8,430 matches
-
Agârbiceanu. Însă aglomerarea trimiterilor la critica mai nouă și mai ales revelația cărților lui Mircea Zaciu și Adrian Marino sunt semne vizibile ale unui nou drum al criticului. De altfel, încă din 1972 scrisese o carte de sertar, Eul suveran. Paradigme lovinesciene, editată abia în 1994; un post-scriptum explică drama unei epoci: „Eul suveran a așteptat lumina tiparului douăzeci și doi de ani. Eseul a fost gândit și scris în 1972, aproximativ în aceeași perioadă în care Lovinescu, scepticul Lovinescu simboliza
SASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
Scriitori români (în colaborare), București, 1978; Liviu Rebreanu. Sărbătoarea operei, București, 1978; În căutarea formei, Cluj-Napoca, 1979; Textul ipotetic. Contribuții la o istorie a hermeneuticii românești, București, 1984; Cultura română în Statele Unite și Canada, I-III, București, 1993-2002; Eul suveran. Paradigme lovinesciene, Cluj-Napoca, 1994; Dicționarul scriitorilor români (în colaborare), I-IV, București, 1995-2002; George Pomutz. The Legend Lives On, București, 1996; Strategia disperării. Jurnal american, București, 1999; Dicționarul esențial al scriitorilor români (în colaborare), București, 2000; Dicționarul scriitorilor români din Statele Unite
SASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
imaginat ca o corabie naufragiată ori ancorată într-un port „și prea obosită să mai simtă chemarea mării” (De altfel). Odată cu trecerea timpului se observă că poetul glisează dinspre modelul Ahile către cel al lui Ulise, asumându-și pe parcurs paradigma orfică: „Ce mult îi semănam, de-acum / O, și cât mi se părea de străin”. Volumul Rouă medievală (1996) se deschide, dantesc, cu precizarea metaforică a vârstei spirituale a autorului, aflat „în zenitul vieții” ca un „cerc, un alburiu disc
SCARLAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
a cărei premisă ar fi că actul artistic presupune totdeauna un „celălalt”, un adresant. Premisa este falacioasă, dar poate funcționa în limite rezonabile: arta modernă occidentală, determinată de un capitalism alienant, este expresia imposibilității comunicării, scrie S. ipostaziind alegoric prima paradigmă. Citând cazul entropiei în artă, prin Norbert Wiener sau prin Max Dvořak, eseistul o deduce pe a doua, cea a supralicitării patrimoniului existent (academism, naturalism, formalismul lui Paul Klee, manierism), și invocă o serie de teoreticieni ai artei (Weidlé, Sedlmayr
SCHILERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
înseamnă o pierdere a libertății, a legăturii interumane eliberatoare. Alt eseu despre culoare, care începe doctoral și tehnic, devine un pasionant excurs în simbolismul cultural al culorii, în cheie comparatistă. În Tradiție, inovație și spirit critic se distinge, în istoria paradigmelor, arta care „face artă despre artă” de arta „care face artă despre viață”, fragmentarismul primei tendințe putând totuși contribui la edificarea spirituală a omului ca totalitate, după cum - tot prin spirit critic - absolutizările pot contribui la construirea globalității spirituale. Remarcabile sunt
SCHILERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
pe dracul în spate”, Maria Magdalena) sau ficționalizări parabolice ale amintirii, în care pumnalul și pianul execută partituri similare, convergente în linia metalului vibratil (Pumnalul și pianul). Poezia nu beneficiază de avantajele unui discurs polifonic și evolutiv, se înscrie în paradigma aceluiași tip de discurs, prin manierizarea aceluiași fir („Să nu privești la alții. Să prinzi numai privirea / celui ce este singur, s-o tragi ca pe un fir, / fără ca el să știe, s-o înfășori pe deget, / încet, cu multă
SERBAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289633_a_290962]
-
