3,306 matches
-
știi, mă duc să dau o raită = Dacă vrei să știi, îți spun că P), modalizatorii de enunț se referă la ceea ce se spune (Din nefericire, argumentele lipsesc = Găsesc nefericit faptul că argumentele lipsesc)10. Următorul poem de Baudelaire ("Tablouri pariziene", Florile răului, ediția a doua, 186111) acumulează un anumit număr din aceste mărci: T18 UNEI TRECĂTOARE Asurzitoare, strada în jurul meu mugea Înaltă și subțire, durere maiestuoasă, În voalurile-i negre de doliu fastuoasă Și mîndră, o femeie trecu prin fața mea
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
din perioada 1846-1847. Aceasta a provocat foamete, șomaj și mizerie în rândurile maselor populare și o vie nemulțumire în rândul celor din comerț și industrie. Ridicarea Parisului în februarie 1848 și răsturnarea monarhiei lui Ludovic-Filip au dat semnalul luptelor, insurecția pariziană găsind ecou în Confederația germană. Și revoluția austriacă din martie 1848 a susținut revendicări naționale, nu doar în Imperiul Habsburgic, ci și în Germania. În Austria, mișcarea vieneză din 13 martie l-a obligat pe Metternich să fugă379 și pe
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
a fenomenului este bine cunoscută: influența de la Oxford și de la Cambridge, în fondarea în 1872 a lui Havre Atletich Club, prima asociație sportivă înaintea despărțirii fotbalului de rugby. A luat naștere, în 1879, Clubul de Fotbal din Paris. Câțiva liceeni parizieni, amatori de curse pedestre, departe de disciplinele severe din școlile lor, au creat în 1882 Racing Club-ul. Pierre de Coubertin, în sfârșit, trecând prin Colegiul de Rugby, dincolo de Canalul Mânecii inspirat de o pedagogie sportivă, inițial rezervată întăririi tinerilor burghezi
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
a cărui imagine este legată de societatea și cutumele contemporane. Pentru a-l evoca, nu e suficient să căutăm plăcile care comemorează casele unde au trăit sau au murit personalități faimoase ale epocii sau să citim o istorie a transformărilor pariziene. În orașul și la populația de astăzi un observator bun remarcă trăsăturile de altădată, mai ales în zonele dezafectate, unde se refugiază micii meșteșugari și, în anumite zile sau seri de serbare populară, în Parisul prăvăliilor și al muncitorilor, care
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
care s-a schimbat mai puțin decît restul. Dar Parisul de altădată poate fi mai ușor regăsit în orășelele de provincie, unde n-au dispărut tiparele, nici costu-mele sau modul de a vorbi întîlnite pe strada Saint-Honoré sau pe bulevardele pariziene din vremea lui Balzac. Chiar și cercul părinților noștri a fost marcat de bunici. Pe atunci nu ne dădeam seama, fiind sensibili mai ales la diferențele dintre cele două generații. Părinții noștri mergeau înaintea noastră și ne îndrumau spre viitor
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
al treilea on, el poate trimite fie la cuplul format de Viconte și amanta sa, fie la ansamblul de persoane care frecventau acel salon; și de data aceasta, Emma este în satul ei, dar și la Paris, în înalta societate pariziană. Pronumele "on" ne permite să urmărim traseul identificărilor sale, constituind un fel de schimbare între non-persoana personajelor evocate și eul visătoarei. Suntem în plin bovarism, în imposibilitatea de a disocia eul de identificările sale: Emma nu este "ea însăși" decât
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
care tocmai pusese spada la loc, și-l privea cu ochi din care pierise ura. Trebuie să recunoaștem că era de-a dreptul seducătoare în clipa aceea; cu siguranță că niciodată o altă femeie nu semănase mai puțin a păpușă pariziană (cuvântul acesta era principala obiecție a lui Julien împotriva femeilor din partea locului). "Iar o să mă cuprindă slăbiciunea pentru el, gândi Mathilde; nici vorbă că se va crede iar domnul și stăpânul meu, dacă am să cad din nou, tocmai când
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
modalizării. La urma urmei, putem pune sub semnul întrebării identitatea acestui subiect: este el naratorul? Julien? Ambii în același timp ? Verbul "a recunoaște" pare că implică o complicitate între narator și personajul său, care face tangibilă urmarea "cu siguranță... păpușă pariziană". Ne aflăm, într-adevăr, în prezența discursului indirect liber, în care cele două voci, cea a naratorului și cea a personajului, par a împărtăși același punct de vedere. Acest tip de narațiune instabilă este caracteristic romanului stendhalian, în care naratorul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
parte, Zola caută să redea "realitatea" socială, iar pe de altă parte, dorește să creeze un roman eficient cu o valoare estetică indiscutabilă, pentru a fi recunoscut drept un mare scriitor. Prima cerință îl provoacă să redea întocmai limbajul muncitorilor parizieni din cel de-al Doilea Imperiu; în schimb, a doua îl determină să se detașeze tocmai de acest limbaj (deoarece încetinește acțiunea, deoarece riscă să fie obscur și ilegitim, din punct de vedere literar, deoarece este parte a limbii vorbite
