4,286 matches
-
de-a curmezișul în câmpie. Drumul trecea printre copaci pentru a urca apoi, traversând un câmp cultivat cu grâu încă verde, urmând o pantă domoală, în vârful căreia se zăreau ruinele unei vechi villa romana, înconjurată de o cunună de plopi. Cunoștea locul, căci printre zidurile acelea înnegrite și dărăpănate își așezase tabăra mingan-ul său în ziua în care părăsise Vesontio. — O să dispunem jumătate din oameni, adică primele jagun, în spatele copacilor, pe ambele laturi ale drumului. Să-și culce caii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
unitatea sa să se găsească în coadă, în loc să fie în fruntea tuman-ului lui Onegesius. Doar pe la jumătatea după-amiezii, pe când coborau o pantă domoală acoperită cu iarbă, în sfârșit, lăsară pădurea în urmă. înaintea lor se întindea, întreruptă de șiruri de plopi, o câmpie unduioasă pe care, în mai multe locuri, în jurul unor mici case coloniale, holdele se coceau așteptând secerile culegătorilor. în centrul acelui peisaj, într-un nor de praf ce stăruia la joasă înălțime, armata rupse rândurile, pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
deprins cu orizonturile largi, câmpia aceea într-un fel îl fascina. Impresia de planeitate pe care i-o dădea vederea acelei câmpii întinse, aurită de spicele în pârg și mângâiată de acel apus de iunie, era temperată de șirurile de plopi și de pâlcurile de mesteceni, al căror frunziș fremăta sub mângâierea unui vânt cald, venit dinspre miazăzi. Privirea sa, îmbătată de mulțimea de culori, era cucerită de geometria riguroasă a culturilor din jurul caselor coloniale și al reședințelor nobiliare, care, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
urmărească mingan-ul împreună cu furtuna. Oamenii își ținură caii și începură să ciulească urechile și să se întrebe unii pe alții din priviri. Balamber și Mandzuk, alarmați, se duseseră deja spre marginea drumului și scrutau peste câmpia punctată de pâlcuri de plopi ce se aplecau de vânt, când câțiva hiung-nu ce fuseseră lăsați în ariergardă parcurseră coloana în galop și se opriră înaintea lor. în cel care îi conducea, Balamber îl recunoscu pe Toraman, unul dintre cei mai tineri capi de centurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui Mandzuk la două lungimi de cal și scruta atent înaintea sa, în căutarea dușmanului. Refăcând drumul pe care-l străbătuseră până atunci, mingan-ul urcă, apoi coborî de mai multe ori lungile ondulări ale câmpiei, străbătând în goană șiruri de plopi și desișuri de stejar, traversând în zbor pârâiașele, răvășind și călcând în copite lanurile de grâu. Bubuitul cadențat și asurzitor al pașilor sutelor de cai nu lăsa să se audă decât slab și doar pentru scurte momente ecourile bătăliei, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
poștă, probabil, distrusă mai înainte de alte invazii, sau un punct militar, acum părăsit. De jur împrejur, un bărăgan ce părea nesfârșit și chiar se întindea pe zeci de mile, întrerupt doar de pâlcuri de arbuști și de câteva șiruri de plopi. Nimeni nu-și mai amintea de ce se chema așa, însă un lucru era sigur: acolo urma să se hotărască totul, fiindcă Atila își oprise acolo retragerea armatei, pentru a da bătălia finală. Armata romano-vizigotă lăsase în urmă tabăra încă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o dimineață aspră de august. Un șipot minuscul, închis într-o încăpere de zid, țârâind obosit într-o noapte târzie și de care doamnei Voinescu i-a fost milă să-l lăsăm singur în foșnetul de cimitir al celor patru plopi... Și imagini, fulgurante, o clipă, din istoria - din preistoria? - vieții. Într-o trăsură mică, în mijlocul unui platou gol; de jur-împrejur, până-n zare, dealuri pleșuve, cenușii, sinilii, roșietice... Altă dată, într-o trăsură mică (aceeași?), într-o după amiază de vară
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
animale cunoscute și necunoscute - ca o reducțiune a lumii mari - de diferite culori, pe care Adela le definea, comparîndu-le cu pietre prețioase, cu metale, cu stofe... "Petpedecul" se auzea la răstimpuri, în grădină. "Steaua nebună" înainta alarmant de repede spre plop. "Petpedecul"... poreclă dată de Adela unei prepelițe, care spune mereu, conștiincios, în fiecare noapte, aceleași trei silabe, singurele pe care le știe: "Petpedec!"; "steaua nebună"... luceafărul albastru, care ne anunță unsprezece ceasuri și sfârșitul sindrofiei când ajunge deasupra unui plop
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
