4,527 matches
-
Locul ei este luat de privirea purificată prin îndurerări, privirea unei conștiințe ce își întâlnește revelația efemerului mundan, al limitării acestuia și-al învecinării cu un nedeterminat în structura strălucirii sale absolute. O astfel de extensie abisală a cărei nobile perfecțiuni se dovedește insondabilă spiritului uman în acest sens fiind nedeterminată, adică necircumscrisă sau incompatibilă cu demersul unei definiri cuprinzătoare, se între-zărește pentru suferind, pentru intuiția sa palpitândă drept dimensiunea primordialităților întemeietoare. Cel pătruns de sfâșierea ascuțită ce sfredelește dinspre trup
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
din fervoarea cetății deschiderea contemplatoare spre sinele revocat din cotidianul social și surprinderea graduală a propriului teluric spiritual uitat de conștiința prăbușită în preocupările relativului mundan. Astfel, ancorarea în cadrele multiple ale naturii, întâlnirea cu rostuiri artistice ce stau în preajma perfecțiunii sau mereu îndurerata revenire la mormântul celor dispăruți, toate aceste acte ontice pe care ființa umană și le poate asuma, deschid și susțin, adesea, experiența reculegerii. Credinciosul ce pășeșete în templu nu este învăluit și pătruns sub trăirea unei reculegeri
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
mistic sunt, constant prezenți și ei în templu ca trăiri ale credinciosului ce se prăbușește temporar spre necredință sau ale celui ce urcă tragic spre credință. Fără negativitatea acestor surveniri, templul s-ar prăbuși sub greutatea metafizică a propriei sale perfecțiuni devenind din locaș stelar al rugăciunii și invocărilor imploratoare, infuzie bizară a paradisului în fluxul disoluțiilor spațio-temporale. Or, cel ce intră în templu nu pășește în splendoarea abisală a Edenului ci în ecoul materializării sale, în rezonanța ce îndrumă către
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
posede până și ultimul gând. Să te simți în permanență pândită este chiar un abuz de care trebuie să te aperi cum poți - singură... în primul rând, negândindu-te. În secolul al XVIII-lea, când oamenii și-au adus la perfecțiune arta de a trăi plăcut, o aventură galantă era dreptul oricui. Viața cere să faci compromisuri cu grație și cu tact, pentru că viața este altceva decât o conformare la principii, sans queue, ni tête. Mare eroare, a spus Ștefan atunci când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
condițiile astea omul poate să viseze? Am visat ceva În culori, niște culori care cred că nu există În realitate... un bulgăre de lumină liliachie Într-o grădină luxuriantă, cred că ți s-a Întîmplat și ție, senzația aia de perfecțiune, de pace absolută, pe care n-o Întîlnești decît În vis... Vreo trei nopți la rînd am improvizat patul În speranța că visul se reia. Dar apoi nu știu cum naiba s-a Întîmplat că ne-am adunat toate gărzile din posturile
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să se rupă cel puțin la început, sperând ca aceasta să accepte caracterul mesianic al lui Isus din Nazaret), islamul (care, pe baza profețiilor lui Mahomed, se dorea o sinteză între ebraism și creștinism, conducându-le pe amândouă la propria perfecțiune prin eliminarea abuzurilor conducătorilor). Toate aceste mișcări, care au apărut din inițiativa unei persoane bine cunoscute și care, chiar de la începutul lor, au avut un caracter revoluționar, nu au luat naștere, nici nu s-au dezvoltat într-un gol ideologic
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
directă, din resentiment 62. Ura de sine și ura lumii sunt înrudite. A vedea peste tot "mizeria lumii" sau a stigmatiza, aici sau acolo, o "axă a răului" este, de facto, consecința unei aceleiași economii a mântuirii obnubilate de căutarea perfecțiunii, alimentate de un puternic sentiment de culpabilitate și sprijinindu-se pe fantasma unicului: monoteism sau monoideism. Să nu uităm, într-adevăr, care este dualitatea fondatoare a tradiției iudeo-creștine, ceea ce Heidegger numește "cristo-teologism"63. Pe de o parte, este Oecumen: lumea
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Descartes în filosofie, Taylor cu privire la organizarea întreprinderilor, pentru a nu da decât aceste câteva exemple, au teoretizat bine metoda de adoptat în acest sens. Și întreaga modernitate s-a constituit pe astfel de premise. Direcția spre care tind este căutarea perfecțiunii. A separa pentru a domina. A domina pentru a perfecționa. Eliminarea răului, a disfuncției, a imperfecțiunii este idealul spre care tinde puterea. Iar morala surplombantă nu este acolo decât pentru a legitima sau raționaliza un astfel de proces. Logica dominației
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
foarte dese, practic unul lângă altul, după care, schimbând direcția și luând-o de-a curmezișul, acul devenea o veritabilă suveică strecurându-se agil printre fire și desăvârșea lucrarea creând o împletitură care, dincolo de utilitate, era ea în sine, prin perfecțiune, o încântare pentru ochi. Dar cârpitul ciorapilor nu era unica preocupare a mamei în casă. Toate obiectele de îmbrăcat, în cea mai mare parte făcute de mâna ei, le avea în grijă. Lua măsură, croia, tăia, proba, tighelea, cosea la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
