2,501 matches
-
amețitor o "amintire de mult pierdută". Cuvintele seamănă izbitor cu cele din ultima frază a textului nostru, al căror sens profund este confirmat de conferința din 1978: Cînd sfîntul Pavel spune: Mor în fiecare zi, el nu dă o imagine patetică. Ne naștem și murim fără-ncetare. De aceea problema timpului ne emoționează mai mult decît celelalte probleme metafizice. Căci celelalte probleme sînt abstracte. Problema timpului este problema noastră. Cine sînt? Cine sîntem? Poate că vom afla vreodată. Poate că nu
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
a acesteia, lipită cu bandă adezivă. Lângă ea se află tot o copie înnegrită, de data acesta a listei întocmite de Modern Library cu așa-zisele „cele mai bune romane ale secolului douăzeci”. Ați mai văzut vreodată o expunere mai patetică a unor astfel de informații utile și interesante? Aceste liste ar trebui fotocopiate, mărite și lipite undeva la intrarea în librărie. Magazinele de muzică înțeleg bine cât de mult ne plac nouă listele și, mai ales, cum acestea sunt folosite
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
ascunse în cele mai neobișnuite părți ale magazinului. Misterul s-a elucidat când am descoperit un cumpărător care umplea câte o cutie de scutece pe jumătate goală cu recipiente mari și scumpe cu pastile pentru dureri de cap. Cel mai patetic gen de furt pe care l-am descoperit a fost atunci când am filmat un tată care a ascuns un tirbușon în scutecul bebelușului lui care dormea. Dar meseria noastră se aseamănă foarte mult cu cea a echipajului de pe Star Trek
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
lucru s-ar putea spune despre Jean este frumos. Opoziția dintre "subiectiv" și "obiectiv" este discutabilă. C. Kerbrat-Orecchioni propune următoarele diferențieri: afectivele "enunță, ca și proprietatea obiectului pe care-l determină, o reacție emoțională a vorbitorului față de acest obiect": înspăimântător, patetic ... Această clasă se intersectează cu cea a "axiologicelor": admirabil, detestabil, de exemplu, sunt atât axiologice, cât și afective; evaluativele non-axiologice implică o evaluare calitativă sau cantitativă a obiectului bazată pe o normă dublă, internă obiectului și specifică enunțătorului. Cu alte
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
vorbă adresată sinelui: ceea ce confirmă conținutul monologului care stabilește un fel de plan de bătaie. Ultima frază (Et coetera, vechea placă) ridică unele întrebări. Este imposibil ca Solal să i-o fi spus interlocutoarei sale, deoarece face eforturi ca să pară patetic. Prin urmare, acest comentariu cinic trebuie să i se atribuie naratorului. Cu toate acestea, el nu introduce o ruptură față de ceea ce precede, pentru că reflectă punctul de vedere al personajului. ▪ 6.1 (1)-(2): Dubla folosire a sintagmei un văl albăstrui
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
lor potențial 11 distructiv, uriașa capacitate de a distribui răul. Dar mai ales în numele - în unele cazuri în memoria - celor care n-au putut să fugă, pentru că brusc a dispărut orice refugiu, din calea tancurilor, mitralierelor, obuzelor. Ți se pare patetic, nu-i așa, cititorule sănătos? Dacă da, închide cartea. E cinic să vrei să cunoști oameni, pacienți și medici, comportamente, reacții emoționale într un spital. Ar fi cinic, dacă ai veni din afară. Dacă însă ești dinăuntru, dacă ești un
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
prin profunzimea analizei. Pentru a argumenta această ultimă parte a afirmației noastre, aducem ca sprijin aprecierile pe care Steinhardt le face asupra nuvelei Catastrofa a lui Liviu Rebreanu, analizând ,,cazul" lui David Pop, eroul acestei nuvele care,,este interesantă și patetică deoarece expune (sumar, e drept, nu superficial, nu searbăd) trecerea de la chietudinea neangajată, de la banalitatea răului, de la îndârjita, culpabila nepăsare, la momentul de inevitabilă criză, acel când până și omul cel mai necomplexat și mai lipsit de îndoieli se trezește
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
ochi vigilent și perspicace. Dacă pletele bonjuriștilor au rămas totuși neretezate, e pentru că foarfecele cârmuirii avea treburi mult mai urgente: lucra intens în slujba cenzurii. Întemnițat la mănăstirea Râșca după suprimarea Propășirii, M. Kogălniceanu îi trimitea tatălui său o scrisoare patetică, plină de grave recriminări: „Și dumneta ce ai făcut? În loc ca să mă aperi, în loc ca să te duci împreună cu aga la vodă, cum îți zicea singur aga, ce-ai făcut? Ca și totdeauna, eu am fost cel rău, eu am fost
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
