3,143 matches
-
venit autoritățile elvețiene, infinit mai puțin prietenoase. Am fost expediată de urgență din vagon pe peron, cu recomandarea seacă de a lua un tren mai direct, mult mai potrivit pentru posesoarea unei simple vize de tranzit. Iată-mă deci pe peron, năucită, cu bagajele la picioare. Lume puțină și amărîtă. Mă ajută să-mi fac ordine în lucruri. Un vînzător ambulant îmi oferă fructe. Refuz, din motivele bine întemeiate ale blestematei diferențe de bilet din trenul Pisa-Genova. Un acar se uită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
trenul a ajuns la Lausanne. Pentru a nu dezminți experiențele mele anterioare, aflu că în continuare are cu totul altă direcție decît cea care mă interesează. Iată-mă obligată să cobor și să iau un alt tren spre Geneva. Pe peronul din Lausanne simt din nou prezența oboselii. Este aproape miezul nopții, am impresia că hainele îmi sunt încă jilave și reci, iar gara mi se pare de-a dreptul ostilă. Aflu aproape îndată că peste cîteva minute sosește trenul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
oboselii. Este aproape miezul nopții, am impresia că hainele îmi sunt încă jilave și reci, iar gara mi se pare de-a dreptul ostilă. Aflu aproape îndată că peste cîteva minute sosește trenul de Geneva, ce număr are, la ce peron trage. Sunt doar în Elveția, informațiile sunt clare, precise și sigure. În apropierea mea năvălește un grup de bărbați de diferite vîrste, avînd în comun o deosebit de bună dispoziție. Se vede că sunt puțin băuți, că sunt prieteni, că vin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
într-o secundă. Urc mai încet, încovoiată, sacul de călătorie mi se pare deodată nespus de greu. Îl las pe culoar și plec în căutarea unui compartiment liniștit, soarta scoțîndu-mi în cale tocmai pe cel în care năvăliseră cheflii de pe peron. Dacă-ți cauți prietena, să știi c-a plecat de aici! Slavă Domnului că s-a dus! Se așezase în fața mea. Drept în fața mea și zău că n-avea chiloți. Dacă vrei, rămîi cu noi, Doamnă. N-o mai căuta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
cu păcură când trebuia, se înțepeneau, duceau trenurile halandala pe linia secundară... O, dar pe cine nu înjurau ei!? Înjurau indescriptibil de amănunțit semaforul cu un braț verde și unul roșu, țeapene și ele... Înjurau fructifer un prun pipernicit de pe peron, pururi jefuit de poamele verzi, acre, nelăsate să crească, halite de pofticioși... Înjurau pe Lunaea (vacă mulsă de formidabila Profira), împingând-o în grajd, ea făcând fițe, nedorind să fie închisă, pusă la iesle... deși odată ajunsă acolo, începea să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
aveam stupi de albine, mobilă scumpă, pian. Toate acestea au fost abandonate. O vecină bătrână a promis să aibe grijă de lucrurile rămase până la o eventuală întoarcere. Nu ne-am mai întors niciodată acolo! La gară ne-am instalat pe peron cu tot calabalâcul, aranjat sub forma unei piramide. Eu cu sora mea am rămas să păzim lucrurile iar tata cu mama s-au dus la șeful gării pentru lămuriri în privința plecării trenului. Dar în acea zi nu a fost nici un
UN EPISOD DIN REFUGIUL MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Anatol Muşceleanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1693]
-
am rămas să păzim lucrurile iar tata cu mama s-au dus la șeful gării pentru lămuriri în privința plecării trenului. Dar în acea zi nu a fost nici un tren pentru noi așa că am dormit în gară. Lucrurile au rămas pe peron păzite pe rând de unul din părinți în timp ce eu și sora mea dormeam înghesuiți în sala de așteptare. A doua zi la prânz a venit și trenul nostru. O locomotivă cu abur trăgea după ea niște vagoane de tren personal
UN EPISOD DIN REFUGIUL MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Anatol Muşceleanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1693]
-
aeriene. Începu o adevărată luptă pentru ocuparea locurilor. Noi am ocupat un compartiment împreună cu o altă familie. Bagajele au fost așezate peste tot. Deși nu a mai rămas loc nici ca să pui un ac, multe lucruri au fost abandonate pe peron și pierdute pentru totdeauna. Spre seară trenul se puse în mișcare. Abia a doua zi dimineață am trecut Prutul și am ajuns la Iași. Peronul era plin cu doamne de la Crucea Roșie care ne primiră oferind fiecărui refugiat un pachet
UN EPISOD DIN REFUGIUL MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Anatol Muşceleanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1693]
-