Journal des poètes”, „Phare de Neuilly”, „L’Éternelle revue”, ,,Nouvelles littéraires” și la ,,Cahiers jaunes” (cu cronică de film). A mai semnat Ernest Spirt, Ernest Cosma și Armând Lanson. În epoca debutului sau românesc S. pare atașat, cel putin formal, paradigmei clasice de poezie, atent la prozodie și muzicalitate, cu un lexic apropiat de al lui Ion Barbu din perioada lui parnasiana. ,,Geometria” versului deconspira că modele tutelare pe Gérard de Nerval și pe Stéphane Mallarmé. Dar, ca și la Tristan
SERNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289644_a_290973]
-
un loc toți oamenii de bine și buni patrioți; că numai astfel se va putea crea o mare forță națională de natură a face față dificultăților prezinte și a Înlătura pericolile fiitoare esterioare” . Legitimarea „liberalismului național” se realiza În cadrul aceleiași paradigme a unității În care Boerescu se situase În etapa sa conservatoare. Accentul cădea aici, cu mult mai multă claritate, asupra componentei naționale: este dificil de spus dacă atitudinea pragmatică a politicianului avea În vedere și scopurile idealiste pe care acesta
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
exceselor revoluției franceze, evocat În continuare de politician, completa paralelismul . Boerescu nu a sacrificat Însă raționalismul optimist al perioadei pariziene. Dimpotrivă, el l a cauționat În permanență În forma scientismului, a atașamentului față de ideea de progres, plasându se Într-o paradigmă contrarie, teoretic, Înregimentării conservatoare. Frecventele și documentatele sale discursuri economice abundă În studii aplicate asupra Împrumuturilor , a băncilor , a rentei , mai mult decât În exemple concrete. Schițele unuia dintre aceste discursuri (veritabile fișe de lectură) probează clar caracterul metodic al
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
Manifestarea Creativității este din ce în ce mai controversată în aria societății aducând după sine pildele cele mai diversificate concepte, perspective și chiar paradigme. Ea permite „accesul” la produsele reale sau pur mentale, suscitând în acelasi timp acea așa zisă „sclipire de moment”, segment de inspirație... cu alte cuvinte Imaginația... Actul creativ presupune așadar nu numai imaginație, ci și o motivație dorința de a
ARTA ● Avatarii şi Colaje în aprecierea Creativităţii, Simbolului, Interpretării... ● Elemente ale Percepţiei de TIP ARTISTIC prin raportare la binomul Mental - Senzorial. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Mihaela Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_915]
-
Romanul romanului românesc (I-II, 1999-2000). Primul volum, intitulat În căutarea personajului, urmărește să configureze o istorie a genului în literatura română, de la origini până la cel de-al doilea război mondial. Deși materia este dispusă în funcție de texte și nu de paradigme, criticul descoperă totuși două linii evolutive: romanul construit „pe dimensiune mitologică” (Viața la țară, Creanga de aur, Frații Jderi, Baltagul, Mara, Arhanghelii, Ion, Adela, Rusoaica, Maitreyi, Cartea nunții ș.a.) și romanul construit în jurul unui personaj puternic individualizat (Ciocoii vechi și
TOMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290222_a_291551]
-
versificator diabolic de abil, un poet inspirat și original, ci și un teoretician al poeziei. A construit un model (poezia metalingvistică), un tip genetic de lirism care reprezintă o sinteză a modernității târzii și, în același timp, o depășire a paradigmelor modernității. Ea operează nu cu cuvinte-vehicule, ci cu necuvinte, altfel zis, cu cuvinte care, odată introduse în discursul liric, sugerează altceva, în primul rând tensiunile, rupturile, facerile și desfacerile limbajului. Discursul poetic nu mai are, în acest caz, o structură
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
