3,522 matches
-
timp, clasa muncitoare a abolit monarhia și regele a fugit cu trenul. El era aproape un copil. Palatul lui este acuma al pionierilor care merg la diverse cercuri. Uneori chiulești de la cerc. Azi chiulești. Chiulești pentru că astăzi nu se cântă partituri de Glinka, azi se face repetiție pentru defilarea de 1 Mai. S-au dus pe stradă, pe la Academia Militară, și tot cântă din trompete și bat din tobă În pas de defilare. Te plimbi ce te plimbi pe alei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
spânzurate de Ady, capacul de fontă al canalului pe care scrie I.C.A.S., indicatorul pe care scrie: Regiunea Autonomă Maghiară, doamna Lulu cu ochii holbați că l-au luat hingherii pe Gerilă, bătălia de la Călugăreni, scheletul de mamut de la Antipa, partituri cu studii de Glinka, bariera de la Lizeanu, Gregorie Kaiybanda ăla de la P.A.R.M.E.H.U.T.U., spitalul de boli contagioase, Zoia și Șura, Fabrica de oglinzi, Moise Chombe, serile lângă Moscova, spărgătorul de gheață de la Balatonfüred, Moby Dick, geamurile afumate pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de groaznic. Absența uimirii ne dă siguranță, ne îndreptăm spre o stare de bine distribuită în manieră echitabilă. Este un adagio precis ca și ticăitul unui ceasornic pe noptieră. Trupurile sunt calde, sexele, mușchi bine educați, pulsează blând. Dar în partitura asta, iubita mea, există ceva mort, mă gândesc, în timp ce părul tău îmi intră în gură, și te strâng cu putere, pentru că în noaptea asta îmi este frică. Atingem plăcerea cu ochii închiși, singur fiecare ca un copil pedepsit. Mama ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
despică argintiu ceața, dar nu o îndepărtează, ca în scenele dintre Augusto și Unamuno. Un regim comunicațional ezitant și nebulos determină și dialogurile interioare, monodialogurile sau cele câteva pasaje în stil indirect liber. Interlocutorii nu sunt însă numai oameni: o partitură însemnată, dar care se face auzită abia în final, e rezervată unui câine, Orfeu, mult speculat de interpreții romanului, este, în fapt, o replică a lui Unamuno la un celebru motiv cervantin, ivită în amplul proces de intertextualizare care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Pem. — Cântă-mi bucata aceea de Chopin pe care o interpretează Trilby chiar Înainte să moară, spuse Henry. — Impromptu-ul În la bemol? Da, e destul de potolit. Sper că nu vrei să-ți vocalizez notele la fel ca ea? Găsi partitura și cântă bucata, foarte frumos, după părerea lui Henry. — Bravo! zise el când Du Maurier termină. Acesta clătină din cap, ridicându-se de pe taburetul din fața pianului, și se instală Într-un fotoliu. — Am făcut câteva greșeli. — Eu, unul, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mânuirea flautelor și fluierelor, însă, era la fel de necruțător ca și cu propriul cap. În repetate rânduri l-am văzut cum își spărgea flautele și le arunca, făcute bucăți, în Rin, pentru ca apoi să plângă după ele. El nu cânta după partituri, dar muzica lui îmbogățea cântecele pentru copii, colindele sau melodiile populare, cu sonorități pline și le făcea să se contopească cu ritmurile din cântările negrilor culegători de bumbac de pe plantații, încât ai fi putut să crezi că avea totuși sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
muzica lui îmbogățea cântecele pentru copii, colindele sau melodiile populare, cu sonorități pline și le făcea să se contopească cu ritmurile din cântările negrilor culegători de bumbac de pe plantații, încât ai fi putut să crezi că avea totuși sub ochi partitura cu cerneala încă udă pe ea. În afară de asta, era un decorator atât de iscusit, încât putea, cu pasiune pentru fiecare detaliu, să transforme cea mai ordinară dintre cârciumi într-un saloon din Vestul Sălbatic pregătit de filmare sau în cabinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
odinioară o femeie de serviciu în cafea, am început să observ pe mine petele unei faime suspecte, am reușit să-l conving pe Dieter Wellershof, pe atunci lector la editura Kiepenheuer, să strecoare în program și cartea cu poze și partituri de jazz Oh, Susanna. Acest obiect de artă demult epuizat, în format lat, care pune în scenă blues, spirituals și gospel songs, nu mai e de găsit decât în anticariate și pe internet. Fluieraș a rezistat mai mult decât Frank
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ciudat. Cu berete de mătase pe cap și înfășurate în niște pelerine negre, dirijau, ca niște apostoli întârziați ai lui Wagner, orchestre nevăzute și păreau să aibă în acest timp un numeros public în spate. Unora le era de ajutor partitura desfăcută pe portative, alții aveau totul în cap. În rest, din Bayreuth, cu fandoseala lui respingătoare de plebe proaspăt îmbogățită în preajma monstruosului hambar cultic, nu mi-a rămas decât o silă care-mi zgândărește nervul râsului. Cu piepții fracurilor umflați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
