6,847 matches
-
întuneric. Doctorul, credea Maxențiu, știa puțin lucru, nu cunoștea decât procesele mari, evidente, ale boalei. El însă știa orice tremurare de fibră, știa legătura prin care acea fibră va duce rezonanța spre alte centre și de acolo la sfânta sfintelor - plămânul - acolo unde totul converge pentru rău și pentru bine. Orice vibrație avea acolo ecouri mici, iar uneori gâlgâieli de ape ce puteau deveni Cataracte. Erau acolo aluviuni și diguri, tot felul de chinuri pe care doctorul le reducea sumar la
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nu-și putea mărturisi falimentul! La gândurile acestea, un fior nou i se strecură din ceafă în sus, un fior ce se târa acum ca o reptilă spre munții focoși ai creierului și îl înturna de la baza bazinului sacru al plămânului. Era tocmai pe cale să obție acea imobilitate perfectă, capabilă să stăvilească junghiul, când Ada intră zgomotos, urmată de Lică, pentru a face propunerea plănuită. Maxențiu cumpărase de la desfacerea grajdului Simonian cei mai buni cai. Le trebuia un maître-dresseur, un fel
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
anestezie anume pe care o cunoștea, de altfel. Numai fruntea îl durea ca o bubă. Știa ce urmează: durerea cea mare, cea ca junghiul unui furuncul copt, subt coastă, în stânga, la bazinul vieții, care pentru el nu era inima, ci plămânul. Prin plămâni omul era sau nu era fericit... Și doctorul ce spunea: "Nimic nou! Avem același suflu cavernos sus în stânga și opacitate la vârf. Precauțiuni mari! . . . Aer . . . Sobrietate . . . supraalimentație și... Leysins . . . Leysins!" Atâta spunea doctorul despre chinul lui cel mare
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pe care o cunoștea, de altfel. Numai fruntea îl durea ca o bubă. Știa ce urmează: durerea cea mare, cea ca junghiul unui furuncul copt, subt coastă, în stânga, la bazinul vieții, care pentru el nu era inima, ci plămânul. Prin plămâni omul era sau nu era fericit... Și doctorul ce spunea: "Nimic nou! Avem același suflu cavernos sus în stânga și opacitate la vârf. Precauțiuni mari! . . . Aer . . . Sobrietate . . . supraalimentație și... Leysins . . . Leysins!" Atâta spunea doctorul despre chinul lui cel mare. Maxențiu se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
doarmă. N-avusese temperaturi prea mari, nici crize acute, doar o stare morbidă ce făcea pe doctor și pe Ada să se uite unul la altul cu grijă. Congestia se desfășura normal și fără riscul unui deznodământ rău, dar, orișicând, plămânul putea lua, inițiativa uneia din acele hemoptizii așa de obsedante altădată pentru Maxențiu. De aceea, fără declarări formale, adevărul se punea din ce în ce mai deslușit asupra boalei. Ada și doctorul nu mai simulau unul către altul; cel mult, Ada dorea ca boala
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
periclita altădată viața prin efortul de a nu tuși, așa acum se complăcea în tuse până la înec, nu se ajuta cu nimic, i se părea că face bine să zdruncine bieții mușchi, să tragă din bietele fibre, să-și zdrobească plămânii putrezi ca să ducă la maximum acea convulsie. Credea că va curăța astfel locul unde stau zgârieturile și sputele, dar avea nădejdea că tușea va reîncepe pentru ca prin dovada ei să i se manifeste iarăși o viață, care, în pauze, părea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
boalei și căuta alte distracții, tot exterioare. Părăsise de tot călătoriile în interior. In acel interior nu mai erau peisagiile turmentate de altădată cărora, în nesiguranță, să le cerceteze parcursul tragic. Boala se statornicise în forma ei clasică și harta plămânilor fotografiată sta precisă subt ochii lui Maxențiu, resemnat. Căuta acum ocupații mărunte și răutăcioase, îngrijirile infirmierei îl plictiseau fiindcă subliniau prezența ftiziei. Era hărțăgos cu ea ca și cum ar fi șicanat, astfel, boala aceea odioasă. Totuși îi primea îngrijirile cu aviditate
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
curiozității. Vroiau să-1 prade și să-1 lase pustiu între chiuvete și fiole! ... Și obrăznicia mitocancei! îi oferise leafa grăjdarului. Cei cinci mii de lei nemeritați, neașteptați pentru acea haimana de uliță, lui, prințului Maxențiu, pentru 202 sănătatea iui scumpă, pentru plămânii lui prețioși! . . . Profesor de echitație? Suna bine, și elevii, desigur, si-i va procura servin-du-so de numele și de prestigiul lui Maxențiu, iar banii pentru Leysins, banii cei mulți, dacă elevii nu plătesc bine, vor merge la profesorul de echitație
