2,686 matches
-
Fraza-cheie a romanului și-a pierdut, în traducere, din forța inițială, probabil din restricții stilistice. "A misplaced sense of responsibility can be a debilitating thing", îl avertizează pe Bucky tatăl Marciei, doctorul Steinberg. Slăbiciunea acestuia e, însă, ca într-o parabolă kafkiană, literală - simțul responsabilității proliferează malign și se contopește cu boala, îl izolează, contaminându-i toate gândurile cu o insuportabilă ură de sine. În Nemesis, Roth reia una dintre temele predilecte ale scrierilor sale, inocența tragică, dar o face explicit
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
a nu eșua în a fi un părinte bun, rațional, responsabil, cuvintele tot mai furioasei Merry se transformau într-un murmur pierdut printre silabe sacadate, amortizat de o iubire greșit calibrată și dizolvat în iluzia stabilității acestei pefecte familii americane. Parabolă a frământărilor violente ce macină America după război, Pastorala americană demitizează, alături de numeroase alte constructe și proiecții ideologice, și dimensiunea tragică și inefabilă a inocenței. În interiorul ei, bunul Suedez și monstruoasa Merry își au, fiecare, propriul zeu al Singurătății. "Orizont
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
un joc în care ceea ce nu este este mai important decît ceea ce este." (p. 16) " Ceea ce este este, nu există semnificație ascunsă." (p. 17) " Cum puteți vedea, universul este perfect. Sînteți dumnezeu în universul dumneavoastră." "Dumneavoastră îl produceți." (p. 13). Parabola lui Abraham și a lui Iacob este prezentă: "Dacă Dumnezeu 127 vă spune exact ceea ce trebuie să faceți, trebuie să fiți fericit să faceți, puțin contează ceea ce este (...). Fiți fericit" (p. 21). Esența comunicării este intenția" (p. 18). " Fericirea constă
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
intrată cu Întârziere, după cum știm, În corul orgolioaselor națiuni, imperii culturale ale Europei!...” Da, cam astfel Îi vorbeam prietenului meu „En-Ghidu” cu care, Împreună, vânasem nu puțini lei colorați și vii ai metaforei și ideii, ai istoriei și istoriilor, ai parabolei și mitului, cutreierând cu vioiciune acele „păduri de simboluri” ce se deschid numai acelor naturi tinere și Îndrăznețe, indiferente la ispitele, mii și mărunte, ale vieții de zi cu zi!... Și el, prietenul meu de atunci, camaradul meu „de arme
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de a supraviețui stilistic și, deci, de a deveni convingătoare! Biruința ne trimite și aici la "oglinda întoarsă", care lasă în urmă un mister al personajelor și al epocii. Cheia înțelegerii noii "oglinzi întoarse" o găsim, de astă dată, în parabola păsării demente: "Ornitologii români au descoperit în Delta Dunării o pasăre cu penaj roșu și cu comportament bizar: vulpea îi mânca în fiecare an ouăle și îi punea în lipsa ei pietre în cuib, pe care ea, apoi, le clocea toată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mai normal cu putință". Cu adevărat, o lume întoarsă pe dos, o lume contaminată de misterioasa "varvarianită", descoperită și redată cu har de vizionarul Th. Codreanu. Unul din "simptomele" fenomenului varvarian este descris de autor într-o formă incifrată, de parabolă, și anume acest procedeu specific de altfel întregii cărți, conferă scriiturii farmec și savoare, amplificându-i valoarea literară incontestabilă. Oricât de bine și-ar păzi căruțașul Săsărman bunurile, din propria sa gospodărie dispar într-un mod enigmatic diverse lucruri ba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
celor care-l apreciază pe marele poet. Dar într-o țară în care cultura joacă rolul Cenușăresei, este greu de spus când se va ivi Prințul izbăvitor și când se va produce această minune. Este de reținut însă faptul că "parabola" intuită de Theodor Codreanu denotă, înainte de toate, respectul față de valori și că o "carte" poate fi esențială pentru destinul unui popor. În cazul de față este vorba, firește, despre Eminescu. În continuarea acestei idei vine firesc cea de a doua
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nu încheie pacte, ci dimpotrivă îl hărțuiește cu arma ridicolului, Theodor Codreanu se apropie, fatalmente, și de orașul "utopiilor negative" pe care Caragiale l-a numit, direct, Tâmpitopole, ca să nu mai existe nici o îndoială asupra poziției sale etice. Prin ricoșeu, parabola ajunge până în lumea reală, în cea de la 1880, dar și în cea din zilele noastre. "Sinecorzii" lui Caragiale, adică oamenii lipsiți de inimă, de sentimente, par a fi nemuritori, căci ei renasc din magma păcatelor și viciilor sociale, ca un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fenomenologii epice naționale" cu o analiză a stilisticii acesteia. Partea a doua, Analize fenomenologice, reprezintă o abordare nu cronologică, în mod standardizat aproape în cazul multor monografii, ci din perspectivă tematică (Eminescianismul în ipostaza epică, În căutarea adevărului istoric, O parabolă epică despre justiție Adevărul retorului Lucaci, Fenomenologia epică a puterii, Mitul Meșterului Manole sau relația sacrificiu-creație, Memoria arheică a Unirii, Epopeea Marii Uniri, O parabolă epică despre "mirabilis spiritus loci"). Fiecare temă face obiectul de analiză al unui capitol cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
