2,639 matches
-
rutinei, a locurilor comune, a literaturii unor autori oficializați, prezenți în manualele școlare și abonați la premiile anuale. Placheta Deschidere însumează unsprezece poeme selectate dintr-un ciclu cu același titlu, în mare măsură inedit, nouă schițe în proză și o parodie, Resemnare, la versurile „gospodarului Demostene Botez”. Metafore insolite, alăturări neașteptate de cuvinte, versuri întrerupte abrupt, într-un cuvânt o tehnică surprinzătoare, în linii generale comună avangardiștilor, dar și cu o amprentă personală, conferă un sunet aparte acestor încercări poetice. E
ZAREMBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290708_a_292037]
-
răniți. ședința are loc într-un climat tensionat, activiștii bolșevici și gărzile roșii ocupând sala. Bolșevicii încearcă, fără succes să impună prin vot un text prin care Adunarea s-ar declara incompetentă. Forțează apoi adoptarea unei „Declarații a drepturilor proletariatului”: parodie a „Declarației Drepturilor Omului”, aceasta recuză drepturile omului și ale cetățeanului și constituie de fapt un program socialist și revoluționar. Declarația fiind respinsă cu majoritate de voturi, bolșevicii decid să părăsească Adunarea. Pe 19 ianuarie, la ora 4 și 40
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
câțiva provocatori a căror menire era să transforme acuzația de „terorism” într-una credibilă. Procesul este trucat; unii șefi bolșevici - Buharin - îi insultă pe acuzați până și în boxă; mulțimi sunt mobilizate sub ferestrele tribunalului; presa obedientă cere moartea. Această parodie de justiție duce la unsprezece condamnări la moarte. Dar regimul nu este încă destul de puternic ca să reziste presiunii opiniei occidentale, mai ales cea socialistă, care denunță scenariul cerut de Lenin. și, în ianuarie 1924, pedepsele cu moartea sunt comutate în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ce post care devine tot mai lugubru pe la miezul nopții. Cartea aceasta are la bază o telenovelă. Atunci de ce sunt numai 42 de episoade? Ș.F.: Aici nu e vorba despre o literatură în care crezi 100%, ci de o parodie mai degrabă, de o trivialliteratur. Așa cum Ion Barbu nu face o caricatură de primă instanță, ci un joc secund, evident, nici eu nu fac literatură de primă instanță. Dați-mi voie să fac aici o paranteză: în 1980 am scris
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
semnătură. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. AN DISTOPIE. Evgheni Zamiatin (Noi), Aldous Huxley (Minunata lume nouă), George Orwell (O mie nouă sute optzeci și patru) reprezintă nume emblematice pentru o categorie de creații literare, desemnate printr-o serie întreagă de termeni: utopie satirică, parodie sau satiră utopică, utopie negativă, utopie neagră, contrautopie, antiutopie, distopie, cacotopie, utopie inversă, utopie regresivă, non-utopie etc. Dintre aceștia, se utilizează cel mai frecvent, în relație de sinonimie, utopie negativă, utopie satirică, antiutopie, contrautopie și distopie. Distopie este un cuvînt
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
studiul oricărui alt tip de discurs, este necesară noțiunea "hipertextualității", care unește perspectiva structurală cu cea istorică, realizînd o formă specifică de intertextualitate în cadrul căruia un text (un hipertext) este construit prin transformarea sau imitarea altui text (ca în pastișă, parodie, traducere etc.) și din paratext (un hipertext), adică un ansamblu de indicații (unele de forma enunțurilor) cu funcție pragmatică care însoțesc textul (titlu, subtitlu, dedicație, prefață, note etc.). În cazul discursului literar, hipertextualitatea constă deseori din opere elaborate pornind de la
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
un hipertext), adică un ansamblu de indicații (unele de forma enunțurilor) cu funcție pragmatică care însoțesc textul (titlu, subtitlu, dedicație, prefață, note etc.). În cazul discursului literar, hipertextualitatea constă deseori din opere elaborate pornind de la autori sau de la opere singulare (parodia unei anumite lucrări, de exemplu). În a n a l i z a d i s c u r s u l u i însă, se întîlnesc fenomene hipertextuale care vizează genuri de discurs, iar nu texte singulare. În consecință
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
situației). Pentru a-i fi receptată intenția ironică, enunțătorul trebuie să-și marcheze enunțul cu indici care să permită dezvăluirea implicitului. Ironia nu se poate însă identifica decît prin procedeele retorice anexe care-i sînt asociate (antifrază, eufemism, litotă, hiperbolă, parodie etc.) sau prin indici tipografici în cazul textului scris și prin intonație în cazul redării orale. Asemenea procedee și indici sînt componente ale discursului și, de aceea, intră în atenția a n a l i z e i d i
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