crearea lucrului nou. Poate că și pentru mine fiecare ghem ar fi rămas un proiect încremenit în timp, în așteptarea noii jachete sau a noii veste, care firesc ar fi fost să mă bucure nespus dacă n-ar fi fost perfecțiunea sferei din fir de lână colorată, care o făcea să devină în ochii mei scopul final al strădaniei mamei de a asigura bunul mers al săracei noastre gospodării. PRIMUS Mă revăd în vacanța mare de pe terasă se zăresc, dimineață, dealurile
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
că obiectele sensibile (limbajele sportive) sunt subordonate ideilor superioare. Platon concepe evoluția spiritului (psyché) și a moralei (ethosului) uman, împreună cu aceea a corpului (soma). De cealaltă parte, lumea de dincolo, a ființelor supranaturale (transcendentă) este structurată de nemișcare (imuabilitate) și perfecțiune. Prietenia sportivă devine aspirația ideală și reală către un ideal, perfecțiune, făurită cu dificultate prin prietenie sportivă, fairplay, armonie. Lumea fenomenală copie lumea ideală (a lumii transcendente), artele sportive sunt o copie inferioară, întrucât imită obiectele naturale, fiind còpii de
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
evoluția spiritului (psyché) și a moralei (ethosului) uman, împreună cu aceea a corpului (soma). De cealaltă parte, lumea de dincolo, a ființelor supranaturale (transcendentă) este structurată de nemișcare (imuabilitate) și perfecțiune. Prietenia sportivă devine aspirația ideală și reală către un ideal, perfecțiune, făurită cu dificultate prin prietenie sportivă, fairplay, armonie. Lumea fenomenală copie lumea ideală (a lumii transcendente), artele sportive sunt o copie inferioară, întrucât imită obiectele naturale, fiind còpii de gradul al doilea. Lumea fenomenală (a relațiilor sociale sportive) este structurată
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
sportive nu exclud atitudinile destructive, fantasmele nihiliste fiind o parte a simbolismului social sportiv, dominata care garantează integritatea structurii rămâne nevoia de joc. Trupul frumos reprezintă o treaptă spre frumusețile perfecte superioare, corpul sportiv devine centrul universului, prin dragoste pentru perfecțiune, trupurile sportive tind către un sens, către o unitate admirată. Sportivitatea pornește de la contradicția dintre părți. Mișcările sportive sunt discontinui, multiple. Fiecare joc creează un scurtcircuit cu etapa sportivă anterioară. Caracterul câștigului este aleatoriu. În competiție se tinde spre exces
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
acesta, se substituie energiei creatoare, uneori, căzute din cer pot fi vorbitoare sunt simboluri sau suporturi ale prezenței divine; sportivii care poartă numărul nouă ar utiliza diamantul ajută pentru un caracter deosebit, armonios. Caracterul pietrei, dur, transparent și luminos sugerează perfecțiunea. Imuabilitatea acestei pietre duce la fermitate, soliditate, alungă vrăjile și oferă sportivului imunitate la boli. Atât materialitatea numirilor, cât și algoritmii morfologici și sintactici, ce se aplică acestora, implică prezența unor tehnologii de elaborare a societății sportive, tehnologii, ce sunt
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
la o schimbare a statutului social al unei persoane). Eroul sportiv este omul, care a pătruns o enigmă, sfântul, care și-a învins tendințele inferioare, cercul înscris într-un pătrat reprezintă scânteia din focul divin, este simbol al timpului, al perfecțiunii, al cosmosului. Cercul exprimă suflul divin, fără început și fără sfârșit, imaginea omului, verbul și imaginea stadionului, templu, ca perfecțiune. Calea posibilităților de educație politică deschide o linie prioritară în domeniul investigației științifice, o privire spre fenomenele de cultură, mai
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
și-a învins tendințele inferioare, cercul înscris într-un pătrat reprezintă scânteia din focul divin, este simbol al timpului, al perfecțiunii, al cosmosului. Cercul exprimă suflul divin, fără început și fără sfârșit, imaginea omului, verbul și imaginea stadionului, templu, ca perfecțiune. Calea posibilităților de educație politică deschide o linie prioritară în domeniul investigației științifice, o privire spre fenomenele de cultură, mai ales o investigare a relațiilor cu mas-media. Adolescentul își apropie noi modele - roluri: de erou, de soț - soție, roluri profesionale
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
unește doi câte doi termenii din cupluri (din punctul de vedere al originii, al structurii, al funcției, al conexiunii ori din alt punct de vedere): a este pentru b, ceea ce este b pentru c (Pitagora: „fericirea sufletului constă în știința perfecțiunii numerelor”). Doctrina analogiilor și corespondențelor se susține în orice inițiere ( Totul este Unu, la nivel simbolic, de simpatie sau de ansamblu). Corpul sportivului susține inițierea socială. analogia de atribuție înseamnă trimiterea diverșilor termeni la un termen unic primordial, extrinsec (om
