2,904 matches
-
unirea cu apele celui mai mare afluent de pe stânga - Rio Negro, care se produce la Manaus, Amazonul se numește "Solimoes". Între limitele bazinului său hidrografic intră versanții estici ai Anzilor, o parte din Podișul Guianei, partea nordică și centrală a Podișului Braziliei și Pădurea Amazoniană. Cea mai mare parte a cursului se desfășoară între Ecuator și 5ș latitudine sudică, cu consecințe foarte importante în clima regiunii și pentru regimul de scurgere fluvială. Cursul superior, reprezentat prin Ucayali și Maranon, se înscrie
Amazon (fluviu) () [Corola-website/Science/299945_a_301274]
-
pantă extrem de mică - 0,003 % (la vest 160 m. alt. și la est 0 m), corespunde unei zone de subsidență în care s-a acumulat un volum enorm de sedimente (circa 4 000 m grosime). Râurile afluente, la ieșirea din podișurile vecine, constituite din roci dure, formează numeroase cascade și repezișuri care le conferă un potențial hidroenergetic ridicat. Cu toate că forma bazinului se poate asemăna cu o frunză în care nervura principală (Amazonul) colectează numeroși afluenți pe ambele părți, se poate remarca
Amazon (fluviu) () [Corola-website/Science/299945_a_301274]
-
favorizează divagarea apelor, formând un păienjeniș de meandre, brațe moarte, grinduri instabile. Lățimea apelor Amazonului propriu-zis are 2 km la Iquitos și 5 km către Manaus, iar adâncimea apei între 20 și 50 m. În aval de Manaus, datorită apropierii podișurilor Guianei și Braziliei, lățimea Câmpiei Amazonia se restrânge în unele locuri la 200-300 m, determinând și un proces de eroziune pe verticală mai mare, fapt ce conduce la o adâncime maximă a apei în albie, la Obidos, de circa 80
Amazon (fluviu) () [Corola-website/Science/299945_a_301274]
-
C, în medie (variații mici în timpul anului și ceva mai mari de la zi la noapte), precipitații bogate (1 500-3 000 mm/an), cu remarcarea unui sezon ploios și unul mai uscat (care se accentuează către nord și sud în regiunea podișurilor), creează condițiile cele mai favorabile dezvoltării unei vegetații luxuriante, de tip ecuatorial care se suprapune Câmpiei Amazoniei, formând un adevărat "ocean verde” - cel mai mare din lume - cu un rol foarte important în reglarea condițiilor de circulație ale maselor de
Amazon (fluviu) () [Corola-website/Science/299945_a_301274]
-
străini au sosit și în trecut, dar doar după călătoriile lui Cristofor Columb în secolele XV și XVI au început națiunile europene explorarea și colonizarea acestui continent. Expedițiile spaniole au atins repede Munții Apalași, Fluviul Mississippi, Grand Canyon și Marile Podișuri. În secolele al XVI-lea și al XVII-lea, spaniolii au ocupat sud-vestul Statelor Unite și Florida. Prin 1540 Hernando de Soto a întreprins o expediție mare a teritoriilor care constituie azi SUA. În același an, Francisco Vásquez de Coronado împreună cu
Istoria Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/299867_a_301196]
-
național de căi ferate prin Gara Văratec, aflată pe ruta feroviară Suceava - București. Din structura orașului Salcea fac parte fostele sate (devenite cartiere) Mereni, Plopeni și Văratec, iar Prelipca are statutul de sat afiliat orașului. Orașul Salcea este așezat în Podișul Dragomirnei, subunitate a Podișului Sucevei, într-o regiune climatică specifică dealurilor joase, la care se adaugă influențele scandinavo-baltice. Salcea se află în extremitatea estică a județului Suceava și se învecinează cu următoarele localități: Salcea se află în aria de influență
Salcea () [Corola-website/Science/299257_a_300586]
-
prin Gara Văratec, aflată pe ruta feroviară Suceava - București. Din structura orașului Salcea fac parte fostele sate (devenite cartiere) Mereni, Plopeni și Văratec, iar Prelipca are statutul de sat afiliat orașului. Orașul Salcea este așezat în Podișul Dragomirnei, subunitate a Podișului Sucevei, într-o regiune climatică specifică dealurilor joase, la care se adaugă influențele scandinavo-baltice. Salcea se află în extremitatea estică a județului Suceava și se învecinează cu următoarele localități: Salcea se află în aria de influență urbană a municipiului Suceava