a mai rămas loc nici ca să pui un ac, multe lucruri au fost abandonate pe peron și pierdute pentru totdeauna. Spre seară trenul se puse în mișcare. Abia a doua zi dimineață am trecut Prutul și am ajuns la Iași. Peronul era plin cu doamne de la Crucea Roșie care ne primiră oferind fiecărui refugiat un pachet cu mâncare și ceai fierbinte. Huruind și pufnind trenul își continuă drumul îndepărtândune tot mai mult de ținuturile natale. Spre seară am ajuns la Ploiești
UN EPISOD DIN REFUGIUL MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Anatol Muşceleanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1693]
-
avea o orchestră mică. După ce pleca și ultimul tren, se dansa pe chei până noaptea târziu. În clipa aia, pariez, a suspinat fără să vrea: de ce n-am venit din vremurile când doamnele de onoare ale reginei măturau cu trenele peronul gării! Mulțumindu-le gazdelor, își duse mâna la buzunar. N-au primit banii. Nu contează o farfurie mai mult sau mai puțin, dar dacă aveți o țigară..." Vai! nu fuma. Dacă și camarazilor dumneavoastră le place peștele, aduceți-vă aminte
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
unei carafe cu vin, era singurul client. Lumina lămpii din tavan, reflectându-se în geamuri, le făcea atât de opace încât îți putea provoca un acces de claustrofobie. Într-un colț al sălii, vestigiu al vremurilor când se dansa pe peronul gării, o pianină. Patronul îl întâmpină cu un zâmbet larg: "Sunteți prietenul lui Nicolae, n-o să întârzie." Locotenentul se așeză și ceru o țuică să se încălzească. Abia dăduse comanda, că Nicolae împinse la rândul lui ușa restaurantului. Din politețe
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
descoperise un motiv să fie contrariat: Cine cântă aici la pian?" Nimeni. Înainte, Grig aducea în sezon un pianist de la Chișinău și chiar o mică orchestră. Acum, pianul șomează. Vrei să-l încerci? "Și e adevărat că se dansa pe peron după ultimul tren?" Chiar așa. Mă hazardam și eu câteodată. Dar s-a schimbat totul, și încă aici nu se simte prea tare. Mama îmi descrie în scrisori soarta tristă a refugiaților polonezi. Găzduiește provizoriu o femeie tânără cu băiatul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
o să-și mai repete invitația, se lăsă dus fără să protesteze. Între timp, pescarii taciturni plecaseră, restaurantul era gol. Ieșind, șeful de gară îi făcu un semn din cap lui Grigore, ca pentru a-i indica direcția de urmat. Pe peron, vijelia fu cât pe ce să le smulgă căciulile, caschetele și chipiele. Se precipitară în sala de așteptare de unde, printr-un mic culoar, ajunseră la apartamentul șefului de gară. În încăperea spațioasă care servea drept cameră de zi, salon și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și că compună tablouri din pietricele în încăperea mare, cu toată lumea în jurul ei.) Locotenentul îi admiră opera. Se vedea acolo gara, în mijlocul unui pâlc de salcâmi desfrunziți, cu un singur pasager care cobora din tren și șeful de gară pe peron, recognoscibil după chipiul roșu. Unele părți din tablou erau lucrate ca un mozaic, altele nu erau decât conturate. "Și linia asta ondulată, în dreapta sus, ce e?" Marea cu valurile ei. E adevărat că n-are legătură cu restul, dar îmi
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
frică, enoriașii. Căpitanul portului rămânea în așteptarea ordinelor. Învățătorul plecase în vacanță cu câteva zile înainte, în Vechiul Regat, la maică-sa. Vameșul era de negăsit. Când cei ce plecau își terminară de îmbarcat boarfele, șeful de gară, țeapăn pe peron, pe cap cu chipiul roșu, ridică discul rotund înfipt într-o tijă, pentru a da mecanicului semnalul de plecare. Șuierul locomotivei despică aerul până în tăriile cerului care vesteau o frumoasă zi de vară, și trenul se puse încet în mișcare
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
semnalul de plecare. Șuierul locomotivei despică aerul până în tăriile cerului care vesteau o frumoasă zi de vară, și trenul se puse încet în mișcare. Șeful de gară sări pe scara vagonului și ridică mâna spre cei care, plângând, rămâneau pe peron: rămas bun tuturor, rămas bun, Bugaz! În fiecare gară, se adăugau unu sau două vagoane și trenul devenea tot mai lung și cu suflu mai scurt. Înainta lent, sub un soare de plumb, între două întinderi de apă, vestigii ale
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
capul trenului. Se întoarse târziu, palid ca un mort. "Plecăm..." spuse el și se prăbuși pe saltea, cu fața la perete. Nimeni nu întrebă nimic și locomotiva fluieră de pornire. Au ajuns la Galați seara târziu. O mare mulțime se strânsese pe peron. Șeful de gară reuși să-și croiască drum prin înghesuială, printre țipete și plânsete, ca să se ducă la depozitul de locomotive unde lucra prietenul lui, Paul. Îi așteptaseră, pe el și pe soția lui, Silvia, de Crăciun la Bugaz, dar