lucrurile; a mai crezut și în puterea de a decide, când, în fapt, era un marginalizat față de care se păstrau aparențele. De fapt, marele scriitor simțea nevoia să își întrețină iluziile. Așa îmi explic de ce le făcea celor apropiați declarații patetice și entuziaste, de genul: "Sunt mai puternic decât vă închipuiți. Sunt ca un leu cu cinci picioare. Sunt un stăpân absolut și întotdeauna victorios în hotărârile și acțiunile mele. Fac exact ce vreau eu și toată lumea este dispusă să-mi
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
și literar deopotrivă. În fapt, notațiile de jurnal și scrisorile lui Ion D. Sîrbu relevă două ipostaze distincte ale autorului, aflate însă într-o organică interdependență. Vioiciunea, exuberanța stilistică, jovialitatea feroce a epistolierului lasă loc, în paginile jurnalului, meditației grave, patetice, impresia de obiectivitate fiind aici potențată de un pesimism lucid, justificat de întunecatele vremuri. Într-adevăr, corespondența lui Sîrbu se naște din nevoia firească de comunicare și afecțiune a celui care, singur și izolat într-o lume coruptă, încearcă să
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
fuseseră de altfel prinși în alte forme de înregimentare politică ale regimului, care reduceau mult diferențele, fără a le elimina în întregime. O categorie aparte ar fi de altfel cea a foștilor membri ai partidului comunist deveniți după 1989 anticomuniști patetici, un fenomen psihosociologic care ar merita o analiză aprofundată. M-am aflat astfel de multe ori într-un raport ambivalent cu ceilalți, o ambivalență care putea lua și forme polemice, dar care n-a dus însă niciodată la rupturi, cel
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
16), Cerul și Pământul erau unite într-un hieros gamos neîntrerupt, până în momentul în care au fost separați de către Su, zeul atmosferei 9. Din unirea lor au venit pe lume Osiris și Isis, Seth și Neftis, protagoniști ai unei drame patetice care ne va reține mai departe. La Hermopolis, în Egiptul Mijlociu, teologii au elaborat o doctrină destul de complexă în jurul Ogdoadei. Grupul de opt zei, cărora li s-a adăugat Ptah. În lacul primordial de la Hermopolis a răsărit un Lotus, din
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
victoria lui Moț se referă la ciclul de șapte ani de secetă, despre care găsim ecouri în Vechiul Testament (Facerea, 41; II Regi, 24: 12 sq.)44. Dar interesul mitului depășește eventualele sale raporturi cu ritmul vegetației, în fond, aceste evenimente patetice, și adesea spectaculoase, ne dezvăluie un mod specific al existenței divine; și anume, un mod de a exista care comportă înfrângerea și "moartea", "dispariția" prin înmormântare (Baal) sau prin dezmembrare (Moț), urmată de "reapariții" mai mult sau mai puțin periodice
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o lirică socială încă înainte de începutul deceniului al V-lea și promovează tipul acesta de literatură și prin articolele publicate în ziarele, revistele vremii. Versurile sale din perioada interbelică și cele din deceniul V vor fi strânse în volumul Declarația patetică. E încă o perioadă în care scriitorii oscilează între două formule lirice, cea intimistă și cea pentru mase. Mihail Cosma trece de la o astfel de lirică personală, metaforică (Geode, 1944) la Pâinea pădurii (1946), o poezie în care interesul umanității
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cărui operă începuse să fie tradusă în perioada respectivă și care devine din ce în ce mai mult un model, "cel mai mare poet al umanității. Cu el a apus un cântec, ca să răsară mai luminos și mai cald peste ani..."113, așa cum afirmă patetic Mihnea Gheorghiu. Dincolo de o prezentare generală a operei poetului american articolul încearcă să surprindă între notele definitorii ale poeziei acestuia (de altfel, idei lipsite de noutate) ambiguitatea creației sale: "Walt Whitman are răgazuri de poet burghez individualist, cu tare de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Caraion, iar nota unui securist anunță, de asemenea, că informația a fost primită de la informatorul Artur. Însă (pentru că există și aici ceva ce naște semne de întrebare), Caraion se apără cu vehemență de acuzația de a fi turnător (discursul este patetic, fapt - în treacăt fie spus - remarcat și de ofițerii de la Securitate care avertizează că informatorul are o notă personală cam exagerată și că are obiceiul să cam "încondeieze" faptele), iar nota informativă pe care el ar fi trimis-o către
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
bobul de porumb retrograd", "pentru dragostea noastră universală, Violaine", Pelagră, "generalul mămăligă", "cu buzele pline de mămăligă", Scrisoare nouă). Lumea modernă se supune imperativelor noii tehnologii, mitul naturii eterne sau etern stăpânitoare s-a degradat și el ("bobul de porumb patetic și emancipat/ s-a ridicat în vârfurile picioarelor și strigă:// - Să-mi dați voie, sufăr de actualitate! E până la urmă mesajul, strigătul pe care-l transmit textele poetului, literatura aceasta "suferă de actualitate" de aici invazia elementelor de vocabular aparținând