discursul asistat din cel originar, fiind posibile astfel mai multe grade de apropiere în relația cu acesta. Această specie discursivă are trăsătura de a fi inițiată de un discurs anterior, menținînd anumite relații cu el, așa cum se întîmplă în cazul parodiei, pastișei, comentariului, explicației etc. Dimensiunea și, uneori, structura discursului asistat nu sînt prin urmare autonome decît într-o anumită măsură, căci ele trebuie să se conformeze universului reprezentat de discursul inițial, iar acest univers poate fi redat în aceeași limbă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și Barack Obama, candidați democrați la președinția Americii, încearcă să își atragă simpatizanții prin melodii cu lipici. Tu ești Obama visurilor mele M-am îndrăgostit de Obama este cel mai nou hit neoficial și neintenționat al campaniei electorale americane. O parodie R&B care face referire la Barack Obama, cel mai bine plasat candidat în cursa electorală pentru viitorul președinte al SUA, a apărut în urmă cu o săptămână și a atras deja mai mult de 1,5 milioane de vizitatori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
alegătorii săi, în special cei tineri. În ceea ce privește melodia de campanie, printre nominalizați se numărau U2, Smash Mouth, Shania Twain și Dixie Chicks. Rezultatul a fost anunțat într-un alt clip publicitar, în care Hillary și Bill Clinton au realizat o parodie la ultimul episod din serialul Sopranos, nedifuzat la momentul respectiv. Până la urmă, alegătorii au optat pentru o a zecea piesă, propusă de ei și votată în masă: Celine Dion (în mod ironic, o canadiancă) - You and I. Un cântec foarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
acele certitudini ce au păstrat vie iluzia că răul nu se răspândește precum ciuma infiltrată punitiv în vechile cetăți din tragedia greacă, că moartea e doar out there, peste mări și continente, pe fronturi îndepărtate. Dacă ne-am imagina o parodie metaficțională despre nașterea lui Merry Levov, în ea ar trebui să apară trei ursitoare, între care s-ar isca brusc o ceartă isterică. Cu greu am înțelege că una i-a hărăzit să fie bâlbâită, dar să caute căi alternative
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Ivănescu este singurul care l-a citit integral pe inegalabilul predecesor ce se considera, conform unei însemnări dintr-un manuscris al său, "buddist, deci creștin la puterea a zecea". Ștefan Lupașcu afirmă că Dumnezeu e afectivitate. La postmoderniști iubirea e parodie. Nu și la Cezar Ivănescu care accede la izvoarele primordiale ale gândirii omenirii. Afectivitatea simulată duce la sentimentalism, precum, de pildă, în Levantul cărtărescian. Cezar Ivănescu crede, ca altădată Chateaubriand (care vorbea de géniesmères), că matricializarea canonului literar nu se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
zombificare / mancurtizare" și devenire nu întru ființă, ci devenire întru devenire printr-o simplă mișcare de preluare a măștilor ce "mânjesc marea cu valuri". Prin exilarea adevărului din artă, postmoderniștii izgonesc și arheitatea, aducând-o în stadiul de simulacru, de parodie, prin actul patricid al diferanței, iar autorul recunoaște echivocul situației, pentru că însuși Platon în Pharmakon dorea să distingă adevărul de minciună și binele de rău "căutând piatra filozofală, fără însă a putea să știm sigur care e opțiunea lui sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
distingă adevărul de minciună și binele de rău "căutând piatra filozofală, fără însă a putea să știm sigur care e opțiunea lui sau care a lui Socrate". Consecință a unei "ontologii a obstacolului" (Mihail Ralea), repetiția a fost înțeleasă ca parodie, iar însuși Lyotard se delimitează de această înțelegere care a "compromis" canonul făcând din literatură un "muzeu nelimitat de simulacre". Nici ipoteza "morții lui Dumnezeu" nu mai este necesară, iar această schimbare deschide calea spre transmodernitate. O altă țintă a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
gust să declari, în aceeași frază, că Hobbes e inconturnabil, dar Scripturile sunt o farsă. 2. Nu șade bine să gândești discriminatoriu și nedemocratic, condamnând la deriziune credința unei majorități. Nu se cuvine să faci turnee în lumea arabă cu parodii la Coran, să faci bășcălie de Vishnu sau de Buddha în India, să batjocorești pe Moise în mediul iudaic, și nici măcar să pretinzi că toate tragediile grecești sunt, de fapt, scrise de unul și același asasin care a decis să
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în patron. Se îmbracă inadecvat, se poartă frust, râde zgomotos. E sentimental. Are grijă de mama, își răzgâie copiii și, mai ales, își (le) face case ample, pompoase, în stilul vilelor de activiști ai vechiului regim (pe dinafară), cu lucioase parodii arăbești (pe dinăuntru). 2. Fata sau băiatul „de firmă“. În cazul acestei categorii, portretul individual se șterge. Specia e mai tare decât reprezentanții ei. Avem de a face cu inși care se îmbracă la fel, mănâncă la fel, gândesc (rar
