5,484 matches
-
și colegi apropiați, după care serviciul divin a fost încheiat de un pastor neoprotestant (negru) care era și Arhiepiscopul de Cantembury, fost student de-al lui Eliade. Cuvântarea acestuia a fost magistrală, el reușind să aducă mulțimea de îndoliați de la plâns la râs, la regrete și păreri de rău. În rugăciunile sale, de multe ori se uită în tavanul înalt al capelei având un dialog direct cu Maestrul lui care-l privea cu ochiul exigent pe discipol, urmarindu-i nepăsător văicărelile
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359345_a_360674]
-
în: Ediția nr. 343 din 09 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului 9 Decembrie 2011 Cumpăr lacrimi... Mamei În Copilărie o auzeam pe Mama rugându-se: „ Doamne, dă-mi lacrimi de-ajuns !” Tata era plecat, departe în Munți, noi, în jurul aceluiași plâns, dezbrăcați și desculți. Risipiți, ca un fum, au trecut anii, cei tulburi și grei. Mai aud și acum Rugăciunea din sufletul ei... Referință Bibliografică: Lacrimi... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 343, Anul I, 09 decembrie 2011
LACRIMI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359556_a_360885]
-
cu câtă iubire a fost înconjurată până acum. Din păcate, moartea a iubit-o la fel de mult pe mama ei și nu a vrut s-o lase să-și desăvârșească menirea... Dar, uite, am ajuns. Din sală răzbăteau glasuri de copii. Plânsul unuia dintre ei îi săgetă inima lui Șerban și o făcu pe Maria să închidă o clipă ochii. „Voi rezista oare?” se întrebă. În mijlocul clasei, pe dușumeaua acoperită de un covor mare de iută verde cu motive geometrice, o tânără
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1163 din 08 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360264_a_361593]
-
dulap mare, din lemn. Prin ferestrele de la care nu lipseau gratiile soarele cald de mai trimitea raze jucăușe ce se împleteau în cârlionții copiilor și aruncau lumini mirifice ici pe colo. Educatoarea se ridică cu copilul ce își încetase brusc plânsul zgomotos și îl înlocuise cu oftaturi adânci, dese și le ieși în întâmpinare. - Bună ziua! Încercăm să ne pregătim de masa de prânz. Astăzi au fost toți atât de agitați, încât nu am făcut altceva decât să oblăduiesc ba pe unul
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1163 din 08 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360264_a_361593]
-
o zi de vară, Tot rătăcind agale, dau peste un voinic. Mergeam, de parcă-n suflet aveam o grea povară - Un bolovan mi-e pasul... Cad... apoi mă ridic, Dau ca să fug... Ceva mi se-agăță de haină Și... mă apucă plânsul și... nu am cui să spun. M-am rătăcit atunci și am privit cu spaimă, Și, întrebări o mie, n-aveam cui să le pun. - Unde te duci femeie? - zice-o voce ciudată... Fugi... stai... te-mpiedici... te scoli și
CENUŞA UNUI SUFLET... de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360342_a_361671]
-
Acasa > Strofe > Creatie > ACORDURI Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 388 din 23 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului aruncată de pe pod, râd. am un plâns nefiresc. acordez pianul de iarnă prin toamna nașterii. tocesc o notă. concertul începe fals. continuă promițător. aplauzele adorm într-un cot. între două goluri, zâmbesc iubirii, părăsindu-i sensurile. am simțit clownul în aria a noua șchiopătând, pe treapta adevărului
ACORDURI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360345_a_361674]
-