plop. "Petpedecul"... poreclă dată de Adela unei prepelițe, care spune mereu, conștiincios, în fiecare noapte, aceleași trei silabe, singurele pe care le știe: "Petpedec!"; "steaua nebună"... luceafărul albastru, care ne anunță unsprezece ceasuri și sfârșitul sindrofiei când ajunge deasupra unui plop, al treilea, dintre cei cinci din ograda vecină. Numele i l-a dat tot ea, într-o seară, când ni s-a părut că a luat-o prea repede spre plop, înfrîngînd legile naturii. - Ai isprăvit itinerarul? m-a întrebat
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
unsprezece ceasuri și sfârșitul sindrofiei când ajunge deasupra unui plop, al treilea, dintre cei cinci din ograda vecină. Numele i l-a dat tot ea, într-o seară, când ni s-a părut că a luat-o prea repede spre plop, înfrîngînd legile naturii. - Ai isprăvit itinerarul? m-a întrebat ea. Ai să-mi povesteștipe urmă tot, tot, nu-i așa?... ...Cum? Nu ești sigur că ai să faci excursia? Și zâmbetul ironic și afectuos i se stingea și i se
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ca într-o boare de lacrimi. Semăna cu fata de cincisprezece ani când protesta că nu-i copil. După asigurările mele că o să mă țin de cuvânt, "pe cât posibil", s-a îmbunat, apoi a consultat "steaua nebună", care trecuse de plopul al treilea, a pus la îndoială corectitudinea astrului, mi-a adus pardesiul, mi-a dat pălăria și bastonul, m-a însoțit până la poartă, mi-a întins mâna să i-o sărut, mi-a cerut făgăduiala că am să mă culc
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Lustru - interval de cinci ani. buchete de copaci de toate formele și de toate mărimile. Departe, în stânga, șirul vânăt al munților de peste Ozana, cu Cetatea Neamțului, cenușie și mohorâtă, pe un piept ieșit în afară al muntelui. Mai înspre dreapta, plopii și lucirile Târgului. Apoi dealul Boiștei, trăgănat, acoperit până aproape de vârf cu lanuri înguste ca niște velințe multicolore, și în față, departe, peste Moldova invizibilă, dunga sinilie a dealului Pașcanilor, după care începe proza întinderilor arse și a așezărilor omenești
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
doarme liniștit și respiră normal - am simțit fericirea unei speranțe robuste. Era târziu. Constelațiile se mutase în altă parte a cerului, erau buchete de lumini, scânteiau cordial. O stea măruntă și vie din infinit se ivea mereu prin coroana unui plop de lângă cerdac, jucîndu-se cu frunzele copacului ca o ființă mică și grațioasă. Mă simțeam pus acolo să păzesc somnul Adelei, să-i apăr viața pe lângă care trecuse moartea, schițând gestul de a se opri. ... Dar scăderea temperaturii putea să indice
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mică schimbare în mediu provoacă o deviere a sufletului. (Lampa de pe masă, mutată pe un scaun din colțul camerei, modifică tot peisajul încăperii - alte umbre, alte proporții - determină altă tonalitate a sensibilității, altă direcție a gândirii și alte reacții...) Un plop de alături palpita încet. Mai departe, se contura imprecis prima casă din Valea-Seacă. Dar toate erau într-un deficit de realitate. Spiritul nu le putea conferi întreaga existență... "Uite, lacul vine la noi. E și o barcă pe el", și-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
era udă de transpirația lui. Își propuse să țină ochii deschiși ca În felul acesta să poată urmări Îndeaproape fazele următoare a cumpltei lui intoxicații. Dar treptat,depășind puterea de voință a bolnavului, o ciudată toropeală Îi Înpăinjeniră ochii, iar ploapele i se Împreunară ușor...!! V OTRĂVIT OR INTOXICAT...!? Tony Pavone deschise pentru a doua oară ochii În următoare zi În jurul orei douăsprezece, după un somn letargic de aproape douăzeci și patru de ore. O sudoare rece Îi brăzda Întregul organism, iar creerul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
așa fel, Încât Îi scotea În relief tinerețea trupului, oferind privirilor o distinsă eleganță!! În ce privește ochii...? Încremeni de uimire...! „O tu, benefică natură generată din metamorfoza Universului, cum ai reușit să construești acest exemplar Împodobindu-l cu asemenea mărgaritare...!?” Având ploapele deschise la capacitatea lor, albastrul curat din privirea ei, rivaliza cu Însuși „Albastrul Cerului” În timp ce ochii incredibili de săgetători propulsa În relief, albastrul curat Într-o așa manieră Încât, acel albastru de (Voroneț*) era eclipsat instantaneu, comparativ cu Însăși compoziția
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ajută să se ridice În picioare. Amarnică iluzie de viață deoarece, În următoarele clipe o violentă rafală a vântului Îl doborî definitiv și resemnat așteptând clipa fatală! De teamă Închise ochii...!! Pierdut În imensitatea halucinantă a timpului, Tony Pavone ținu ploapele strânse până când durearea Îl sfătui să le deschidă. Simțea un accentuat leșin dela stomac iar sudoarea inconfortabilă destul de rece Îl sfătui să se concentreze, să-și adune gândurile realizând situația de fapt. Datorită vibrației electrice, atât mâinile precum și picioarele tremurau
