4,234 matches
-
aplica pe teritoriul său. Astfel, În Franța, statutul de refugiat se acordă la două categorii de străini: 1. Străinului care Îndeplinește condițiile prevăzute În Convenția de la Geneva din 28 iulie 1951, respectiv celui care, „temându-se pe bună dreptate de persecuții din cauza rasei, religiei, naționalității sau apartenenței sale la un anumit grup social sau din cauza opiniilor sale politice”, „se găsește În afara țării al cărei cetățean este și nu poate sau, din cauza temerilor menționate mai sus, nu dorește să solicite protecție respectivei
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nu aduce atingere suveranității și autonomiei statelor. Singura lor obligație este astfel aceea de a nu-l sancționa pe refugiatul pătruns neregulamentar și de a nu-l Întoarce la granița țării În care acesta are motive să se teamă de persecuții. 2. Textele legislative franceze prevăd Încă un caz, Convenția de la Geneva nefiind suficientă pentru a garanta exercitarea azilului, care rămâne o prerogativă a statului suveran. Acest al doilea caz se referă la străinul care corespunde definiției cuprinse În preambulul constituțional
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de motive strict politice (lupta pentru libertate), pe când Convenția de la Geneva enunță motive politice, dar și de altă natură (rasiale, religioase, sociale etc.), se mulțumește să exprime opinii (pe când preambulul impune o acțiune politică) și ține seama de teama de persecuții. Această Convenție a fost integrată În dreptul pozitiv francez. Consiliul de Stat, În schimb, interpelat cu privire la valoarea juridică a preambulului În ceea ce privește dreptul de azil, a considerat, cum se arată Într-o decizie luată la 27 septembrie 1985, că un asemenea principiu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Convenția de la Geneva nu precizează existența unui astfel de drept așa cum este el descris În preambul. Teoria franceză s-a dovedit extrem de liberală: dreptul de azil, ca regulă generală, se acordă, pe teritoriul Franței, oricărei persoane care invocă teama de persecuții. Solicitarea este Încredințată unei autorități autonome, care dispune de căi proprii de apel și care este Însărcinată cu protecția administrativă și juridică a refugiaților: Oficiul Francez de Protecție a Refugiaților și Apatrizilor (OFPRA) (vezi de asemenea rolul jucat de Comisia
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
degradante În sensul art. 3 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Acest statut se deosebește de statutul din Convenția de la Geneva prin faptul că se referă la persoane care sunt victime ale unor amenințări sau persecuții a căror sursă nu este statul. Pe de altă parte, se caracterizează și prin puterea discreționară a administrației naționale de a-l acorda sau nu. Mai trebuie subliniat și faptul că legea precizează că decizia trebuie luată ținând seama de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
folosit pe scară largă de algerienii care și-au părăsit țara de frica grupărilor islamiste. Prelucrarea cererilor este foarte dificilă, ținând seama de faptul că solicitantul trebuie: să aducă dovezi că este persecutat sau care să Îi justifice teama de persecuție, În condițiile În care cei mai mulți Își părăsesc țara de origine În grabă; să nu se mulțumească, atunci când Își susține cauza, să invoce situația generală a țării; să țină seama de faptul că, din motive juridice și geostrategice, practica statelor diferă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
motive juridice și geostrategice, practica statelor diferă considerabil În acest domeniu. Mai Întâi, această practică ține seama de nivelul cererii, apoi de originea solicitanților, de modul În care sunt percepute motivele acestora etc. Spre exemplu, Canada a decis recent că persecuția din considerente legate de sexul persoanei solicitante poate fi invocată drept bază a unei cereri de azil. În Franța, dreptul la azil a fost recunoscut unor femei care, În țările lor de origine, luptau Împotriva exciziei (CRR, 18 septembrie 1991
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
poate servi drept referință oricărei „realități” comparabile care dorește o recunoaștere de acest tip. Două dintre aceste trăsături sunt unanim recunoscute: ă dorința de „a roi” și de a se dispersa a comunităților, ă necesitatea de a fugi de multiplele persecuții din Evul Mediu, din timpul Inchiziției sau al nazismului german. O mare varietate de fenomene Marile crize economice, exodurile, foametea (Sahel, Sudan), epurările etnice succesive și reciproce (Europa balcanică a anilor ’90), expulzările (mexicanii din Statele Unite, În 1954), genocidurile (evreii
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
al practicilor cărora le dau naștere prejudecățile și stereotipurile, noțiuni abordate și ele În lucrarea de față. Însă raționalitate nu există În acest domeniu. Discriminarea poate preceda verbalizarea unei prejudecăți. Uneori, ea poate să nu se bazeze pe nici o legitimare: persecuțiile și violența au drept caracteristică faptul că se derulează Într-o ceață de justificări sau Într-un spațiu intermediar Între social și moral, foarte bine ilustrat de Kafka În Procesul sau În Castelul. Filmul lui Kubrick Portocala mecanică ori cel