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
revista sovietică "Voprosî istorii"... Nu știa că era programat pentru altă tranșă de demascări... * A u apărut, într-un singur volum, toate cele șase "Umbre" ale lui Aurel Leon. Veți găsi, în memorialistica scriitorului și gazetarului ieșean, sumedenie de epigrame, parodii, vorbe de duh, șotii, farse, cu care scriitorii din această parte a țării își onorau ăsta e termenul! confrații în perioada interbelică. Altă carte, nu de mult apărută, îl are ca autor pe Mircea Anghelescu și demonstrează că, în veacul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
râs... În deceniu 6 al veacului trecut, cei care lucrau la revista "Cronica" erau renumiți pentru poantele (unele, de-a dreptul crude!) cu care-și păcăleau colegii de redacție și de breaslă. Suplimentul "Odată-n e anul nou!" publica delicioasele parodii semnate de Ion Pogorilovschi, George Pruteanu ș.m.a., iar mensualul "Iașul literar" îl lansa pe Marin Sorescu în calitate de titular al rubricii iconoclaste și plină de haz "Singur printre poeți". Râdeam mult, râdeam cu gura până la urechi, dar, se pare, strămoșii ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
arta rămâne mereu în urma vieții. Pentru premiile Societății Scriitorilor Români au candidat în 1930, la poezie, Tudor Arghezi și Alfred Moșoiu (?), iar la proză, Ionel Teodoreanu și Ion Foți (?). Evident, laureații au fost... Moșoiu și Foți!! Sumedenie de epigrame și parodii datorate lui Caragiale luau în răspăr creațiile simboliste ale lui Macedonski, A. Mirea (adică, Dimitrie Anghel și Șt. O. Iosif) cultiva cu succes șarja amicală, astfel fiind cum nu se poate mai bine pregătită apariția lui Topârceanu, cu ale lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
datorate lui Caragiale luau în răspăr creațiile simboliste ale lui Macedonski, A. Mirea (adică, Dimitrie Anghel și Șt. O. Iosif) cultiva cu succes șarja amicală, astfel fiind cum nu se poate mai bine pregătită apariția lui Topârceanu, cu ale lui "Parodii originale". George Lesnea, apoi, Fl. M. Petrescu au preluat din mers tradiția epigramei și a parodiei poznașe frunțile tuturor fiind mult mai descrețite atunci. De ce? Să zicem că, în cazul nostru, al celor tineri, disponibilitatea către veselia lipsită de griji
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și Șt. O. Iosif) cultiva cu succes șarja amicală, astfel fiind cum nu se poate mai bine pregătită apariția lui Topârceanu, cu ale lui "Parodii originale". George Lesnea, apoi, Fl. M. Petrescu au preluat din mers tradiția epigramei și a parodiei poznașe frunțile tuturor fiind mult mai descrețite atunci. De ce? Să zicem că, în cazul nostru, al celor tineri, disponibilitatea către veselia lipsită de griji era apanajul vârstei. Probabil că permeabilitatea la glumă o furniza și un oarecare sentiment de securitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ce i l-au luat... gazetele. Maiorul Pruncu (conservator) va declara, în plină ședință a Camerei (1892): "Cât despre meritele domnului maior Candiano, ele sunt egale cu meritele lui Grigore Ioan, care avea o bortă de gloanțe în pălărie adică parodia colosală și a lui Candiano, și a lui Grigore Ioan" (aplauze). Cam același lucru îl va susține și deputatul de tristă amintire A.C. Cuza, în broșura " O pagină din istoria războiului independenței", unde, sprijinindu-se pe mărturiile unui oarecare locotenent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
poetul „se îndruma etic către 1 Pagini de critică literară, vol. III, p. 36 2 idem, p. 37 58 piscuri morale inaccesibile și literar către poemul de tip faustic.” 1 Având în față doar primele două volume ale creației soresciene (parodiile reunite sub titlul Singur printre poeți și Poemeă, Vladimir Streinu dă unul din cele mai exacte diagnostice critice. Sugestiile cuprinse în amplul citat de mai jos sunt de găsit, într-o formă sau alta, în mai toate textele comentatorilor de
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
textele emise deja de gruparea liberală în Occident, realiza prin Despre starea socială a Principatelor Danubiene (1855) o detașare categorică de Revoluția de la 1848. Apelând și la expresii care ulterior vor face parte din recuzita politicii românești precum "doctrine periculoase", "parodie revoluționară", "aberațiile comunismului" sau "naivi sau suficient de perverși"41 atunci când se referea la liberali, el deschidea practic lupta politică din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. La fel de vehement față de liberali era în această perioadă Rosetti Rosnovanu cel
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]