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
din Lisa. În noaptea precedentă, mă visasem pe Calea Secii, cu vacile. Mali, mai vicleană, se strecurase printr-o spărtură a gardului în livezi și, tîrîndu-și clopotul prin iarbă, ca să-mi înșele vigilența, coborâse într-o văioagă. Strigasem din adâncul plămânilor, să mă audă Mali, iar răcnetul meu fioros reușise să sperie întreg internatul. Dimineața, la micul dejun, eram arătat cu degetul și am auzit multe comentarii răutăcioase pe seama "sălbăticiei" mele. Nu-mi plăcea deloc că devenisem "vedetă", dar ce puteam
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
sus decât cel drept, din care pricină, când mergea, era aplecat într-o parte ca o balanță strâmbă. Mâinile îi tremurau, de aceea și le ținea, de obicei, vârâte în buzunarele sutanei. Infirmitățile și boala, căci era și bolnav de plămâni, îl înrăiseră, în loc să-l smerească. La început, păruse prietenos, cu toate că urâțenia lăuntrică îi ieșea prin piele. Într-o seară, însă, m-a auzit zicând, într-un moment de derută: "Doamne, dă-mi un semn și voi crede în Tine". M-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mîncarea Între dinți și trebuia să scoată langusta din gură ca să și-i curețe, enervat la culme. Era extenuat grasul, abia putea să respire, În orice caz ofta din greu, se umfla ca un balon și cînd scotea aerul din plămîni făcea să tremure o batistă murdară și probabil umedă pe care o lăsase pe fața de masă albă ca zăpada. Era Lalo Bello și nu se sinchisea de nimic, venise dispus să-și cheltuiască toți banii, la urma urmei, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe nota de plată pe care-o s-o semneze tata acasă! — Voi plătiți prin semnătură? Întrebă al patrulea. Păi de unde crezi că putem scoate bani pentru distracții? Treaba bătrînilor dacă vor să Învățăm, să plătească ei pileala. — Îți scuipi plămînii ca practicant și nu-ți dau un sfanț la birou. — Ești și tu practicant, Carlos? Nu; la drept vorbind, mi-a cam ieșit pe nas Dreptul asta. — E o porcărie!... Totul e să obții titlul. — Uitați-l pe unchiul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Și nici din complezență. Să probăm cu exemple: când s-a rupt digul, iar afară ploua cu găleata, toți până la unul au ieșit să-l repare și să-l consolideze. Nimeni n-a pretextat că e bolnav, că suferă cu plămânii sau cu inima... Au muncit toată noaptea și, numai datorită lor, digul a fost salvat. Iar, odată cu el, întregul nostru efort de aici, toată munca noastră pe care, altfel, apele ar fi făcut-o una cu pământul. Ori când am
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
pace? Dă ce i-ați dat drumu’ dacă-l hărțuiți iar?” “Nu-i facem nimic, fiți pe pace. Vrem să-l repunem în drepturi, să fie om, așa, ca mai-nainte” “Vreți pă dracu’! nu cumva i-oți da și plămâni noi! Că, p-ăia vechi, i-a găurit pușcăria și ăi dă’l chinuiau ca pă hoții de cai...” “Ce e, tată, cu cine vorbești? Ah! Bună dimineața” “Bună dimineața, tovarășe Alexandrescu. Ce mai faceți?” “Foarte bine, domnule, nu mai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
precis. Sigur este, însă că, de când se știu ei, așa le este cunoscut în sat tot neamul. Bîjgoaica cea bătrână, adică bunică-sa, bîjgoaica cea tânără - sau aia mică - maică-sa. Taică-său a murit de foarte tânăr. Aprindere de plămâni. Titi abia dacă și-l mai amintește. Satul, însă, și-l aduce bine aminte: chipeș, isteț și bun de gură, harnic și cuminte, dar, mai ales, meșter la glume. Pe patul de moarte a prezis că o să se ia după
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
minciuni în virtutea cărora bietul om nevinovat a devenit un individ periculos pentru regim. Pe patul morții denunțătorul își cere iertare, dar fostul condamnat e și el cu un picior în groapă, pentru că în timpul crudei detenții s-a îmbolnăvit grav de plămâni. Urmările sunt tragice și se pare că personajul principal a trăit personal o asemenea experiență în vremea copilăriei cu traumele arhicunoscute. Aceste planuri narative sunt la rândul lor segmentate în frânturi distincte care, luate separat se constituie în specii epice
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