uit la filme. Iubind filmul, mi-am fixat ca scop inițial proza cinematografică. În actul doi, iubind muzica, am căutat să pun secvențele cinematografice pe muzică. Este evident că o scenă, orice scenă, cîștigă mult dacă e sprijinită de o partitură aleasă cu grijă. Dobîndește un plus de forță, dramatism, dinamică, accent, ritm, culoare. Ca să nu mai vorbesc de faptul că o anumită coloană sonoră poate da imaginii valențe imposibil de obținut În filmul mut (proza mută) și, mai ales, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dau drumul la sunet, și, fie că e jazz, rock sau clasic, cuvintele se transformă În note. În capul meu. Ideal fiind ca proza să ajungă În final să semene cu un portativ, să fie citită și auzită ca o partitură. Textul În Întregime ar trebui să se transforme Într-o piesă muzicală. Să poată fi cîntat. Reporter MCM (o fată amețitor de cunoscătoare, critic muzical): „Linia melodică este chestia aia melodioasă. Nu?” Se mai scrie și În funcție de culoarea cerului, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu se Înțelege ce urmări poate avea un domn), trombonul solist cu modulații arhaice al lui Radu Theodoru desfășoară plenar una dintre acele melodii tipice pentru arta calomniei. Linia este pătrunzătoare, elegantă, În stilul renascentist al descompunerii. O mai veche partitură a domnului Cornea este desființată pe capitole de asurzitorul instrument cu tijă ce produce pe alocuri duioase sunete fiziologice, culminînd cu re majorul prelungit care, tradus În cuvinte, sună astfel: „Cauza cauzelor, cloaca sordidă care a Împuțit atmosfera țării săptămîni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
obsesiv În minte schimbul de replici din finalul filmului, dintre Ceaikovski și Modest. Chamberlain, grav și mulțumit, Își Înștiințează cumnatul că tocmai a isprăvit cea mai frumoasă simfonie din toate cîte-a scris, simfonia pe care-a visat-o atîția ani, partitura ce-i rezumă Întreaga viață. Nu se putea Însă hotărî asupra subtitlului. Ar fi fost vrut s-o numească Simfonia Tragică, Însă nu era convins că „tragic” exprimă exact ce trebuie. Zici că-i vorba de Întreaga ta viață? Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că după patruzeci, cincizeci de ani, cinematograful nu a evoluat mai deloc. Noroc că-i dolby. Un alt exemplu Întristat Îl constituie Un tramvai numit dorință al lui Glenn Jordan, 1992, unde Jessica Lange joacă mult sub Vivien Leigh, forțînd partitura și jeluindu-se ca-n scenele cheie din King Kong, iar comparația Brando/Alec Baldwin mai bine o evităm. Și pentru că tot sîntem la filme vechi, Cui i-e frică de Virginia Woolf ? Iată ce spunea Edward Albee Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a-ți aminti de prima lui colaborare cu Ridley Scott (Dueliștii, 1977, premiu la Cannes). Acesta, un film desăvîrșit, expunînd o lume Întreagă cu, practic, două personaje (Harvey Keitel și Keith Carradine care n-a mai prins niciodată o asemenea partitură) și o de treizeci de ani Încă nedepășită galerie de tablouri. Motivul pentru care poți vedea filmul de foarte multe ori, așa cum te duci la muzeu, sala pictorilor flamanzi. Lucrat pe pînză, În filigran, cu filtre de culoare, Dueliștii are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cheia sol Îl cunoaște În interpretarea Mahaliei Jackson, aici amplificat printr-o polifonie corală incredibilă); după ce-l priviseră chiorîș cum le intră-n lăcaș ca să le strice, bănuiau ei, cîntecul și starea de grație reflectată, negrii, ascultîndu-l cîteva clipe susținînd partitura solistului, nu numai că-l acceptă oamenii Închiși la culoare par să accepte pe oricine care știe să cînte, așa se explică ușurința cu care au fost luați sclavi cu miile, căpitanii corăbiilor tocmeau un muzician, Îl puneau să interpreteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
gură și Înăbușindu-și gemetele pentru a nu pierde vreo notă din Canzonetta andante. Nemții nu ascultau nici un fel de andante, ei erau În marș funebru, tocmai Îl transformaseră pe Bach În tun și tropăiau În mocirlă printre ruine și partituri. Aveau tancuri frumoase, ofrande muzicale de 8 milimetri, gloanțe, suite, lagăre de exterminare și generali În noapte care ciopîrțeau În arpegii curve inocente. Primul general distins de care Îmi aduc aminte e Peter O’Toole. La vremea aceea (1967), filmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