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
își fac cruce, pupă degetele), -cu fantasme și elemente iraționale -care arată teamă și insecuritate, -dorința de reușită și mai ales -aventurile imaginarului simbolic (îmbrățișări, strângeri de mână, care anunță solidaritate, prietenie, spirit de echipă). Într-o scară de valori, perfecțiunea lumii ființelor supranaturale apare manifestată în ordinea și frumusețea sportului, pe care sportivul o imită în frumusețea din procesiuni, cântări, coruri, jocuri, banchete. Gestul ritualic, acela de sacrificiu reprezintă în stadion, simbolul mistic și în general, apare rânduit direct de
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
comportamentală socială sportivă este excesiv de simplă, se ține cont de: -retribuțiile simbolice, -de riscurile participării și -de absenteism. Pentru înțelegerea nevoii de grupare sportivă, ar trebui să trimitem spre teoria lui Pitagora despre numerele sacre: „fericirea sufletului constă în știința perfecțiunii numerelor” și importanța sunetelor, care au stat la formarea lumii, sportivul organizează stadionul după forma corpului său și a mișcării personale, în echipă, cu adversari și mai ales, în relație cu suporterii, cu publicul spectator. Ordinul lui Pitagora cerea ca
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
sfera corpului uman prin structurile interioare cu sugestii ce privesc sănătatea și boala: abdomenul presupune probleme interne, alunițele trimit la capcanele erotice, barba înseamnă forță, brațul și mâna semnifică puterea de a acționa, buzele reprezintă senzualitatea, capul este echivalent cu perfecțiunea, chelia din vis se descifrează prin probleme referitoare la sănătate, călcâiul ascunde moartea, creierul înseamnă forță, degetele au diferite simboluri, în funcție de ordinea lor, dinții trimit la boală, fruntea înseamnă mentalitate, fundul se referă la umilință, inima la iubire, genunchii la
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
dar care, totuși, pleacă de la o experiență personală. Să ne amintim în acest sens definiția lui Kant, potrivit căreia educația este "o activitate de disciplinare, cultivare și moralizare a omului, iar scopul educației este de a dezvolta în individ toată perfecțiunea de care este susceptibil". Un punct de vedere tipic german cu care, poate, astăzi nu mai sîntem de acord în totalitate, fiind apropiați mai degrabă de poziția lui Herbart, care percepe educația ca "acțiune de formare a individului pentru el
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
puțin conștient cu toate că în acea perioadă conceptul de creativitate nu figura printre preocupările psihologiei, fondatorii Bauhausului au anticipat această dimensiune 33. "Arta, în concepția Școlii de la Bauhaus, nu mai este o revelație a creațiunii oferită artistului în harul inspirației, ci perfecțiunea unei înfăptuiri care-și are principiul și scopul în lume și se împlinește în întregime în sfera socială [...] Arta nu mai este o formă ce se deduce din realitate, se imprimă realității, nu mai e o creație finită, ci o
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
5, 7, 9 ), aceeași cantitate de numere prime (necompuse) 1, 2, 3, 5, 7 și secundare (compuse) 4,6,8,9,10; de submultipli și multipli; este o idee-arhetip care asigură prin sine precizia de mecanism a fenomenelor cosmice, paradigma "perfecțiunii", modelul propus de Divinitatea supremă. Aceste teorii, ca de altfel și semnificațiile mistice ale numerelor, erau foarte familiare lui Macrobius care, pornind de la admirația sa în privința duratei vieții lui Scipio echivalentă cu produsul lui 7 și 8, impar și par
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
cu Cerul, primul și cel mai vast dintre lucrurile vizibile, structurat după raporturi matematice determinate, de vreme ce numeri ante anima mundi fuerunt (I, 6, 4). Capitolul 2 Monada Pornind de la descrierea calităților hebdomadei (pytagoreicii Comm. merita) pentru a-i demonstra plenitudinea, perfecțiunea (plenitudo,), Macrobius încadrează monada (, unitas) între numerele care compun septenarul alături de șase (I, 6, 6: ex uno et sex compago prima componitur). Conform lui Aristotel (Metaph. XIV 1088 a, 6), pytagoreicii nu defineau unitatea drept număr propriu-zis, căci "o măsură
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
Tim. I, 176, 27 D) enunță tensiunea dialectică prezentă între principiul limită ( în text și cel de ne-limitare ( în text ) în cadrul conceptului de Unu, definit ca acord al contrariilor, expresia absolută a -ului ca armonie dintre imperfecțiunea terestră și perfecțiunea divină. Monada este element și cauză a oricărei multiplicități (I, 6, 7 - fons et origo numerorum; I, 6, 8 haec monas initium finisque omnium, neque ipsa principii aut finis sciens), adică toate numerele, pe de-o parte își găsesc principiul
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]