încărcată Când l-am zărit venind sub clar de lună. El era tot, numai lumină! Eu... o biată fată... Eram fericită că eram împreună. Mergeam tăcută, alăturea de Dânsul, Alai de îngeri, ne-au întâmpinat Însă, pe mine mă-necase plânsul, De fericire că-l văd cu-adevărat. Și am grăit sfioasă: ,, Doamne Sfinte, Te rog, ajută-mă și alină-mi inima! Știu de ce sunt aici, mi-aduc aminte, Dar nu știu de voi mai trăi așa ceva!” Îngenunchiată, stau în fața Lui
E BUNA VESTIRE! de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360355_a_361684]
-
mă lupt să ies înainte de catastrofă, Trăiesc într-o cameră în care permanent este cineva, Se pare că nu există spațiu virgin. @@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@ E vremea unor teme grave, Când râsul se măsoară-n grame, Când vorbăria are sens, E vremea unui plâns imens, Văzut-ați stea pierind plângând Sau pasăre fără cuvânt? Căutam un suflet care să-mi semene, Dară semințele nu prea sunt gemene, Cântam amândoi la o singură vioatră, Vioara e pasăre, uite că zboară. Femeia nu este precum bărbatul
POEȚII NEBUNI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360396_a_361725]
-
și i-a făcut un semn liniștitor, invitând-o să se reașeze pe scaun. Îi părea rău că a venit cu acea sugestie. Regreta. O impresiona durerea întipărită pe fața Violetei. Aceasta scâncea și suspina, făcând eforturi să-și oprească plânsul. Apoi a băut din apă și și-a șters ultimele lacrimi. După ce a respirat adânc de câteva ori, a întrebat, încordată și temătoare: - Dacă lucrează cu dumneavoastră, este obligatoriu să știe și el, doamna avocată? Vine în sală la procesul
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360348_a_361677]
-
trei fericiri primordiale și Primul Principiu din care s-au ivit în copilăria umanității cei trei eoni distincți: Existența, Forma și Beatitudinea (PP-EFB*) Iată și poemul, în 16 versuri, pe care îl redau mai jos în întregime: “Steaua izbucnea în plâns Dând din raze o șuviță Pe când eu cu un surâs Surâdeam spre-o fluturiță. Mă trecuse primăvara Ca printr-un tunel un tren Fluturiță, verișoara, Mă umpluse de polen Și veni și-un vânt sălbatic Care-mi smulse osul frunții
O SCRISOARE PENTRU RALUCA-CRINA FLORESCU (PARTEA A ÎNTÂIA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360389_a_361718]
-
cu școala, cu parohia, cu pământul. Faptul că am rămas fără mama a făcut ca eu și sora mea să fim foarte uniți. Ea nu a putut suporta să rămână fără mine. Când am venit acasă, își pierduse graiul de plâns și atunci tatăl meu mi-a zis: «Ori o iei și pe soră-ta, ori nu mai pleci nici tu.» - Ați luat-o de acolo pe sora dumneavoastră? Tatăl a rămas în sat? - Am luat-o. Așa a vrut Dumnezeu
INTERVIU ŞI DIALOG DE SUFLET CU PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI … de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360423_a_361752]
-
-ți mai atârn în păr. Aș vrea să fiu măgar, să-ți duc rucsacu-n spate ; Destul ai dus poveri, de greu avut-ai parte. Dar, nu-s decât un biet bătrân, de vremuri ruginit, Ce pierde-n barbă lacrimi, la plâns, la râs și la citit... Bătrân înlăcrimat, c-o viață-ntreagă n-a știut să fie, Nici frunză, nici copac și nici izvor de apă vie. (Aurel Chira) Referință Bibliografică: Resemnare, de Aurel Chira / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN
RESEMNARE, DE AUREL CHIRA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360581_a_361910]
-