publică prima schiță în „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, cu o prezentare semnată de Florin Mugur. Mai colaborează la „Dilema”, „România literară”, „Arc”, „Creanga de aur” ș.a. Romanul cu care debutează T., Una și aceeași iubire (1986), se înscrie în paradigma literaturii de dragoste, prezentând evoluția sentimentală și spirituală a unui cuplu bizar. El (protagonistul fără nume) se află într-o criză profundă pe care o va depăși cu ajutorul Magdei, prietena lui romantică, sensibilă, enigmatică, având un soț celebru și bogat
TURCONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290308_a_291637]
-
poeți români contemporani - Nichita Stănescu sau „Hemografia”, Timpul ca imagine mobilă a eternității la Cezar Baltag, Continuitatea ființei la Aurel Rău - vor fi continuate de lucrarea Marin Sorescu și deconstructivismul (1995) și de amplele eseuri din volumul Scriitori români în paradigme universale (1998), în care sunt discutate, cu o distinctă percepție interpretativă modernă, fenomene de cultură veche românească, îndeosebi scrierile cronicarului Miron Costin și ale lui Dimitrie Cantemir, autoarea abordând și alte teme, precum Mihai Eminescu și epoca postkantiană, Fenomenul Blaga
TUPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290303_a_291632]
-
într-o cuprinzătoare antologie), dar s-a oprit și la scrieri SF (Isaac Asimov). SCRIERI: Scenarii și limbaje poetice, București, 1989; Marin Sorescu și deconstructivismul, Craiova, 1995; A Survey Course in British Literature, I-II, București, 1997-1998; Scriitori români în paradigme universale, București, 1998; A Discourse Analyst’s Charles Dickens, București, 1999; Discursul modernist, București, 2000; Discursul postmodern, București, 2002. Traduceri: Regele visurilor (Povestiri americane din secolul la XIX-lea), postfața trad., București, 1980; Isaac Asimov, O piatră pe cer, București
TUPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290303_a_291632]
-
limbaje poetice”, ST, 1990, 5; Monica Spiridon, Chipuri ale poeziei moderne, R, 1991, 1; Dan Stanca, „Marin Sorescu și deconstructivismul”, RMB, 1995, 18 octombrie; Constantin M. Popa, Marin Sorescu față cu hipotextul, L, 1997, 3-4; Dan Stanca, „Scriitori români în paradigme universale”, RMB, 1998, 10 noiembrie; Geo Vasile, Conștiința de sine a literaturii, LCF, 1998, 45; Monica Spiridon, Textul și contextul. Scriitori români în rame comparatiste, R, 1999, 2; Mihai Cimpoi, Marin Sorescu în (de)construcția criticii, LCF, 1999, 37; Maria
TUPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290303_a_291632]
-
se transformă într-o masă vie și frigidere al căror conținut alimentar ingurgitează realul, suflete bântuind de la un corp la altul, vise ce asasinează etc. Chiar și atunci când istorisirea evoluează destul de aproape de tipicul literaturii cu stafii sau de fantezia onirică, paradigma rămâne neschimbată - anomalia, distorsionarea realului. Cartea se încheie cu o retrospectivă: viața devine reversibilă, la fel ca literatura. Un personaj-povestitor retrăiește sau recitește tot filmul în zece secvențe (câte etaje are blocul care îi servește drept scenă), căpătând o perspectivă
ŢUCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290279_a_291608]
-
Ulici cel sângeros și coarnele de taur, RL, 1992, 35; Octavian Soviany, Debuturi în costum de epocă, APF, 1992, 9-10; Dan Cristea, Criticul la cincizeci de ani, RL, 1993, 18; Mircea Mihăieș, Bolnavii lui Ulici, O, 1995, 7; Monica Spiridon, Paradigmele literaturii contemporane, LCF, 1995, 23; Geo Șerban, Hartă în relief, LCF, 1995, 23; Dan Silviu Boerescu, Istorie literară en gros, critică istorică en detail, LCF, 1995, 23; Caius Dobrescu, Monument și sentiment, RL, 1995, 48; George Pruteanu, Un puzzle bine
ULICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290327_a_291656]
-
succesiunea structurilor: „romanul frescă” din deceniul al șaselea, „mitologiile” la modă în deceniul al șaptelea și „romanul document” al deceniului al optulea. Notabil este aici faptul că, deși era în tonul epocii și avea o tradiție redutabilă, cea din urmă paradigmă (pe care U. tinde să o echivaleze cu evocarea „obsedantului deceniu”) îi prilejuiește criticului o disociere categorică: „Dacă citim cu atenție romanul document, vom observa că nu o dată tocmai documentul se află în mare suferință”. Compasul interpretului se lărgește în
UNGUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
asupra unei traume sociale și literare de lung ecou în conștiințele scriitoricești. În Fiii risipitori. Noi și secolul XIX (1988) sunt reunite studii și eseuri care încearcă să acrediteze ideea că imaginea asupra secolului al XIX-lea (scriitori, opere, idei, paradigme) este staționară, chiar deformată, și că e necesar un nou examen, o lectură „originară”. Textele propun, urmând o opinie a lui Constantin Noica, dialectica tensiunii dintre „fiii risipitori” ai secolului al XIX-lea și „fratele fiului risipitor”, cel din urmă
UNGHEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290341_a_291670]
-
propun, urmând o opinie a lui Constantin Noica, dialectica tensiunii dintre „fiii risipitori” ai secolului al XIX-lea și „fratele fiului risipitor”, cel din urmă fiind Titu Maiorescu ca exemplar de vârf, iar ceilalți, Densușienii, familie de literați și istorici, paradigmă fertilă prin posibilitățile de încadrare și de sugestie pe care le oferă. Eseul pune în balanță două tipuri de construcție culturală, cu rezultate diferite ca aspect, dar nu și ca importanță, și pledează pentru înțelegerea ambelor formule de creație. Relevantă
UNGHEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290341_a_291670]
-
VTRA, 1998, 12; Simion, Fragmente, II, 354-359; Alex. Ștefănescu, După douăzeci de ani, RL, 1999, 8; Cassian Maria Spiridon, „... Am destin. Și pentru așa ceva nu există merite personale. Ți se dă” (interviu cu Dorin Tudoran), CL, 1999, 8; Al. Cistelecan, Paradigma Tudoran, „Cuvântul”, 1999, 9; Gabriel Rusu, Viața în 63 de ideograme ale morții, ALA, 1999, 427; Roxana Răcaru, Întâmplări despre cuvânt, OC, 2000, 26; Bucur, Poeți optzeciști, 216-218; Dicț. esențial, 833-836; Grigurcu, Poezie, II, 492-503; Micu, Ist. lit., 363-364; Gheorghe
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
izbânzile tradiției proprii -, oricând convenabile într-un model cultural capabil să preleveze exemplaritățile, ordonate de regulă într-o imagine a monarhului. Resuscitarea în forme tot mai rafinate, mai complexe și mai elocvente a tradiției, care legitima și îi înregistra în paradigmă pe candidații la statutul de personaj exemplar, instalează un soi de emblemă configurativă a marilor inițiative (îndeobște culturale) puse la cale de aura princiară. Matei Basarab, Vasile Lupu, Șerban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu (dar nu numai ei) pricep temeinic rosturile unei
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
ascensiune despre un critic consacrat, „Contrafort”, 2001, 12; Codruța Cuc, O interpretare a Criticului, ECH, 2001, 10-12; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 263-265; Dumitru-Mircea Buda, E.K.G. șaizecist pe trei linii, VTRA, 2002, 8-9; Xenia Karo, Vakulovski: poezia din realitate, „Paradigma” (Constanța), 2003, 3-4; Ilinca Domșa, „Tatuaje”, ECH, 2003, 7-12; Dumitru Crudu, Mihai Vakulovski - un important poet vitalist, VTRA, 2003, 11-12. L. Cr.
VAKULOVSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290411_a_291740]
-
din cele mai neașteptate domenii, comentându-le și invocând ca argumente părerile unor oameni de știință și literați. Universul paradoxurilor abordează direct teoria paradoxologiei, în principal pătrunderea paradoxului în viața cotidiană. Interesează, pe lângă definirea paradoxului ca atare, evoluția istorică și paradigmele acestei forme de contradicție, relația cu limbajul, cu individul, autorul oprindu-se la diverse cazuri particulare de utilizare, cum ar fi paradoxul în basme, în poezia populară și în proverbe, în poezia și proza cultă românească (cu referiri la Mihai
VASILIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290458_a_291787]