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
unul mondial și extrem de reactiv. El privește Întreaga lume, chiar dacă numai puține țări posedă o structură asociativă, o cultură democratică, observatori și comisii care, Împreună cu dispozitive tehnico-juridice sofisticate, să permită detectarea, tratarea și prevenirea actelor și amenințărilor xenofobe sau de persecuție, care apar și În Franța, de exemplu, deși se vor produce ameliorări inevitabile. Sigur, trebuie să remarcăm o creștere a reflexelor identitare În Europa Occidentală, În legătură cu relațiile cu minoritățile și cu imigranții, În special cu cei arabo-musulmani. Însă țările din
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
unei tendințe denigratoare, xenofobe și discriminatorii care otrăvește relațiile sociale. Mai trebuie puse În evidență și alte ambiguități, ca discursurile multor membri ai partidelor de stânga din Franța, care apărau, până pe la mijlocul anilor ’80, regimul sovietic, ignorând cu grație tragicele persecuții din Gulag și Închiderea În spitale de psihiatrie a inamicilor regimului. La fel, derivele „corectitudinii politice” furnizează exemple pentru efectele paradoxale ale discriminării pozitive sau ale voluntarismului frenetic, animat de idealuri nobile. Una dintre „perlele” acestui voluminos repertoriu este interzicerea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Sub regimul nazist, un Mischling, născut dintr-un părinte „arian” și din partenera/partenerul de „rasă evreiască” alacestuia, era privit ca o ființă de categoria a doua, un evreu ameliorat, desigur, dar un german decăzut. În principiu, nu făcea obiectul persecuțiilor, dar era ținut departe de pozițiile considerate onorabile În cel de-al Treilea Reich. „Metisarea”, cu excepția ă menționată deja ă a speciilor animale, este o operațiune judecată În registrul peiorativ aproape pretutindeni În lume, până foarte de curând. Un metis
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
o excepție: deși anumite sisteme le acordau deplina libertate a cultului (cum era millet-ul otoman, În cadrul căruia administrarea treburilor comunităților era În mare măsură lăsată În grija acestora, sub autoritatea unor oficiali care răspundeau În fața sultanului), regula era mai curând persecuția (În Franța: Împotriva albigenzilor, apoi Împotriva protestanților). Așa cum explică Yves Plasseraud (Plasseraud, 1988), mai ales Începând din secolul al XIX-lea, după Congresul de la Viena (1815) și cel de la Berlin (1878), puterile iau act În mod explicit de diversitatea etnică
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
recunoaștere). Aspectul tripartit era deja vizibil În greaca veche: genos pentru națiunea biologică și genetică, ethnos pentru națiunea culturală și populară, demos pentru națiunea politică și civică. Fiecare tip are patologia sa. Patologia etnică: diferite forme de rasism și de persecuții. Patologia culturală: Închidere mentală, etnocentrism, folclorism. Patologia politică: politică de putere, tiranii de masă, adică asupra maselor, uneori prin intermediul lor, dar nu În beneficiul maselor oprimate, decât sub forma de satisfacții simbolice sau de exaltări fanatice. Recapitularea celor trei dimensiuni
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
stereotipuri): acesta este rasismul (sau antisemitismul) de doxa, care se manifestă prin diferite moduri de stigmatizare (injurii, insulte, instigare la ură, amenințări etc.) (Allport, 1958; Schuman et alii, 1997); 2) comportamentele sau practicile sociale (de la evitare la discriminare și la persecuție, cu sau fără legătură cu mobilizările de masă), relațiile numite etnice sau rasiale (Rex, 1986); 3) acțiunile instituționale de tip „excludere” sau discriminatorii, care nu sunt Întotdeauna recunoscute ca atare (de la sistemul de apartheid la „rasismul instituțional”) (Mason, 1970; Miles
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
doctrinele politico-științifice bazate pe ideea de „rasă”. Le voi numi rasialiste În măsura În care sunt elaborări „ideologizante” centrate pe un scop explicativ și rasiste În măsura În care cuprind, În plus, recomandări, definesc valori și norme, care se traduc prin discriminări sau segregări, expulzări sau persecuții și chiar exterminări. Cele trei tipuri de protorasism. În această ipoteză, cariera istorică a rasismului a Început Înainte de cea a ideii de „rasă”, așa cum au reconstruit-o naturaliștii (Linné, Buffon, Blumenbach etc.) Începând de la mijlocul secolului al XVIII-lea, ca
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
un mod de a fi exprimând ideile de putere și de forță (din latinescul vis, forța vieții, din care provine și cuvântul „viril”) În transgresarea unui ordin normativ: prejudicieri resimțite ca niște sacrilegii În raport cu credințele sau cu obiceiurile, intimidări repetate, persecuție morală sau psihologică. ν Chiar dacă, metaforic, apare ca o descătușare, iar abstract, ca o dispariție a previzibilității care duce la haos, violența nu reprezintă esențialmente destrămarea ordinii lucrurilor În domeniul umanului (multe dezordini au loc fără perturbări majore și multe