găsesc gemând prelung de animalitate Ca omul aflat în agonia junghierii pe la spate. Într-o zi cenușie am constatat cu groază și uimire Că pot chiar eu ucide-n apărare și iute citire Am dat Psalmilor izbăvitori de suspin și plâns Redă-mi Doamne iarăși partea mea de surâs! Altădată psalmistul înțelept și binevestitor Destăinuia Domnului necazul lui sfâșietor Pe vrăjmași îi bestema, Pe Domnul îl implora Doamne! Cercetează pe cel drept și credința sa! Buzele dușmanilor au grăit deșertăciuni In
PSALM de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360589_a_361918]
-
și mă strânge-n brațe de abia mai respir. Mă desprind din îmbrățișarea aceea penibilă, îmi iau haina, mă scuz sărbătoritei și celorlalți invitați și ies...Insist să nu fiu condusă. Aerul rece, tăios de afară, mă învăluie. Izbucnesc în plâns, ca un copil bătut crunt. Gălăgia dansatorilor, muzica îmi acoperă, numai bine, isteria. “În fața tunurilor!” îmi spune dispecera de la taxi...acolo să aștept. Cele 2-3 minute mi-au fost de ajuns să o bocesc pe coloneleasă...să deplâng viața oricărei
PULBERE DE STELE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360587_a_361916]
-
meu de viață plin, Învață-mă s-adorm și eu Cu fața înspre Veșnicie, Atunci când o să-mi fie greu Sub raza Stelei prea-târzie... MAMA LUI... 15 August, mereu... Cu sufletul de Poezie plin Ca floarea hohotind între petale Lângă icoana Plânsului mă-nchin Acum, în Ziua Adormirii Tale! O, Maică Făcătoare de minuni, Fecioară Născătoare de Hristos, Din pulberea tăcerii să m-aduni, Fă Ruga să îmi fie cu folos! Limba mea, până mai sunt cuvinte, Să le rostească Adevărul viu
POEME PENTRU MARIA de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360662_a_361991]
-
s-a izbit un erete Și sângeră cerul, fierbinte și negru Se leagănă marea și adânc ne îmbie Când algele roșii se unduie moi Iar cerul se rupe-n bucăți de hârtie În ploi de speranțe căzând peste noi. ASCULTĂ PLÂNSUL CE VINE ÎN TĂCERE Ascultă plânsul ce vine în tăcere Din pântecul femeii rotund ca un ulcior Sunt flăcările stelei ce naște în durere Pe lutul nostru sacru, postumul viitor. Sunt îngerii de mâine, pierduți acum în scutec În lumea
VISUL LICORNULUI (1) de ION VANGHELE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360673_a_362002]
-
sângeră cerul, fierbinte și negru Se leagănă marea și adânc ne îmbie Când algele roșii se unduie moi Iar cerul se rupe-n bucăți de hârtie În ploi de speranțe căzând peste noi. ASCULTĂ PLÂNSUL CE VINE ÎN TĂCERE Ascultă plânsul ce vine în tăcere Din pântecul femeii rotund ca un ulcior Sunt flăcările stelei ce naște în durere Pe lutul nostru sacru, postumul viitor. Sunt îngerii de mâine, pierduți acum în scutec În lumea asta crudă, Hristoși crucificați Pe-o
VISUL LICORNULUI (1) de ION VANGHELE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360673_a_362002]
-
binecuvântării. Safirul bucuriei, înmuiat în Ghiocelul Buneivestiri, i-a odrăslit crucea în Mugurele-nvierii. Vă-ntreb pe cine plângeți, copile din Sion,/ Și pentru cine- aduceți în vasul vechi arome,/ De jalea cui veșmântul și l-a cernit Salome/ Și plânsul pentru cine răsună în Chedron?/ Când miezul alb al zilei în umbre s-a-nvelit/ Și-n templul sfânt cu zgomot s-a rupt catapeteasma/ Sub Cruce, prohodirea de ce-și varsă mireasma,/ Din ochii arși de lacrimi, din trupul istovit?/ De ce
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
plin de flăcări nu va putea să sece/ Izvorul de viață ce curge prin pustiu./ Vă-ntreb pe cine plângeți, copile din Sion,/ Și pentru cine-aduceți în vasul vechi arome,/ De jealea cui veșmântul și l-a cernit Salome,/ Și plânsul pentru cine răsună în Chedron?/ Gătiți-vă mai bine cu sfinte bucurii/ În alb veșmânt de raze și-n flori de fericire,/ Gătiți-vă cu crinii ce-au dat Buna-Vestire/ Și-n aur de iubire topiți podoabe vii./ Pe harfe
