38,301 matches
-
adică un abonat la aproximativ 140 de locuitori. Convorbirile erau deservite prompt. Nu se înregistrau întârzieri care să depășească limita admisă. Primirea comenzilor de convorbiri telefonice urbane, interurbane și internaționale, primirea avizelor și mesajelor telefonice sosite, deservirea tuturor convorbirilor de plecare, tranzit și sosire etc., era asigurată de către 7 operatoare de trafic(telefoniste). Se lucra în trei schimburi, după programul: 06-14; 14-21 și 21-06. Oficiul nu avea operatoare de bonuri, sarcinile respective erau îndeplinite de către șefa unității, care coordona și răspundea
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
zi asigurau transportul trimiterilor poștale și al presei în zona Fălticeni. La vremea aceea, organele IRTA nu acordau suficientă atenție acestui gen de transport, nu respectau prevederile convenției și de cele mai multe ori mijloacele auto nu se prezentau la timp pentru plecarea în cursă, erau înlocuite cu altele necorespunzătoare, se defectau în parcurs, paralizând întrega activitate poștală. Întârzierile, nu întotdeauna justificate, se reflectau în expedierea, prelucrarea și distribuirea trimiterilor și de aici, nemulțumiri din partea cetățenilor, instituțiilor etc., reclamații întemeiate. Pe de altă
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
Neamț și retur, care a circulat numai doi ani, până în octombrie 2000. O altă CPA obișnuită circula primele cinci zile din săptămână, începând din aprilie 1996, pe distanța Fălticeni-Gura Humorului-CâmpulungVatra Dornei și retur. De la 1 octombrie 1999, cursa respectivă avea plecarea din Suceava pe același traseu. Din 1 octombrie 2000, CNPR recurgând la o nouă restructurare, la o nouă împărțire în unități strategice de servicii și afaceri, județele Suceava, Botoșani, Iași, Neamț, Vaslui și Bacău aparțineau de zona Postcurier Bacău. Oficiile
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
Richard de Saint Victor. Acestea sunt și singurele puncte în comun pe care prelegerea le are cu cartea lui Underhill. Dacă ultimul exemplu e preluat fidel pentru a ilustra tipul mistic al nunții în patru trepte, primul devine punct de plecare al unei discuții cu totul străină de cartea autoarei britanice. Întâi Nae Ionescu dezbate dacă actul iubirii este doar spiritual sau este și trupesc, mai precis dacă există o mistică a trupului. El ajunge la concluzia că iubirea e un
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
atât de organic, încât nu se mai pot distinge de ideile dobândite în mod nemijlocit. Decurge, deci, că este nu numai îndoielnic, dar și inutil în ordinea construcției sale filozofice să contabilizeze autorii care i-au servit ca punct de plecare pentru idei personale (și nu căutat originale). Marta Petreu înregistrează mărturisirea lui Nae Ionescu, dar numai în ultima versiune a textului ei și doar pentru a-i găsi o paralelă, de această dată în Der Einzige und sein Eigentum (1844
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
comerciale implică următoarele formalități: a) întocmirea actului sau actelor constitutive; b) aprobarea actului sau actelor constitutive; c) înmatricularea societății. Prima formalitate se realizează de către asociați, cu contribuția notarului public, a doua și a treia implică participarea organelor competente. Punctul de plecare în constituirea unei societăți comerciale este întocmirea actului sau actelor constitutive ale viitoarei societăți. Prin întocmirea actelor constitutive înțelegem redactarea și autentificarea înscrisurilor actelor respective. Actele constitutive sunt diferite, în funcție de forma juridică a societății: - contractul de societate, în cazul societății
REGIMUL JURIDIC AL INVESTIȚIILOR STRĂINE by VASILE DUMBRAVĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/91680_a_92855]
-
Guță (așa-mi spun ei)? mă întreabă. Ce să fie? întreb eu. Nu știu, ești așa de... (dar era cu inima în gât de bucurie și cred și de uimire). Cum sunt? întreb eu. Nu știu, ești așa de... La plecare se tot întorceau să mă privească și am mai întrebat odată cum sunt. Nu știu; lasă că știi tu! și a plecat. știam într-adevăr cum sunt și cui datorez acest fapt. și eram fericită. Peste o săptămână, acasă, îl
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
