3,630 matches
-
disjunctivă inclusivă este una de modalizare: în (118), participarea ambilor referenți la eveniment este prezentată ca sigură 126, în (116), ea este prezentată ca o posibilitate. Diferența exclusiv vs inclusiv este reflectată în acord: la singular pentru disjuncția exclusivă, la plural pentru disjuncția inclusivă. Prezentarea unei coordonări disjunctive drept exclusivă sau inclusivă depinde de alegerea locutorului, dar și de contextul extralingvistic: în (119) nu s-ar putea aplica disjuncția inclusivă (cu acord la plural), deoarece în poziția predicatului (a complementului predicativ
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
acord: la singular pentru disjuncția exclusivă, la plural pentru disjuncția inclusivă. Prezentarea unei coordonări disjunctive drept exclusivă sau inclusivă depinde de alegerea locutorului, dar și de contextul extralingvistic: în (119) nu s-ar putea aplica disjuncția inclusivă (cu acord la plural), deoarece în poziția predicatului (a complementului predicativ) este un substantiv care desemnează o funcție unică: (119) a. *Ion sau Dan vor fi aleși ca președinte al României. - vs.: b. Ion sau Dan va fi ales ca președinte al României. În
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
complementului predicativ) este un substantiv care desemnează o funcție unică: (119) a. *Ion sau Dan vor fi aleși ca președinte al României. - vs.: b. Ion sau Dan va fi ales ca președinte al României. În (119)a, verbul este la plural, exprimând posibilitatea ca ambii referenți să fie aleși, iar complementul predicativ (președinte) este la singular, pentru că este o singură funcție de președinte al României. Dacă schimbăm verbul, astfel încât acesta să exprime posibilitatea, se schimbă și gradul de acceptabilitate al exemplului cu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
referenți să fie aleși, iar complementul predicativ (președinte) este la singular, pentru că este o singură funcție de președinte al României. Dacă schimbăm verbul, astfel încât acesta să exprime posibilitatea, se schimbă și gradul de acceptabilitate al exemplului cu disjuncție inclusivă (acord la plural): (120) ?Ion sau Dan ar putea fi aleși drept președinte al României. Spre deosebire de (119)a, verbul poate fi la plural deoarece acțiunea este proiectată ca posibilă, realizabilă în cazul ambilor referenți. În acest caz, sau are valoare inclusivă. Enunțul cu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
schimbăm verbul, astfel încât acesta să exprime posibilitatea, se schimbă și gradul de acceptabilitate al exemplului cu disjuncție inclusivă (acord la plural): (120) ?Ion sau Dan ar putea fi aleși drept președinte al României. Spre deosebire de (119)a, verbul poate fi la plural deoarece acțiunea este proiectată ca posibilă, realizabilă în cazul ambilor referenți. În acest caz, sau are valoare inclusivă. Enunțul cu sau exclusiv trebuie să fie la singular: (121) Ion sau Dan ar putea fi ales ca președinte al României. Acordul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cu cel mai apropiat conjunct: (128) Nu numai Steaua, ci și Rapid a pierdut pe "mâna" lui Bunică. (www.suceavasport.ro) Acordul la singular este singura posibilitate menționată de Gruiță (1981: 96) și în GALR (II: 366). Acordul verbului la plural, cu ambii conjuncți, este acceptabil, cel puțin într-un registru colocvial: (129) Nu numai președintele, ci și premierul au fost invitați la summit. Acordul cu ambii conjuncți nu este la fel de acceptabil în toate situațiile. În exemplele de mai jos, gradul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
am putea să ne întrebăm de ce, după elipsa primului verb-predicat, nu se face acordul cu ambii conjuncți. Analiza bipropozițională a fost propusă și pentru propozițiile cu și copulativ (vezi supra, 2.1.1.), în care acordul verbului-predicat se face la plural: (142) Nadia Comăneci și Lavinia Miloșovici au fost campioane olimpice la gimnastică (în 1976 și 1992). < Nadia Comăneci a fost campioană olimpică la gimnastică (în 1976) și Lavinia Miloșovici a fost campioană olimpică la gimnastică (în 1992). Structurile cu și
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
o conjuncție compusă (un cuvânt compus), diferită de cele două cuvinte luate separat, sau că și este adverb în această asociere, la fel ca în: (146) a. Și Ion, dar și Maria vor primi premiul I. Dat fiind acordul la plural în (146)a, se impune concluzia că sintagmele coordonate prin dar și sunt de tip copulativ. Rolul conjuncției adversative este unul pragmatic: evenimentul expeimat contrazice o așteptare a locutorului sau a interlocutorului. În schimb, acordul la singular în structurile de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