multor monografii, ci din perspectivă tematică (Eminescianismul în ipostaza epică, În căutarea adevărului istoric, O parabolă epică despre justiție Adevărul retorului Lucaci, Fenomenologia epică a puterii, Mitul Meșterului Manole sau relația sacrificiu-creație, Memoria arheică a Unirii, Epopeea Marii Uniri, O parabolă epică despre "mirabilis spiritus loci"). Fiecare temă face obiectul de analiză al unui capitol cu 6-8 subcapitole structurate fie pe subteme, fie pe anumite simboluri, metafore, caracteristici stilistice și/sau ideatice. Din marele număr de subtitluri cităm câteva pentru a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
debut Varvarienii, dar și alte scrieri trimise spre publicare răzbat cu greu prin cenzura ceaușistă și nu pot îmbrăca forma publicabilă decât periate serios de așa-numitul balast ideologic. Aflat în asemenea impas, scriitorul hușean nu ia calea disimulării prin parabolă, cum a procedat întreaga sa generație de prozatori, ci părăsește pur și simplu genul, dedicându-se aproape exclusiv criticii literare. Sub forma sa tăioasă și necruțătoare, romanul de debut, și singurul roman al lui Codreanu, va apărea târziu, în 1998
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
șapte ani, performanțe ce fac din el un semănător - în sens evanghelic - al modernizării; nu există ogor al vieții publice în care el să nu fi aruncat sămânța înnoirii, doar că roadele nu vor fi întotdeauna însutite - ca în cunoscuta parabolă - și ele vor fi culese târziu, de alții" (Constantiniu, 2011, p. 230). Prin suita de reforme structurale (Legea secularizării averilor mănăstirești, 1863; Reforma fiscală, Legea rurală, Legea instrucției publice, toate în 1864), Cuza (sprijinit de M. Kogălniceanu) a cauzat, folosind
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
trad.: franceză, maghiară, germană, engleză, polonă); Obscenitatea publică, Humanitas, 2004; Comèdii la Porțile Orientului, Humanitas, 2005; Despre bucurie în Est și în Vest și alte eseuri, Humanitas, 2006; Note, stări, zile, Humanitas, 2010; , Humanitas, 2011; Față către față, Humanitas, 2011; Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste, Humanitas, 2012; Din vorbă-n vorbă. 23 de ani de întrebări și răspunsuri, Humanitas, 2013; numeroase studii și articole în reviste românești și străine. </biography> Notă asupra ediției Cartea aceasta s-a născut în urma unei
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
metodologică“. Nu poți pricepe nimic, dacă te situezi mereu la firul ierbii sau dacă scormonești, suspicios, „dedesubturi“. Trebuie, dimpotrivă, să privești lucrurile de la înălțime, să ai imaginea câmpului, perspectiva integratoare a zborului. Nu e aducătoare de lumină decât ceea ce o parabolă hristică numește „făclia pusă în sfeșnic“, înălțată pe un suport generos. Marile contururi ale realului se văd mai deslușit de sus, așa cum siturile arheologice se percep mai bine din avion. Dar amplasamentul „la vârf“ al cunoașterii are o iradiere existențială
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
speranța ei ultimă, și-a făcut apariția iarna, într-o iesle încălzită numai de răsuflarea vitelor. Așa se strecoară, uneori, soluția în istorie: în chip discret și mizer. Frigul nu e, în cazul acesta, frig pur și simplu, ci o parabolă a lumii. Iar a spera nu e nimic mai mult decât a fi atent la aburul cald al respirației tale, în care se amestecă, ritmic, respirația vitelor cu respira ția lui Dumnezeu. Două feluri de necredință Și de Crăciun, și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
este, din principiu, refuzată, că nu ești și nu vei fi niciodată demn de înă lțimile ei. E un mod de a nu percepe componenta de „așteptare“ și de încre dere pe care actul credinței o presupune. Or există câteva parabole nou testamentare, construite tocmai pe metafora așteptării unui stăpân absent („Slujitorul credincios și înțelept“, „Slugile veghetoare“, „Portarul“, „Cele zece fecioare“). Credința, spune undeva Nicolae Steinhardt, n-are nimic de-a face cu „înalta spiritualitate“. Ea poate fi degustare extatică a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