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pentru ca în final să le infirme pe toate. Tonul nu e virulent, tema liniștii, a tăcerii sufletești este aici refuzată. Se respinge literatura lamentărilor pe vechile teme, trecerea timpului, iubirea-ideal, platonică ("Ar trebui să înalț către o himerică iubită/ aceleași patetice și dulci lamentări"), atracția morții, interogațiile existențiale, idealul de neatins ("moartea ar trebui să-mi fie o mare ispită/ și să-mi fac din toate nimicurile întrebări"). Mijloacele de subminare a seriozității textului se multiplică și aici, de la dublarea modalizatorilor
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
reafirmat. Nota ironică e dată de sublinierea, de îngroșarea contururilor imaginilor, "Uite, melcul tăcerii înaintează...". Impresia de încremenire, de nemișcare, în timp și spațiu se realizează prin comentarii. De altfel, textul se constituie pe o anumită schemă dramatică - replicile (uneori patetice sau doar banale, standardizate) de spus pe scenă (ca într-o melodramă ieftină) și indicațiile regizorale: "Te-am întrebat de ce ai râs (acum un an!)". Ezitările exprimă nedefinitul din existența umană, dar sunt și replică ironică la adresa poeziei certitudinilor, a
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
evidențiate tocmai pentru a face cu ochiul, tehnica se apropie mult de cea a lui Caragiale, cel atât de apreciat de postmoderni. În consecință, avantextul sau paratextul are tendința de a sublinia distanțarea aceasta autoironică și parodică, ca în Noiembrie patetic. E aceeași dizolvare și aici, sugestie a distrugerii lumii și a literaturii deopotrivă. Nimic nu rezistă, nimic nu capătă persistență în timp. Se reușește subtil crearea unei poezii care neagă realitatea tocmai apelând la elementele ei banale, cotidiene, pe care
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
suprapun, se amalgamează creând impresia de caleidoscop care descompune lumea și o reface din piese ce nu întotdeauna par a-i aparține. Ironia atinge poezia de meditație și deopotrivă poezia naturii, "Pe asfaltul jilav metafizica lor avea balsam de Noembrie patetic", "s-ar fi putut scrie pe mine:"acesta e cutare" și să fiu pus pe soclu/ căci într-atât eram cuprins de tenebre pe unica bancă/ încât nu puteam să clipesc de parcă purtam la ochi monoclu". Semnificația acestui amalgam și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
nu - nu eram romantic, lacrimile mele erau de petrol lampant/ dintr-un rezervor ce-mi întreținea privirea care fără nici o oroare/ dădea conture perfecte și imense tuturor lucrurilor certe/ devenite fantomatice în acest moment cu semnificație intensă de plecare." (Noembrie patetic). Intervenția retorică își are rolul ei bine stabilit într-un asemenea demers demitizant, face parte dintr-o adevărată recuzită. Linda Hutcheon remarca, de altminteri, că "parodia postmodernă nu ignoră contextul reprezentărilor trecute pe care le citează, ci folosește ironia pentru
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Hirsuta, 176 Hocus-pocus, 124, 151 Iubita cu surâs neutral, 125, 165 Laudatur temporis acti, 162 Luna hieratică, 219 Maidane galbene, 211 Moartea primului amorez, 190 Moment solemn, 120, 165, 192 Morții, 171 Musca Tse-Tse, 123, 170 Noaptea feroviară, 124 Noembrie patetic, 185, 186 Noi doi, 193, 218, 227 O mie de vânturi, 120 Odihnă sumară, 122 Oglinda bolnavă, 125 Olandezul zburător, 174 Pasărea neagră, 171 Ploaia, 120 Poem din sanatoriul dr. Zed, 184, 211, 219 Preparative de tăcere, 211 Preparative pentru
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
deosebită, în afară de cea sentimentală și cea legată de înlesnirea memoriei critice. Poemul, începând cu cel folcloric, nu e niciodată creat de un grup hăulind în cor, ci de un bărbat sau o femeie față cu necesara, vremelnica izolare a exprimării patetice de sine.", "Din câte adevăruri, Confesiuni", în România literară, nr. 41/17 octombrie 2008. 33 Ion Pachia Tatomirescu, Dicționar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria comunicației..., Editura Aethicus, Timișoara, 2003. 34 Nicolae Manolescu, "Generație literară", în România literară, nr. 2/ianuarie
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Poșta ne-a adus un plic voluminos cu toate versurile lui. O scrisoare laconică și insinuantă. Iulian Petrescu s-a denunțat. Omul e tânăr - cu siguranță, și în acest caz imprudența e firească și nobilă. Și în acest caz inaugurările patetice sunt triviale și senile. Brațele noastre sunt deschise... Iată prezentăm cu o arătare incriminatorie de deget pe un om de talent.", în Albatros, an I, nr. 7, p. 3. 147 Albatros, an I, nr. 3-4, p. 5. 148 Albatros, an
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]