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ajun, în vremea repetiției, țipase tot timpul la Simonne. Uite unul care când o crăpa, artiștii nu-l vor plânge niciodată! 210 am pus în italice fragmentele care ne interesează. În (a) este vorba despre niște "băieți", câțiva pictori boemi parizieni; în (b) despre un grup de actori care iau parte la o masă copioasă. Când avem de-a face cu gânduri sau replici atribuite unui personaj MOC sau pur și simplu unui număr redus de indivizi oarecare care conversează în
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
identificat în povestire (gradul 6). Din gestionarea informației reiese preocuparea lui de a pune accentul pe straturile intermediare. Un scriitor naturalist vrea să transmită cititorului o cantitate de informații importantă despre un anumit "mediu" social (în cazul de față, muncitorii parizieni). Naratorul devine atunci un mediator între acest mediu și cititor, care trebuie să fie "neutru", distingându-se astfel de alte personaje din lumea evocată, deosebite prin particularitățile de folosire a limbii. Dincolo de toate acestea, se dorește provocarea empatiei cititorului cu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
importantă, deoarece nu coincid neapărat cu unitățile "naturale" (secvențe, macropro-poziții) și participă la ritmul general al enunțării. În acest context, să comparăm începuturile a două povestiri, una din Mérimée, alta din Léon Bloy, care au cam același decor, o biserică pariziană din secolul al XIX-lea: Tocmai se terminase ultima slujbă la Saint-Roch și pălimarul închidea pe rând capelele goale. Avea să tragă grilajul unuia dintre aceste sanctuare aristocratice în care câțiva enoriași își cumpără permisiunea de a se ruga la
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Bloy: Doamne, dar ce pute aici! Vorba asta nesimțită de huligan a fost aruncată, ca o vomă, pe pragul foarte umil al capelei Misionarilor Lazariști de pe strada de Sèvres, în 1879. Era în prima duminică după Postul Crăciunului și suflarea pariziană intra cam strâmtorată în Marea Iarnă. Anul ăsta, ca și-n ceilalți ani, nu a fost anul cu Sfârșitul lumii și nimeni nu se mai mira. Părintele Isidore Chapuis, oportunist din fire și unul dintre bețivanii cei mai stimați de la
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
sau cu o frază care să îi atribuie proprietăți specifice. Două mari tipuri sunt folosite: generalizările, plecând de la cazuri particulare: Persoanele care își petrec toată ziua pe bulevard, stând pe scaune [...] lăsau să le mijească pe față surâsul caracteristic al parizienilor, atât de plin de ironie, de batjocură sau de compătimire, surâs care nu apare însă, parizianul fiind blazat în privința tuturor înfățișărilor posibile, decât atunci când e vorba de foarte rare curiozități vii279. Datorită determinărilor pe care le asociază substantivului, autorul face
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
plecând de la cazuri particulare: Persoanele care își petrec toată ziua pe bulevard, stând pe scaune [...] lăsau să le mijească pe față surâsul caracteristic al parizienilor, atât de plin de ironie, de batjocură sau de compătimire, surâs care nu apare însă, parizianul fiind blazat în privința tuturor înfățișărilor posibile, decât atunci când e vorba de foarte rare curiozități vii279. Datorită determinărilor pe care le asociază substantivului, autorul face două lucruri în același timp: caracterizează un anumit obiect (în cazul de față, zâmbetul anumitor persoane
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Pavel. Va fi și el "orbit" asemeni lui Saul din Tars, în drumul spre Damasc. Totul pleacă de la o confuzie (asupra căreia vom insista mai mult atunci când vom aborda volumul-mărturisire Dumnezeu există, eu L-am întâlnit) care face ca tânărul parizian "sceptic și ateu de extremă stângă" să intre într-o biserică pentru a-și căuta prietenul, Willemin (ins cu profunde convingeri creștine). Frossard însuși mărturisește, referindu-se la acest eveniment: "Era ora 17 și 10. Peste două minute voi fi
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
contemporane. Prima dintre aceste întâmplări a fost anticipată mai sus, atunci când am făcut referire la întrebarea pe care Willemin i-o adresează lui André în legătură cu "idealul său", aceștia reîntâlnindu-se după un an, când devin colegi în redacția unui ziar parizian, între ei stabilindu-se "o comuniune din motive pe care n-am reușit niciodată să le înțeleg", aceasta cu toate că cei doi aveau viziuni cu totul diferite asupra vieții, astfel că "unul vedea răul comandat de stânga, eu comandat de dreapta