zece fecioare“). Credința, spune undeva Nicolae Steinhardt, n-are nimic de-a face cu „înalta spiritualitate“. Ea poate fi degustare extatică a fulgurantei Prezențe divine, dar poate fi și înțelepciunea de a aștepta răbdător, disponibil, pregătit, momentul manifestării ei. În parabolele amintite „stăpânul“ e întotdeauna plecat. Și își somează supușii să-l aștepte, să vegheze până în clipa întoarcerii sale. Iar așteptarea cuviincioasă, orientată, plină de speranță, e una din fețele credinței. Așteptarea ca anticipare a Prezenței, relația vie cu Cel temporar
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
natură, al unei operațiuni ce rămîne identică cu ea însăși indiferent dacă trece printr-un singur canal sau prin două canale simultan. Această poveste despre un bărbat care se dedublează cînd în față îi apar două drumuri seamănă uimitor cu parabolele pe care le elaborează fizicienii atunci cînd, în cărțile de popularizare, încearcă să ne facă să concepem că un fascicul de particule care traversează fie una, fie două fante practicate într-un ecran se comportă uneori ca un tren de unde
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
astfel redevin pragmatic: Ca și poezia, cercetarea nu produce bani, adică În ea nu se pot - cum cred mulți, din păcate cu putere de decizie - investi bani pentru a-i recupera, după un „ciclu“, cu „pui“ cu tot, ca În parabola biblică. Cercetarea, ca orice activitate creativă, nu poate decât să transforme substanța - s’o numim bani - În informație. Dar, În fond, cam ăsta e rolul omului. Altminteri am face ca pisica, adică am investi ceva energie pentru a ne asigura
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
comică și-un dialog infantil, nevinovat. Cred că aveam șapte ani, Adi trei ani. Eu slabă, tenul ușor măsliniu, tunsă scurt cu breton și vizibil temperamentală, Adi mic, gras, ten deschis și păr blond, fire docilă, cooperantă. Era ceva din parabola „pat și patașon<footnote mic și îndesat footnote>”. Tot încerca să se urce pe tricicleta sa și-n neputința aceasta repetată îmi ceruse sprijinul : - Mariana, nu pot să urc, vino aici! - Mă băiete, nu poți pentru că ești gras, nici piciorul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
boii-n plug, cu mine! Că-i scoți fără coarne cât ai zice pește... Și am eu ac să-ți vin de hac!" Învățase și acumulase din moși-strămoși un veritabil și inepuizabil tezaur de înțelepciune populară. Proverbe. Zicători. Snoave. Strigături. Parabole. Istorioare. Fabule. Ghicitori. Leacuri pentru om și pentru animalele de pe lângă casă. Tratamente naturiste cu rouă de pe flori, cu humă, cu lutișor negru, cu unsori din anumite plante și flori. Mă rog, câte-n lună și-n stele! Era o enciclopedie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ca hoitul acela pe care l-am văzut sfârtecat fără milă pe plajă. Nu știu de unde-mi vine grija obsesivă de ce o să i se întâmple trupului meu. Nemurire Ea îmi spusese, chiar din primele zile ale șederii mele aici, o parabolă în care eroul nu vrea să se nască decât după ce i se promite tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte. Un împărat, tatăl eroului, îi îngăduie fiului - ajuns la vârsta căsătoriei - să plece în căutarea acestui locus amoenus pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
muncă. Și că perfomanța ei depinde de aptitudinile native care configurează în șase tipuri distincte de personalitate: realist, artistic, investigativ, social, întreprinzător și convențional. La cariere potrivite datelor native puteau visa doar cei dintr-un mediu social permisiv. Ca-n parabola cu talanții dăruiți de stăpân slugilor pentru o vreme, dotarea nativă se pierdea fără rod îngropată sub povara cutumelor tradiționale. Timpul copilăriei mele a fost însă mai bogat în șanse, posibilități și modele decât a micului Moromete. Obligați să parcurgă
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
acestei suveranități a recurs la varii argumente, menite să probeze caracterul necesar și firesc al imperium-ului pontifical. Interpretarea guvernării papale ca o urmare a delegației christice prin care Petru fusese instituit succesorul lui Hristos, iar Clement I succesorul lui Petru, parabola celor două săbii, alegoria Soarelui și a Lunii etc. sunt câteva dintre cele mai cunoscute și redutabile, totodată. Printre ele se numără și metafora corpului. Analogia dintre corpul omenesc și organizarea politică nu a fost gândită pentru prima dată În
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
fie ca model pentru diferitele componente („corpuri”) ale statului roman (precum la unii autori latini, cel mai cunoscut din acest punct de vedere fiind, neîndoielnic, Titus Livius, care, Într-una din cărțile binecunoscutei sale Ab urbe condita, ne povestește celebra parabolă, pusă În seama lui Menenius Agrippa, a răzvrătirii membrelor corpului Împotriva stomacului). Dar, În forma În care avea să fie În repetate rânduri enunțată de teologii Evului Mediu, metafora corpului este o creație a Sf. Ap. Pavel. Ea apare În
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]