mai multe dovezi. b. Condamnarea politicianului corupt, excluderea sa din partid sau îndepărtarea sa de pe scena politică nu pot fi făcute fără mai multe dovezi. În exemplele cu sau de mai sus, acordul se poate face la singular sau la plural, după cum sau are valoare inclusivă sau apozitivă. Interpretarea inclusivă favorizează acordul la plural, cea apozitivă, acordul la singular. La tipul C, referința sau denotația termenilor se suprapune total, cel de-al doilea termen înlocuindu-l pe primul. Prin urmare, acordul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sa de pe scena politică nu pot fi făcute fără mai multe dovezi. În exemplele cu sau de mai sus, acordul se poate face la singular sau la plural, după cum sau are valoare inclusivă sau apozitivă. Interpretarea inclusivă favorizează acordul la plural, cea apozitivă, acordul la singular. La tipul C, referința sau denotația termenilor se suprapune total, cel de-al doilea termen înlocuindu-l pe primul. Prin urmare, acordul la plural nu este posibil - vezi (151)b. Între cei doi termeni se
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sau are valoare inclusivă sau apozitivă. Interpretarea inclusivă favorizează acordul la plural, cea apozitivă, acordul la singular. La tipul C, referința sau denotația termenilor se suprapune total, cel de-al doilea termen înlocuindu-l pe primul. Prin urmare, acordul la plural nu este posibil - vezi (151)b. Între cei doi termeni se poate insera conjuncția sau, adesea extinsă prin sintagme care indică reparația, ca mai bine zis, mai exact, mai degrabă, de fapt etc.: (160) a. O fetiță de 15 ani
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Extinderile pot fi încadrate și la coordonări, și la apoziții. Acordul predicatului ar putea fi un test pentru a determina numărul referenților implicați și tipul de relație dintre termenii juxtapuși. Acordul la singular favorizează interpretarea ca relație apozitivă, acordul la plural favorizează interpretarea ca relație de coordonare: (169) a. Pedepsirea politicianului corupt, excluderea sa din partid nu poate fi făcută fără să așteptăm decizia Parchetului. b. Pedepsirea politicianului corupt, excluderea sa din partid nu pot fi făcute fără să așteptăm decizia
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
relație de coordonare: (169) a. Pedepsirea politicianului corupt, excluderea sa din partid nu poate fi făcută fără să așteptăm decizia Parchetului. b. Pedepsirea politicianului corupt, excluderea sa din partid nu pot fi făcute fără să așteptăm decizia Parchetului. Acordul la plural ar putea fi un argument și pentru încadrarea structurilor respective la enumerări (tipul A). În măsura în care referința termenilor suprapuși se suprapune parțial, aceste structuri nu sunt enumerări, ci extinderi. Exemple în care referința termenilor juxtapuși se suprapune parțial, iar acordul se
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
încadrarea structurilor respective la enumerări (tipul A). În măsura în care referința termenilor suprapuși se suprapune parțial, aceste structuri nu sunt enumerări, ci extinderi. Exemple în care referința termenilor juxtapuși se suprapune parțial, iar acordul se poate face fie la singular, fie la plural sunt menționate și de Gruiță (1981: 89-90), care tratează aceste structuri la coordonare: (170) a. Însuflețirea, avântul îi reveniră. (I. Agârbiceanu, Arhanghelii, apud Gruiță, 1981: 89) b. Îndoiala, nesiguranța, probabilitatea este exprimată de cele mai multe ori cu ajutorul prezumtivului. (GA2, apud Gruiță
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
apud Gruiță, 1981: 89) b. Îndoiala, nesiguranța, probabilitatea este exprimată de cele mai multe ori cu ajutorul prezumtivului. (GA2, apud Gruiță. 1981: 89). Acordul la singular nu este un argument incontestabil în favoarea interpretării ca apoziție. Nu există o suprapunere perfectă coordonare - acord la plural, apoziție - acord la singular. Există sintagme coordonate legate prin și care permit acordul predicatului la singular, în ordinea SVO: (171) a. Isteria și fanatismul s-a propagat și în rândul fanilor. (Realitatea TV) b. Nu cred că scrâșnitul din dinți
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Substantivele însuflețire și avânt pot fi considerate sinonime. Enunțul (170)a de mai sus este corect și cu acordul la singular, iar substantivul avântul ar putea fi interpretat ca apoziție: (173) Însuflețirea, avântul îi reveni. Dacă acordul se face la plural, nu mai putem considera că avem a face cu o relație apozitivă. Prin urmare, extinderile care impun acordul predicatului la singular permit două interpretări: ca sintagme coordonate sau cu apoziție. Tipul C poate fi încadrat la fenomene specifice producerii mesajului
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
a sintagmei etno- și antropologi ca o coordonare de două singulare. Aceasta trebuie să aibă sensul "etnolog și antropolog", pentru această lectură, nu sensul "etnologi și antropologi" (care corespunde propozițiilor din (183)). Trebuie să presupunem că există două tipuri de plural în domeniul nominal: (i) pluralul distributiv (care se distribuie fiecăruia dintre conjuncți); (ii) pluralul cumulativ (care apare prin cumularea referinței sintagmei coordonate). Pluralul (...logi) din sintagma etno- și antropologi nu este distributiv în interiorul acestei sintagme coordonate, ci este de tip
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