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pârâiașul de jos, în lungul căruia creșteau tot soiul de plante ciudate și portocalii. O clipă, Jina a închis ochii. Când i-a deschis din nou, Zach era pe marginea povârnișului, gol ca Pan și decorat cu frunze galbene de plop și praf de pin. Jina și-a închipuit cum ar crește un copil în sălbăticia aia, cum ar alerga în picioarele goale, cum ar învăța să tragă cu pușca înainte să deprindă cititul. Și-a închipuit cum ar arăta ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
încet. N-a luat-o la goană decât atunci când a ajuns la adăpostul pădurii. Inima îi bătea de să-i sară din piept, în timp ce băiatul sărea peste bolovani pe care nu-i mai văzuse și fugea printr-un crâng de plopi tremurători care-i erau la fel de străini. Danny nu îndrăznea să încetinească ritmul ca să caute punctele de reper pe care le memorase. Nici nu-i păsa încotro se îndrepta, atâta timp cât drumul îl ducea departe de diavol, înapoi, către locurile unde cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ați fost prizonier crezându-i-vă stăpân, în timp ce ochii ei erau fulgerați de o lumină suprafirească, din altă lume, pe care n-o cunoșteați nici dumneavoastră, nici eu. Ea era simplă ca natura din care crește iarba, salcâmii, castanii și plopii grădinii, ei înșiși substanță a naturii ca și fluviul care curge spre răsărit și-n apele căruia se aprindea soarele în amurguri roșii ca focul. Notasem într-unul din caietele din vremea aceea că „o iubeam, mă gândeam să scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ezitante sau eronate. Realitățile, dureroase, contrazic optimismul pe care unii dintre noi îl nutreau la intrarea României în Uniunea Europeană. Optimism exprimat cel mai plastic în epigrama lui Petru Chira: Vor curge fluvii lungi de miere Și laptele de calitate, Din plopi cădea-vor munți de pere În toate gurile căscate. Cât despre evoluțiile din România, am propriile nelămuriri și dezamăgiri, care se pare că nu sunt numai ale mele, dar aceasta este o altă poveste, cu care nu vreau să consum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
trecerea ei și iar se îndreptau cumpănindu-se; o pitulice țârâi ușurel un timp deasupra ei, apoi dispăru undeva. Vremea trecea. O aburire de răcoare începu a luneca în răstimpuri. În poienițe, lumina se trăgea spre vârfurile copacilor; câte-un plop cu coajă cenușie abia își clătea rămurelele subțiri și-și tremura bănuții frunzelor, care luceau în două ape. Căprioara suia pe pârău, la deal. La dreapta și la stânga malurile creșteau. Undele veneau mai repezi, murmurau printre pietre ascuțite, săreau fărâmându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o mână de bijutier.“ (N. Manolescu) Folclorul oral susține că tânărul Nicolae Labiș a fost atât de impresionat când a citit în volum povestirea, încât a scris în replică poemul Moartea căprioarei. Înecatultc "Înecatul" Aveam în lunca de sălcii și plopi de dincolo de apă niște vite. Din când în când, mă scoboram din sat de la Barboși, trecând Siretul și mă duceam să le văd. Umblam pe cărările umede, printre ramurile împletite, stârnind sturzi cu zbor tăcut și mierle care fâlfâiau cârcâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din când în când, doi flăcăuași ridicau până la piept trupurile. Ne făceau semne cu mâna, își tot întorceau capetele spre apă; dispăreau și iar se arătau. La malul celălalt, încovoindu-se cătră asfințit după cursul râului, lunca de sălcii și plopi făcea zid neclintit, zimțuit de vârfurile ascuțite ori rotunde ale copacilor. Umbra luncii se îngusta; soarele se lăsa la asfințit, spre aburii depărtați, din fund, ai Siretului. Pe apa lucie, aproape de malul cestălalt, venea domol înecatul, la linia undelor. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
un cântec înfricoșat pornea în mine, cântecul care prevestea și cerea iubirile tinereței. Așa, furtuna odată m-a prins la căsuța din poiană - și Voinea pădurarul nu era acasă. Parcă voiau să-și smulgă rădăcinile din pământ, așa se frământau plopii cenușii de la marginea poienii; iar fagii bătrâni se cutremurau mânioși, se aplecau prelung și iar se îndreptau, pe când printre ei, ca pe niște cărări ghețoase, din inima codrului, zvâcnea cu vârtejuri, cu frunze spulberate, cu găteje, mânia furtunii. Un zvon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]