vâsc, dar simt că aș vrea mult, mult de tot să te țin de mână, atunci când se vor număra secundele... Maria a XV. 20 ianuarie Știi? Uneori mă întreb cine va „pleca” primul: tu sau eu? Sună ciudat, dar și „plecarea” asta „dincolo” e o certitudine. De fapt, este singura pe care o avem, încă de la naștere. Ce te-a apucat? Ești mai tânără decât mine! Te aud rostind întrebarea și un surâs ironic apare pe buzele tale frumoase. Da... poți
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
dimensiune, pentru a continua ce nu am dus până la capăt, de a îndrepta ce am greșit. Sau de a cere sorții alte șanse? Suntem fragili, Mihule, atât de fragili... Nici nu ne dăm seama, purtați de ritmul amețitor al vieții. „Plecarea” este singurul adevăr. Ni se poate întâmpla oricând, indiferent de vârstă. Cunoscându-te pe tine însă, sper ca aceasta să întârzie cât mai mult. Pentru amândoi. Orice s-ar spune despre puterea tămăduitoare a amintirilor, lipsa fizică a celuilalt rămâne
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
o dăruiască. Pentru că meriți. Ai grijă de tine. Suntem atât de fragili... Viața însăși este fragilă. Ca un fir de păpădie! Maria XXVIII . Cât să fi trecut? Trei ani? Da, cred că atât s-a scurs, de când Maria își hotărâse plecarea și din viața mea. Doar ca prezență fizică, pentru că, în rest, ea se afla tot acolo, în gândurile și în sufletul meu. Îi respectasem decizia, nu încercasem să o caut, să aflu unde e, oricât de mult mi-aș fi
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
spune. Dar știu că v-a legat o prietenie frumoasă. Ar fi fost anormal să nu mă întrebi. - Ai dreptate. Ce face Maria? - Mama e bine. Nesperat de bine. Tu știi că atunci când a plecat, nu mai era deloc ea... Plecarea și distanțarea destul de lungă a fost, cred, cea mai bună alegere pe care putea să o facă în acel moment. Eu am înțeles-o și sunt convinsă că și tu. Chiar dacă ai fost nedumerită și poate supărată, ai înțeles-o
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
inevitabil să nu mi se întâmple, doar e marți. Dacă nu faci parte din categoria superstițioșilor, e o zi ca oricare alta, cu ritmul ei obișnuit: cafeaua savurată dimineața, drumul către serviciu, piață, magazine, nu neapărat în această ordine. La plecare, observi că în grădinița din fața blocului au înflorit ghioceii din bulbii plantați anul trecut de către vecina de la parter. Zâmbești pentru că e primul semn al primăverii. Brusc îți aduci aminte că ți-ai uitat portofelul acasă... Stânga împrejur și fără nicio
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
un picior, că-l avea mai scurt și din această cauză n-o mai lua nimeni și a fost nevoită să o mărite cu Beșoi al lui Harapu, care păștea vitele satului. Și cum în acea vreme era la modă plecarea la muncă la mină, a plecat și Beșoi cu Aurica lui. Cu el a plecat și Costache al lui Costache Cristescu. Aurica și-a găsit obștescul sfârșit la Petroșani, tot de oftică. De menționat că acest Cristescu avea o covată
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
la nouăsprezece, voinici, căci semănau cu Rarița, mama lor, că era înaltă la un metru și șaptezeci și cinci, poate chiar mai mult. Așa a scăpat cu zile Leonora Grapini, dar cu o boală de inimă incurabilă, boală ce i-a grăbit plecarea în lumea umbrelor. La casa aceea cu cerdac și cu doi diregi la cerdac a zăcut Chimircan aproape șapte ani de zile. Vara pe prispă afară, iar iarna în casă pe pat, întorcându-l de pe o parte pe alta, că
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
nu se rupea. Nu-mi amintesc din ce cauză a fost tăiat agudul, dar a fost tăiat. Când era de cules strugurii Butnaru umbla printre rânduri și tot acei copii care mâncau agudele acum îl ajutau la cules, iar la plecare le dădea și câțiva struguri acasă. Ilinca era tânără, frumoasă și drept dovadă s-a dat în dragoste cu Vasile Movilă, zis Cârnu. Nu degeaba îi spuneau oamenii Cârnu, căci avea nasul fără vârf, de parcă îl mâncase mâța. Nu era
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
și pe Beșliagă, apoi, pe la vreo șaisprezece, i-a venit rândul și lui Biștiric, așa că în timpul zilei a bătut pe trei. Pentru a nu face scandal la om în timpul zilei de muncă, cei trei s-au sfătuit ca seara, la plecare, după ce acasă Cioabă le va face plata, să-l plătească și ei pe Lucache cu o ciolăneală de să-i țină minte. Se înserase bine când au plecat flăcăii de la Cioabă, aproape că era întuneric afară. Pe Lucache îl așteptau
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