ca o coordonare de două singulare. Aceasta trebuie să aibă sensul "etnolog și antropolog", pentru această lectură, nu sensul "etnologi și antropologi" (care corespunde propozițiilor din (183)). Trebuie să presupunem că există două tipuri de plural în domeniul nominal: (i) pluralul distributiv (care se distribuie fiecăruia dintre conjuncți); (ii) pluralul cumulativ (care apare prin cumularea referinței sintagmei coordonate). Pluralul (...logi) din sintagma etno- și antropologi nu este distributiv în interiorul acestei sintagme coordonate, ci este de tip cumulativ (pentru lectura din (182
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
aibă sensul "etnolog și antropolog", pentru această lectură, nu sensul "etnologi și antropologi" (care corespunde propozițiilor din (183)). Trebuie să presupunem că există două tipuri de plural în domeniul nominal: (i) pluralul distributiv (care se distribuie fiecăruia dintre conjuncți); (ii) pluralul cumulativ (care apare prin cumularea referinței sintagmei coordonate). Pluralul (...logi) din sintagma etno- și antropologi nu este distributiv în interiorul acestei sintagme coordonate, ci este de tip cumulativ (pentru lectura din (182)). Aceeași diferență între pluralul distributiv și pluralul cumulativ se
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sensul "etnologi și antropologi" (care corespunde propozițiilor din (183)). Trebuie să presupunem că există două tipuri de plural în domeniul nominal: (i) pluralul distributiv (care se distribuie fiecăruia dintre conjuncți); (ii) pluralul cumulativ (care apare prin cumularea referinței sintagmei coordonate). Pluralul (...logi) din sintagma etno- și antropologi nu este distributiv în interiorul acestei sintagme coordonate, ci este de tip cumulativ (pentru lectura din (182)). Aceeași diferență între pluralul distributiv și pluralul cumulativ se întâlnește și în: (184) limbile română și franceză, unde
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
distribuie fiecăruia dintre conjuncți); (ii) pluralul cumulativ (care apare prin cumularea referinței sintagmei coordonate). Pluralul (...logi) din sintagma etno- și antropologi nu este distributiv în interiorul acestei sintagme coordonate, ci este de tip cumulativ (pentru lectura din (182)). Aceeași diferență între pluralul distributiv și pluralul cumulativ se întâlnește și în: (184) limbile română și franceză, unde pluralul nominal nu se distribuie fiecărui termen conjunct (*limbile română și limbile franceză), ci apare prin cumularea referinței sintagmei coordonate (limba română și limba franceză > limbile
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
conjuncți); (ii) pluralul cumulativ (care apare prin cumularea referinței sintagmei coordonate). Pluralul (...logi) din sintagma etno- și antropologi nu este distributiv în interiorul acestei sintagme coordonate, ci este de tip cumulativ (pentru lectura din (182)). Aceeași diferență între pluralul distributiv și pluralul cumulativ se întâlnește și în: (184) limbile română și franceză, unde pluralul nominal nu se distribuie fiecărui termen conjunct (*limbile română și limbile franceză), ci apare prin cumularea referinței sintagmei coordonate (limba română și limba franceză > limbile română și franceză
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
logi) din sintagma etno- și antropologi nu este distributiv în interiorul acestei sintagme coordonate, ci este de tip cumulativ (pentru lectura din (182)). Aceeași diferență între pluralul distributiv și pluralul cumulativ se întâlnește și în: (184) limbile română și franceză, unde pluralul nominal nu se distribuie fiecărui termen conjunct (*limbile română și limbile franceză), ci apare prin cumularea referinței sintagmei coordonate (limba română și limba franceză > limbile română și franceză). Făcând o comparație cu domeniul verbal, constatăm că o distincție similară se
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
limbile română și limbile franceză), ci apare prin cumularea referinței sintagmei coordonate (limba română și limba franceză > limbile română și franceză). Făcând o comparație cu domeniul verbal, constatăm că o distincție similară se poate face și aici. Unele verbe la plural implică două (sau mai multe) evenimente, pluralul apărând prin coordonarea argumentelor subiect: (185) Au luat cuvântul Ion și (apoi) Mircea. În (185), pluralul verbului nu se distribuie fiecărui conjunct (*Au luat cuvântul Ion și au luat cuvântul Micea), ci apare
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
prin cumularea referinței sintagmei coordonate (limba română și limba franceză > limbile română și franceză). Făcând o comparație cu domeniul verbal, constatăm că o distincție similară se poate face și aici. Unele verbe la plural implică două (sau mai multe) evenimente, pluralul apărând prin coordonarea argumentelor subiect: (185) Au luat cuvântul Ion și (apoi) Mircea. În (185), pluralul verbului nu se distribuie fiecărui conjunct (*Au luat cuvântul Ion și au luat cuvântul Micea), ci apare prin cumularea sensului (A luat cuvântul Ion
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]