Salcea () [Corola-website/Science/299257_a_300586]
-
Thymalus thymalus), lostrița (Hucho hucho), porcușorul de munte (Gobio gobio). În Mureș trăiesc de asemenea mai multe specii de pești, cum ar fi : avatul, bibanul, carasul, crapul, linul, păstrăvul, roșioara, somnul, șalăuul, știuca și cleanul. În etajul de deal și podiș pot fi întâlnite următoarele specii :animale- iepurele (Lepus europaeus), căprioara, veverița, nevăstuica (Mustella nivalis), pârșul (Glis glis), orbetele (Spalax leucodon transsylvanica), păsări - cicocănitoarea (Dryobates major), gaița (Garrulus glandaris), gaia (Milvus milvus), pupăza (Upupa epops), turturica (Streptopelia turtur), porumbelul gulerat (Columba
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
la fortificarea puternicului nucleu getic din stânga Dunării de Jos. Rezultă așadar că poporul geto-dacic și în general tracii din stânga Dunării nu au dispărut (în interiorul provinciei Dacia, ca și înafară) odată cu desființarea statului dac (sau uniunii de triburi, avînd centrul în podișul Transilvaniei) sau odata cu dispariția lui Decebal în 106, iar marea putere și vitalitate etnică a acestor populații s-a făcut vizibilă încă în curs de trei secole (II-IV). Afară de un redus număr de refugiați către nord și est din
Daci liberi () [Corola-website/Science/299454_a_300783]
-
Republica Moldova este situată în partea centrală Sud-Estică a Europei, la vest fiind mărginită de râul Prut, care formează hotarul cu România, iar la nord, sud și est se învecinează cu Ucraina. Majoritatea teritoriului este constituită de podișul deluros dintre Prut și Nistru. Dunărea formează pentru 569 de m hotarul de sud a țării. Poziționare Europa centrală Sud-Estică; Coordonate geografice: 45°27’ - 45°27’ Nord (350 km), 26°39’ - 30°05’ Est (150 km); Litoralul : Republica Moldova dispune de
Geografia Republicii Moldova () [Corola-website/Science/298793_a_300122]
-
ca navele să fie mici și să nu fie multe. Puncte extreme Terenuri irigate: 3.110 km² (est. 1993) Riscuri naturale: structurile geologice, bunăoară loessul, și climatul provoacă alunecări de teren În Republica Moldova se evidențiază următoarele forme de relief: câmpii, podișuri, coline, văi, canioane. Cu excepția acestora din urmă, caracterul general al reliefului este puțin contrastat, cu forme rotunjite de o eroziune relativ uniformă, datorata atât slabei pluviometrii, cât și geologiei, în care domină sedimentele recente orizontale . Resursele naturale sunt : lignitul, fosforitele
Geografia Republicii Moldova () [Corola-website/Science/298793_a_300122]
-
în latină "Maris", în , în ) este un râu, care curge în România și Ungaria, în lungime de 789 km și se varsă în Tisa. Mureșul izvorăște din Munții Hășmașu Mare, străbate Depresiunea Giurgeu și Defileul Deda - Toplița, traversează Transilvania separând Podișul Târnavelor de Câmpia Transilvaniei, străbate culoarul Alba-Iulia - Turda, în Carpații Occidentali separă Munții Apuseni de Munții Poiana Ruscă, străbate Dealurile de Vest, Câmpia de Vest trecând prin municipiul Arad spre Ungaria, unde se varsă în râul Tisa. Pentru 22,3
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
60-65 m și 100-110 m. Față de datele autorilor citați, I. Mac (1972) aduce unele modificări cartând următoarele nivele de terasă: 3-4 m (sau lunca), 8-10 m, 20 m, 35-40 m, 60-65 m, 80 m și 100 m. Valea Mureșului în Podișul Transilvaniei este predominant asimetrică, cauza fiind mișcările neotectonice care au determinat o permanentă deplasare a râului spre nord. Ca urmare, pe stânga văii s-a păstrat aproape completă seria teraselor sale, iar versantul drept a luat forma unui abrupt de
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