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Sunt sigur de aceasta. Aveam 1 an când am părăsit Kievul. Așa că nu am cunoscut direct ceea ce vă spun, știu lucrurile astea din povestirile pe care le-am auzit de la mama și de la tata. Poveștile încep cu motivul plecării lor, persecuția religioasă. Exact ca în Scripcarul de pe Acoperiș. Pe vremea țarului, toți evreii ar fi trebuit să treacă printr-un pogrom sau mai degrabă un masacru. Și mă gândesc că într-o zi tatăl meu trebuie să fi decis: „Am suportat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
El". (Kafka, Parabole și Paradoxuri) 5.1. Apocalipsa după... Apocalipsă Pe măsură ce așteptările mesianice ale primilor creștini întârziau să se materializeze, Biserica creștină a trebuit să se adapteze condițiilor istorice pentru a-și realiza misiunea pe pământ și a supraviețui în fața persecuțiilor imperiale sau a ereziilor. Parusia este amânată sine die, veghea devenind starea de zi cu zi a creștinului. Atribuită Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, Apocalipsa ("descoperirea", gr.) se pare că a fost scrisă la sfârșitul primului secol creștin, atunci când persecuțiile
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
persecuțiilor imperiale sau a ereziilor. Parusia este amânată sine die, veghea devenind starea de zi cu zi a creștinului. Atribuită Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, Apocalipsa ("descoperirea", gr.) se pare că a fost scrisă la sfârșitul primului secol creștin, atunci când persecuțiile împotriva creștinilor se intensifică, iar a doua venire a lui Hristos, mai iminentă ca oricând, părea singura cale de salvare. Apocaliptica era o formă literară des întâlnită printre evreii perioadei inter-testamentare și scriitorii bisericii creștine primare. Contrar a ceea ce am
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
numeroaselor cercetării dedicate religiozității. Spre deosebire de societățile din Europa de Vest în care diminuarea rolului social jucat de religie a apărut doar ca o consecință firească a procesului de modernizare, în țările central și est europene, aflate sub influența sovietică în secolul XX, persecuțiile religioase și încercarea de impunere a ideologiei marxiste au contat foarte mult în evoluția câmpului religios. După cel puțin cinci decenii de ateism impus de puterea comunista, religia joacă un rol diferit în societățile din Centrul și Estul Europei. Astfel
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
în mai mică măsură de biserică decât în cazul Cehiei sau Germaniei de Est, Biserica fiind păstrătoarea identității naționale. Așa cum arată și Pollack (2001), legătura dintre religiozitate și ideea de națiune a ferit într-o oarecare măsură religiozitatea de efectele persecuției și ale modernizării. Același lucru este valabil și în cazul unor națiuni predominant catolice, precum Polonia sau Lituania, pentru care Biserica a contribuit la consolidarea identității și unității naționale, în ciuda ocupației străine îndelungate (Bruce, 1999, 2001; Froese, 2004a). Astfel că
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
al naziștilor (Froese, 2005). Acest fapt a determinat o dată în plus îndepărtarea populației cehe față de biserică și religie. Pe de altă parte, în Germania de Est și Estonia, Protestantismul vulnerabil în fața modernizării a fost supus unei noi provocări, cea a persecuției din partea puterii politice și a suferit pierderi ce par a fi irecuperabile. La începutul anilor 90 cele trei țări se prezentau ca fiind cele mai secularizate societăți europene, având proporția cea mai mare de atei declarați și procentul cel mai
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
întins pe o perioadă mult mai lungă de timp. În loc de 50 de ani de politică ateistă, aceste țări un "beneficiat" de șapte decenii de ateism științific. În spațiul ex-sovietic represiunea nu numai că a durat mai mult, însă și intensitatea persecuțiilor îndreptate împotriva credinței a fost mult mai mare. După instaurarea regimului bolșevic multe biserici au fost închise sau transformate în locuri de propagandă ateistă, iar cei suspectați a avea legături cu religia riscau să fie deportați sau să își piardă
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
În timpul celui de-al doilea Război Mondial, Biserica Catolică Slovacă a jucat un rol esențial în proclamarea primei Republici Slovace independente, al cărei Prim Ministru a fost un preot Romano-Catolic Jozef Tiso. Deși acuzată de colaboraționism cu naziștii și supusă persecuțiilor din partea puterii comuniste, Biserica a reușit să treacă peste dificultățile perioadei comuniste, iar la începutul anilor 90 a devenit element activ în constituirea noului stat slovac. Permanent asociată cu identitatea națională slovacă, Biserica Catolică și-a păstrat membrii și joacă
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]