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Mă nasc din nou, din apă viermănoasă și din duh rapid"1. Mai multe în capitolul acestei lucrări, dedicat convertirii lui Steinhardt. În ceea ce-l privește pe Frossard, totul pleacă de la o confuzie. O binecuvântată confuzie, am putea spune. Tânărul parizian "sceptic și ateu de extremă stângă", comunist, a cărui primă lectură a fost Micul Pierre va fi socialist și al cărui singur pelerinaj fusese la Zidul Federațiilor, va primi de la colegul său de redacție ("fratele meu siamez") Willemin (ins cu
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
a spiritelor nu trecea prin religie, trecea prin politică". Lumea e privită, așadar, de copilul și mai apoi de tânărul André de pe poziții de stânga. Socialismul era pentru el o adevărată religie. E introdus de tatăl său în cercurile comuniste pariziene, însă, când împlinește 20 de ani, se petrece inexplicabila sa convertire, comunismul devenind o simplă amintire. Ba mai mult, după convertire, Frossard își asumă mai degrabă valorile dreptei, devenind colaboratorul unor publicații precum Temps Présent, Aurore, Le Figaro. De asemenea
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
proporție egală, modelor Europei și ale Asiei. Brusa oferise strălucita stofă a turbanului, iar Viena pânza cu mari broderii a rochiei, ale cărei mâneci à l’imbécile vădeau, la aceea care o purta, pretenția de a imita, în 1838, exagerările pariziene din 1832.“ Termenul de „hibrid“ apare de neînlocuit și în cazul, destul de frecvent, al dezacordului între ținută și împrejurare. Doamnele care asistau, în 1824, la primirea de către Grigore Ghica a consilierului danez Clausewitz arborau toalete de bal, măcar că era zece
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
vede foarte lămurit - remarcă G. Ibrăileanu - lupta contra formei fără fond“! Datoria lui Maiorescu față de precursori își descoperă astfel primul reper, căruia deceniile 4-6 îi vor adăuga mereu altele, de o sporită amploare și elocvență. Mihail Anagnosti (contemporan de studii pariziene cu Ion Ghica și N. Kretzulescu, care îl vor menționa în amintirile lor) publică în 1836, în Revue des deux mondes, lucrarea intitulată La Valachie et la Moldavie. „Les brillants dehors de la société européenne - scrie autorul studiului (reeditat în volum
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
făcea următoarea periodizare a endocrinologiei românești: perioada precursoare (1873-1899); perioada semiologică și anatomo-clinică (1900-1918); perioada hormonală și biochimică (1919-1945); perioada neuro-endocrinologică (1946-1980); la care vom adăuga: perioada actuală. 1. Perioada precursoare: între 1880 și 1899, se remarcă, în perioada lor pariziană, Gh. Marinescu și N. Paulescu, primul prin studii experimentale și clinice asupra hipofizei, al doilea prin studii asupra tiroidei, suprarenalei și pancreasului. Gh. Marinescu a studiat, în serviciul lui Pierre Marie, hipofizele extirpate de la primele cazuri de acromegalie, boală descoperită
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
rezona cu o astfel de experiență narativă 28. Începutul anilor '60 aduc în cariera lui Marin Preda un alt orizont al aspirațiilor profesionale. Căsătorit a doua oară cu Eta Wexler, o traducătoare de origine evreiască, cu relații în mediul editorial parizian, scriitorul devine preocupat să dea carierei sale o anvergură internațională. Cu ocazia unor vizite în Franța, încearcă să negocieze traducerea scrierilor sale la editurile Gallimard și Grasset. Deoarece aceaste demersuri nu aveau girul prealabil al oficialităților române, această încercare îl
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
nevoit să fac o scurtă reconstituire a intențiilor mele de atunci. Mai întâi, discriminarea dintre călătoria pentru documentare științifică și cea pentru turism o consideram ridicolă: oare ar fi fost necesară vreo autorizație ministerială pentru a intra într-o bibliotecă pariziană? Sau, privind lucrurile din perspectiva opusă, a merge cu pașaport turistic la bibliotecă, a asista la o conferință sau a întâlni un coleg francez însemna intrarea în ilegalitate? Mi-amintesc că-i spusesem asta și inspectorului șef (al Inspectoratului județean
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Marino Gînduri despre Nae Ionescu, Dan Ciachir Imaginar cultural și social. Interferențe, Horia Lazăr Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon Însem(i)nările magistrului din Cajvana, Luca Pițu Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Arșavir Acterian Jurnal londonez, Dumitru G. Danielopol Jurnal parizian, Dumitru G. Danielopol Luciditate și nostalgie, Dan Ciachir Luminătorii timpului, Liviu Pendefunda Mărturisiri din exil, Pavel Chihaia Moartea care mă apasă, Katherine Mansfield Modernitate și tradiție în Est, Tănase Sârbu Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu Noi și ceilalți
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]