refugiaților, cînta, cu o voce slabă de moșneag cumsecade, arii de operă, Verdi, mai ales, imprimîndu-se la magnetofon. L-am auzit Într-un film document. Întrebat de ce preferă să cînte În obscuritate (doar cu o mică lampă de concert deasupra partiturii), Richter a-ntrebat la rîndul lui: „Și ce să vadă publicul? MÎinile?” Și s-a strîmbat expresiv. „Expresia feței”, a spus reporterul. „La ce bun?”, a răspuns Richter. Apoi, pe acordurile sonatei În do major de Shubert, „favorita” sa, uriașul artist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
doua situație este o performanță absolută, hai să zicem că oricine s-ar descurca cu Beethoven interpretîndu-l doar cu stînga, dar cum faci cu Scarlatti ? Poate e vorba de-o schimbare ultrarapidă a mîinii cu care se execută onania și partitura. Nu știu. Știu doar că laureatul atîtor premii literare ne prezintă subiectul, existent doar În spațiul ridicolului, Într-un ambalaj intelectual rafinat, cu muzică, Kafka, pictori, Tocqueville. Ca și cum ai intra Într-o cameră Înțesată cu cărți și spațiată prin mobile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
asemenea substanțe periculoase... Svetlana, în uniformă de dirijor de fanfară, înclina din cap a încuviințare, iar la justificările Pelerinului, ridică brusc și autoritar toiagul cu măciulie de aur, al colegei ei de la Academie. Toți ca unul, instrumentiștii, care învățaseră, fără partitură, ultimul imn dedicat Tovarășului, un imn ce fusese compus de Svetlana însăși, porniră să sufle în alămurile lor sclipitoare. Era o măiastră și marțială pastișă, având doar o singură notă muzicală modificată, pe care Svetlana o alterase din precauție (nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
trilul delicat al unui flaut. Sunetele care plutesc grațios precum gingașe fire de păpădie, seduc urechea lui Marius și ritmicitatea lor melodioasă induc instantaneu o stare de calm și liniște. Se gândește o clipă la puterea miraculoasă ce izvorăște din partiturile maeștrilor care parcă au transformat sonor mesajele îngerilor către umanitate. Își dezbracă uniforma încărcată de noroiul și mirosurile tranșeelor, după care intră în baie. Învârte robinetul dușului și încearcă apa cu mâna. Ooo ...apă caldă! Ce senzație de confort și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Nicky frunzărește un roman siropos de dragoste franțuzesc, găsit prin dărâmături. Tușește din când în când hârâit, din piept, semn al răcelii care nu se vindecase complet. Cu ochii închiși, Suflețel șade în fund, rezemat de perete. Probabil rememorează cine știe ce partitură muzicală. Mișcă ritmat din picior, uneori dă și din buze ca și cum ar cânta. Pune vioara sub bărbie, o acordează atent și imediat arcușul ce pare o prelungire a mâinii începe să alerge sprinten peste corzi în tempoul vioi al Horei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
astfel ecourile unei doine, fie și prin tehnica de corzi duble, prin flageolete, fie printr-o dinamică complexă, compozitoarea evidențiind cunoașterea instrumentului cu corzi grave. Apreciem valențele performante și sensibile ale interpretării violocelistului Marin Cazacu, cu deplină înțelegere față de textul partiturii, cu dăruire pentru muzica ce transcede semiografia. Meșterul Manole, op.84 (2000) pentru soprană și pian, versuri-Marin Sorescu, este o frescă a înțelegerii sacrificiului uman, gândită într-o cheie originală, atât a poetului cât și a compozitoarei. Este, prin inspirația
Darul discografic al compozitoarei Carmen Petra Basacopol by Ruxandra Mirea () [Corola-journal/Journalistic/83435_a_84760]
-
numai prin sacrificiu. Lucrarea cuprinde cinci lieduri încărcate de zbucium și dramatism, în care linia melodică a vocii de sopran, dinamizată intens prin ritm și agogică, se împletește cu scriitura pianistică, cameleonică, asemeni unei umbre, sau, variind temele preluate din partitura solistului. Melodicitatea conturează totuși cel mai bine această miniatură a genului muzicii de cameră, care marchează intens memoria auditivă și afectivă a auditoriului. Recitalul celor doi artiști consacrați, soprana Bianca Manoleanu și pianistul Remus Manoleanu, uimește prin inteligența construirii întregii
Darul discografic al compozitoarei Carmen Petra Basacopol by Ruxandra Mirea () [Corola-journal/Journalistic/83435_a_84760]
-
când tragică, evidențiind trăirile unui copil în plină evoluție. Lucrarea are forma unei suite continue, în care motive melodice și ritmice se rememorează cu o oarecare ciclicitate. Compo- zitoarea crează un dialog permanent și sugestiv între solist, clarinet, ce susține partitura generală prin expresivitatea timbrală, cvintetul corzilor, și celelelte instrumente. Trianglu, tambu- rina piccolo, tam-tam, piatti, gran cassa, xilofon sunt instrumentele de percuție care completează și accentuează caracterul epic al versurilor creând efecte sonore variate, originale. Partitura pianului are multiple valențe
Darul discografic al compozitoarei Carmen Petra Basacopol by Ruxandra Mirea () [Corola-journal/Journalistic/83435_a_84760]