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ieșită din trunchiurile jilave ale salcâmilor, îl adună sub aripa ei înghețată. Un fior îi trecu pe șira spinării. Se întoarse bâjbâind pe propriile-i urme, în direcția unei lumini vagi care, presupunea el, era locul de unde venise. Ajuns pe peronul gării, se apropie de fereastra luminată a restaurantului și aruncă o privire înăuntru. Prin geamul aburit, îl văzu pe Ifrim, pescarul, stând la masă cu veșnica lui carafă de vin dinainte, și un ofițer tânăr, așezat la pian, cu poalele
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
greutate am reușit să luăm trenul de București călătorind înghesuiți pe un culoar, stând în picioare până la destinație. Ajunși în Gara de Nord, de unde urma să luăm alt tren spre Caracal, a trebuit să așteptăm trei zile și trei nopți, stând pe peronul gării în frig și fără alimente până când, în sfârșit, la intervenția fericită a unchiului meu cu a cărui familie ne-am evacuat din Iași, am reușit să ne urcăm într-un tren foarte aglomerat din gara Triaj. Nu pot să
ÎNTÂMPLĂRI DIN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Silvia Stoian () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1702]
-
de trenuri. Destinația din ordinul de evacuare era Oltenia și până acolo am mers în vagoane de marfă săptămâni întregi (aveau prioritate alte trenuri), în aglomerație, zgomot și frig, cu sufletele înspăimântate de necunoscut. În orașele mari eram așteptați pe peron de doamne de la Crucea Roșie care ne ofereau, zâmbind, tăvi cu felii de cozonac și ceai. Eu coboram din vagon înțepenită de frig și dezorientată. Eram un copil care se bucura o clipă că i se încălzeau degetele pe cana
UN COPIL TRECÂND PRUTUL. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Taisia Nicolau () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1695]
-
Camerei, răstoarnă guvernul provizoriu în cap cu generalul Gruief, pune în loc un alt guvern sub șefia lui Stambulof, iar prințul Alexandru este rechemat la Sofia. Duminică 17 august, prințul sosește în Gara de Nord, însoțit de frații săi Ludovic și Francisc. Pe peron așteptau Ion Brătianu, Dimitrie Sturdza și Eugen Stătescu, apoi alte notabilități, generalul Crețeanu, aghiotant al Regelui, și sir W. White (se pronunță Uait) ministrul Angliei la București. Prezența singurului acestuia la gară, din tot corpul diplomatic, era dovada cea mai
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
pentru Giurgiu. Dar Rusia nu putea tolera cu nici un preț reîntoarcerea prințului de Battenberg pe tron, de aceea abdicarea sa trebuia să urmeze peste puțin. Intrarea prințului Alexandru în Sofia a fost însemnată printr-un incident picant. Când să urce peronul palatului, înaintează către el o doamnă îmbrăcată toată în alb și cu un mare văl pe obraz, doamna întinde prințului un buchet pe care prințul îl ia. Cum doamna nu-și dezvelise figura, toată lumea era nedomirită. Poliția caută să afle
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
chemau ca să-l hrănească. Ghiță Berbecu era petrecerea de un ceas a fetelor. La ora 2 precis era la Senat. Dacă mulți senatori veneau la ore neregulate sau făceau absențe, Ghiță Berbecu era exactitatea personificată; la ora 2 era la peronul din Bulevard și primea defileul senatorilor. Mai târziu era la cafeneaua Union din strada Regală, iar seara se instala lângă un rahagiu care, în toate serile, își întindea taraba cu zaharicale pe Calea Victoriei, lângă vechea poartă a casei unde era
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
mulți prieteni îi împresoară ca să-i apere. Trăsura fusese deshămată de opozanți și trasă cu brațele de oamenii din popor. Mulțimea umple Piața Teatrului și Calea Victoriei, apoi se îndreaptă către Palatul Regal. Curtea Palatului este invadată, iar mulțimea urcă scările peronului. Pe vremea aceea nu exista actualul grilaj de împrejmuire. Regele, de la o fereastră, privește spectacolul. Pe stradă, urcați în birji, de putații Al. Djuvara, V.G. Morțun și alții rostesc discursuri către mulțime. La Orfeu, publicul votase o moțiune prin care
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Dumitru Brătianu și Gheorghe Vernescu ereau delegați să meargă la Palat și să ceară Regelui schimbarea guvernului, însă delegația nu e primită. Mulțimea, aflând acest refuz, se înverșunează mai tare și vrea să intre în Palat. Nicolae Filipescu este pe peron, geamurile de la ușa de intrare cad cu zgomot, Sala Tronului e plină de soldați cu baionetele la armă. În acest moment intră în curte și la trap escadronul de jandarmi călări în frunte cu maiorul Fănuță, care șarjează mulțimea. Strigăte
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]