nu se cunoștea unde este îmbinat metalul. Mergea Pleșu pe drum cu ochii închiși, iar oamenii spuneau că merge dormind, dar cârja n-o slăbea deloc din mână, că o avea de la străbunicii lui. Când a fost înștiințat Pleșu de plecare, nu s-a mai culcat în pat vreme de aproape doi ani, a stat în picioare la capătul patului că avea pat cu capete înalte de lemn. A stat în picioare și cu cârja în mână, tot timpul gata de
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
nu s-a mai culcat în pat vreme de aproape doi ani, a stat în picioare la capătul patului că avea pat cu capete înalte de lemn. A stat în picioare și cu cârja în mână, tot timpul gata de plecare. Cu o oră înainte de a muri i-a înmânat cârja lui Eugen, apoi s-a întins pe pat și și-a dat duhul. După înmormântarea creștinească, casa lui Pleșu a rămas pustie și nu a mai îngrijit-o nimeni, toată lumea
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Dacă există o știință a națiunii, eu sunt de meserie român. Naționalismul poate fi practicat și cuviincios. Nimeni nu poate interzice unui popor să-și trăiască tradiția și istoria cu gloriile și înfrângerile ei. Pârvan zice: Etnicul e punct de plecare și universalul punct de sosire. Eu, ca naționalist, am gândit multă vreme că națiunea e punctul terminus al evoluției universale. Când dispar popoarele, intrăm în Turnul Babilonului. NEMURIRE Fără nemurire și mântuire, libertatea e de neconceput. Omul, dacă nu are
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
nu se atinsese de ea ca femeie, iar preotul știa foarte bine și motivele lui. Cum putea face așa ceva surorilor lui, nu putea Înțelege. Când a ajuns la biserică se terminase slujba și preotul de rit vechi se pregătea de plecare. Părinte, spusese Feodor, cum este cu putință să-mi dați afară din biserică surorile când știți foarte bine cum trăiesc eu cu Letiția. Unde s-a mai pomenit așa ceva? Nu vreau să dai un exemplu rău, pentru alții care nu
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
fie sigur că s-a auzit, ieșise pe jumătate din mașină. Bine, la patru dimineață, vreau să văd răsăritul, strigase și Andreea, râzând de comicul situației. Bine! dacă vrei răsăritul așa să fie, mai adăugase tânărul, rămas În urmă de plecarea trenului. Ce ți-a venit cu răsăritul, În prima zi de vacanță, vom fi frânte de oboseala drumului, o admonestase mama. N-am de gând să mă duc, râsese Andreea. Cum? Niciodată să nu mai faci așa ceva. Poate că te-
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
de mama. Numai adidașii nu se asortau, erau albi cu puțin roșu, nu găsise la culoarea treningului. Jos În hol se mai auzeau câteva voci de tineri care plecau În grup să vadă răsăritul soarelui, dar vorbeau cam tare despre plecarea trenului și altele. Cred că majoritatea văd răsăritul În ultima zi de concediu, spusese Teia, ascultând discuțiile de jos. Da...numai noi mergem În prima zi...sper să nu ne pară rău...zâmbise Andreea. Va trebui să mergem mai repede
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
veșnic nevinovat de timpul care demult a plecat. Stăruie în respirația mea, gesturile își fac loc în timpane rămân în timp, ca sfintele icoane. În casele mici și meschine și-n marile saloane, iată! nu mă mai miră că la plecare versurile cad triste din liră. Și galeria este de vânzare în lumea prezentă de bacara, lipsită de soare, în ceașca de cafea vor seca amintirile. Icoane vechi De ziua ta, desigur, Sfântul Gheorghe și-a arătat sabia și crucea, acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
de nostalgie, de durere și de frustrare! Știa să mă ducă în lumea ei veselă și fără griji; cât soare aducea viața ei de vis! Un întreg paradis cobora: stea lângă stea acopereau tavanul și peretele din dreapta mea. Am jelit plecarea ei în necunoscut. Cântecul mut se auzea într-un mare concert cu viori, cu flautul fermecat, cu pianul orgolios înălțând la cer spaimele noastre de azi și de ieri? 3. Viața ca reprezentare. Vecinii au fost cei mai apropiați * * * Viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
mai adapă: cadâna Ada a murit și ea înecată sub apă. * * * Dida pleacă în Spania. Vecina mea frumoasă și tânără; Este plină de vervă și neastâmpăr, într-o vrie de necrezut. Îmi place bucuria ei atât de mult, încât retrăiesc plecările mele de vis într-un paradis neatins decât în gând, mereu încercat, în porțile cetății ferecat. Abia târziu am zburat și am aflat și eu că lumea începe cu Dumnezeu, că vor trece anii, fără să fiu întrebat?! De unde atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]