, băiete! îl amenință Maria cu palma întinsă. Nu de alta, dar societatea noastră are niște legi bine puse la punct, conforme cu spiritul nostru sănătos. Dacă te întîlnești cu soțul meu seara asta, să-ți ții gura. N-o să afle nici de la mine nimic. Ai înțeles

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
adesea slujbe pentru izbăvire. Acum însă, văzîndu-l pe Săteanu cum o ține pe Doina în brațe, are un moment de o mare emoție interioară, ca atunci seara, cînd, descoperindu-l descumpănit în fața sa, cu buza sîngerîndu-i, în loc să-1 lovească cu palmele peste obraz, cum intenționase, i-a luat mai întîi căciula, aruncîndu-i-o, apoi a întins brațele lung, pe lîngă gîtul lui. Ar vrea și acum să o facă, dar nu reușește decît să se aplece spre copil și, printr-o atingere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ba de multe ori o înfuria patima cu care el se dăruia muncii; uneori, la începutul anchetei, în ciuda modului pătimaș în care fata își iubea tatăl, voia să și-l renege, dar asta numai la început, pînă să fi primit palmele. "Pentru ce să-l reneg?! și-a zis atunci. Pentru ce să reneg pe bărbatul în fața căruia își scotea pălăria toată Universitatea?! Numai să fac pe plac acestor brute?! Să-i dau satisfacție acestui bătăuș de mahala, care a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]