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
Se opri brusc ... Înțelese ... A ajuns prea târziu ... Stătea încremenit. Ar fi vrut să înainteze, dar picioarele nu-i mai dădeau ascultare. O văzu pe Ica ieșind din bucătăria de vară și venind fuguța spre el. Avea ochii roșii de plâns, purta o rochie neagră, pe care Matei nu i-o recunoscu - o împrumutase probabil de la vreo vecină - iar părul îl avea strâns într-un batic subțire, tot negru. Îl cuprinse cu amândouă brațele pe după mijloc, îl îmbrățișă strâns, protector și-
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
pe după mijloc, îl îmbrățișă strâns, protector și-și sprijini capul de pieptul lui. - Am încercat să te sun ... de mai multe ori ... da' cred că ți s-a închis telefonu', rosti ea, cu vocea răgușită și ușor gâtuită, de un plâns ce stătea gata să izbucnească. - Când s-a întâmplat? întrebă el, stăpânindu-și cu greu tremurul vocii. - Pe la trei ... a găsit-o Costel. S-a culcat după masa de prânz și nu s-a mai trezit, răspunse femeia. Hai în
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
nu fie ea?se resti mătușa pe un ton straniu. -Noi am identificat-o,insă procedura cere că rudele ei sau persoanele apropiate să o vada.Uneori se crează confuzii.Stiti după un timp corpul poate să... Elisabeth izbucni în plâns,iar domnul Roșe se scuză de deranji și scotandu-si pălăria în fața doamnelor fură conduși spre ușa de Aongus. -Stai liniștită matusa.Cred că te-a afectat mult vestea.Du-te mai bine în camera.Odihneste-te.O să-ți aduc
KARON,CAP 10C de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359969_a_361298]
-
icoana preacurată. Și peste timp, prin astre, o cale-nsângerată Stă viața-i mărturie în sufletu-mi brodată, Biserică tăcută, clopot sunând a jale Cer și pământ, lumină și mii de clipe goale. În fiecare ceas al vieții, dă-mi plâns de alăută, În fiecare zi cu soare, o rugă-mi împrumută! Albastru glas de înger, din cerul meu cu stele, Ești inima cea vie ce-mi bate cu putere! MIERE ȘI DESCÂNTEC Din fântâna sufletului tău Licăriri în picuri de
ALBASTRU GLAS DE ÎNGER (LIRICĂ DEDICATĂ MAMEI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 798 din 08 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360037_a_361366]
-
poftesc să veniți și să-mi dați răspunsul! Vine și Gheorghe, că-l chem și pe el, ca să fiți fată-n față și eu martor”. - Așa s-a terminat sara aia. După ce a plecat nașu’ m-am pus iar pe plâns și toată noaptea mi-am blăstămat soarta! Până la Sfântul Ranghel ne-am tot sfătuit; cân’ muma zâcea du-te, taica zâcea nu! Noroc că asta n-a ținut decât vreo câteva zâle. Apoi, taica hotărât - eram sara la cină - a
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
un altul de “cucerit”. Există o greșeală esențială în atitudinea ființei umane, subliniată fin în scrierea sa de Carmen Popescu: “lumina e pustie printre gene/ ne mângâie cu vocea ei de ceară/ privim cu ochii-nchiși ploaia cum cerne/ tot plânsul omenirii printr-o gheară” Somnul comodității, somnul orizontalei, diluează forța luminii chiar dacă ne mângâie, curăță, vindecă atât cât o lăsăm noi înșine să pătrundă în fiecare celulă a corpului fizic, în fiecare fragment blocat energetic al corpului energetic și mai
AUTOR: CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360080_a_361409]