băiete. Fii pregătit. Dar nu-i nici un mușcă, nici un pregătit. E doar înec. Apare o piramidă de lumină, diamante incandescente, câmpuri de stele care se deformează. Corpul lui țese triunghiuri de neon, un tunel care se înalță. Apa deasupra lui, plămânii îi ard, apoi explodează în sus, spre văzduh. Acolo unde îi era gura, doar piele netedă. Materia înghite gaura aia. Casa remodelată; geamurile acoperite cu tapet. Ușă care nu mai e ușă. Mușchii trag buze, dar nu-i loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în timpul abstinenței ei prostești. Achită diferența și-și târî trofeul afară. Își puse o țigară între buzele care fremătau deja pentru gustul filtrului. O aprinse cu o mână tremurândă și trase în piept. Un nor de ușurare indescriptibilă îi umplu plămânii și i se prelinse în membre. Cu ochii închiși, fumă jumătate de țigară, apoi o stinse cu grijă și strecură jumătatea rămasă înapoi în pachet. Când se întoarse la spital, se așeză pe o bancă rece de pe aleea în formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la câteva cvartale mai jos, se zbate coada fiarei naufragiate. Strânsă în chingi de case, țintuită de refluxul ăsta instantaneu. Deasupra, kilometri de aer apasă în jos așa de tare că balena nu poate respira. Nu-și poate ridica propriii plămâni. Moare în oceanul secat, sufocată sub chestia asta pe care acum trebuie s-o inhaleze. Cea mai mare ființă vie, aproape Dumnezeu, turtită cât e de lungă, cu mușchii sleiți. Doar inima ei, mare cât tribunalul, continuă să bată. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
merită încercat. Doctorul Hayes îl conduse pe Weber în parcare. Stătuseră închiși în camera de consultații suficient de mult timp pentru ca întoarcerea la preria pustie de iunie să-l ia pe Weber prin surprindere. Aerul inert i se umfla în plămâni, mirosind ca o vacanță de vară de demult. Îi amintea de ceva ce gustase în Ohio la vârsta de zece ani. Când se întoarse, îl văzu pe doctorul Hayes aplecându-se lângă el, cu mâna întinsă. —Mă bucur că v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
schimbare, spuse el. —Și chiar dacă nu apare, promise ea și îi întoarse spatele. Iar se trezi devreme, cu o nouă senzație de panică. Tavanul unei camere străine se materializă la câțiva centimetri de fața lui. Trase aer în piept, dar plămânii lui nu voiau să se dilate. Era aproape 2.30 a.m. La 3.15, tot se mai întreba cum de uitase că-i povestise lui Mark despre Jess. Încercă să reziste impulsului de a se scula și de a asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
acasă. Avea să fie imperturbabilă, puțin amuzată. Avea să zâmbească și să-l întrebe: Ce-ar face Celebrul Gerald? Drumul cu bicicleta înapoi spre Strong’s Neck era numai la vale. Fluxul trecuse și aerul de iulie era sărat în plămânii lui. Voise să se întoarcă la știința pură, departe de lumea impersonală, marketizată a popularizării științei. Iată un motiv în plus. Cotul brusc la stânga pe care-l făcea Dyke Road îl scoase în fața estuarului acoperit de stuf. Gravitația îl trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cușcă. Iar când în sfârșit se strecură înapoi în pat, ea se prefăcu că doarme. El rămase nemișcat, o ureche care auzea tot, afară, pe câmp, pândind ceva important. Mută-ți sfera auzului înăuntrul sferei văzului. Nemișcare totală, chiar și plămânii. La cinci și jumătate, deja nici unul din ei nu se mai putu preface. —Ești bine? întrebă ea. — Meditez, șopti el. M-am prins. Ar fi trebuit să se scoale și să ia micul dejun în stilul pionierilor, pe întuneric. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu era dispus să-i dea detalii. Noaptea era rece, iar lumea, la fel de lipsită de aer ca un meteorit oarecare. Răsuflarea îi ieșea înghețată din nări și-i scălda mâinile în abur aspru. Se lovi cu coatele, ca să-și mențină plămânii în funcțiune. Se urcă iar în Corolla ei și traversă orașul, ajungând în câteva minute la apartamentul lui Cain. El deschise ușa la asaltul ei, îmbrăcat într-o bluză stacojie pe care scria: „Ce-ar face Belzebut?“. Aștepta pe altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
planului tău de discuție, începem cu mijlocul. Mijlocul este așa : l-am făcut pe Alexandru. Nu pot să pronunț cuvântul născut. L-am făcut. L-am făcut pe Alexandru. A fost extrem de greu. Eu eram deja foarte grav bolnavă de plămâni și doctorii nu mi au dat voie să-l fac, așa că l-am făcut pe semnătură. Am vrut foarte tare să am un copil, de fapt acum pot să spun că am vrut să-l am pe Alexandru, deși atunci când
Plăcere și neplăcere întunecată – interviu cu Angela Marinescu –. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Alina Purcaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1773]