predominant asimetrică, cauza fiind mișcările neotectonice care au determinat o permanentă deplasare a râului spre nord. Ca urmare, pe stânga văii s-a păstrat aproape completă seria teraselor sale, iar versantul drept a luat forma unui abrupt de împingere. În Podișul Transilvaniei N. Josan (1979) a identificat 8 nivele de terasă (t1 = 8-12 m; t2 = 18-25 m; t3 = 30-40 m; t4 = 50-60 m; t5 = 80-90 m; t6 = 110-120 m; t7 = 130-140 m; t8 = 150-160 m) dispuse asimetric, în alternanță, pe trei
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
cauzată atât de numeroșii afluenți din vest (din Munții Apuseni) - care au debite lichide și solide mari -, cât și de înălțarea Munților Apuseni în timpul Cuaternarului. Ca urmare, râul curge mult mai aproape de versantul stâng, respectiv de Dealurile Lopadei și de Podișul Secașelor. În acest culoar apar două îngustări, urmate de două arii depresionare bine individualizate și o unitate deluroasă intercalată (Dealul Bilag, 438 m). În această regiune M. Buza (1998) a cartat 8 nivele de terasă , cu poduri bine dezvoltate și
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
majoră a Mureșului a fost înălțată pe unele porțiuni (cu deosebire în lărgirea de la Ilia) aproape de nivelul terasei inferioare (L. Badea și M. Buza, 1991). În sectorul aferent Dealurilor și Câmpiei Banatului, terasele Mureșului au fost studiate, mai ales, în Podișul Lipovei — L. Sawicki (1912); M. Iancu, M. Parichi (1971) ; E. Vespremeanu (1972) — și mai puțin în câmpie — M. Bizerea (1973); N. Mihăilă, N. Popescu, P. Giurgea (1988); Gr. Posea (1997). Între rezultatele la care au ajuns autorii semnalați există neconcordanțe
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
Podul Seceanilor (la 180 m), care se întinde și la est de valea Beregsăului, în Platoul Bencecului, și înclină spre nord și sud din cauza branhianticlinalului local; - nivelul Alioș, la 160 m, situat în nord-est, cu denivelare de 50 m față de Podișul Lipovei (pe linia Chesinț-Irig-Mașloc), pe care se aliniază râurile Beregsău și Măgheruș, instalate pe vechi cursuri ale Mureșului ; - nivelul Călacea (de 130 m) și nivelul inferior (la 100 m) sunt dispuse mai spre vest. N. Mihăilă și colab. (1988) indică
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
altitudinea de 50 m și în vest și sud-vest, unde se oprește pe la 150-160 m alt. abs. Doar în lungul văii Măgheruș, unde a fost boltită, atinge 180-190 m, după care coboară spre Timișoara. Despre t5 consideră că rămâne în podiș, apărând chiar de la Lipova și se menține la 200-220 m deasupra Câmpiei Vingăi.
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
în partea de sud-est a României, acoperind 35.762 km² sau 15 % din suprafața totală a țării, regiunea este a doua ca mărime din cele 8 ale României. Regiunea Sud-Est cuprinde aproape toate formele de relief: lunca Dunării, câmpia Bărăganului, podișul Dobrogei cu Munții Măcinului, iar partea de nord-vest a regiunii cuprinde o parte a Carpaților și Subcarpaților de Curbură. Totodată regiunea este străbătuta de fluviul Dunărea, cuprinde Delta Dunării și este mărginit la est de întreg litoralul românesc al Mării Negre
Regiunea de dezvoltare Sud-Est () [Corola-website/Science/298860_a_300189]
-
din județul Neamț, iar cea minimă de sub 100 de metri, pe valea Prutului. Pe teritoriul a trei județe, Bacău, Neamț și Suceava, se găsesc unități montane din Carpații Orientali. În județele Bacău și Neamț sunt prezente subunități aparținând Subcarpaților Moldovei. Podișul Moldovei este prezent în fiecare din cele șase județe. Pe teritoriile județelor Botoșani, Iași și Vaslui se găsesc subunități de câmpie și de luncă aparținând Câmpiei Moldovei și luncii Prutului. Un caz special îl constituie Culoarul Siretului și Moldovei. Clima
Regiunea de dezvoltare Nord-Est () [Corola-website/Science/298858_a_300187]
-
cu clădiri din secolele XIV-XVIII. În Heidelberg și-a petrecut cea mai mare parte a exilului și a decedat, la 15 Mai 1873, domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Heidelberg este situat pe râul Neckar, acolo unde râul părăsește văile abrupte din podișul Odenwald și își continuă cursul prin lunca Rinului, până la vărsarea în acesta (cca 22 km nord-vest). Orașul este străjuit de două dealuri, pe fiecare parte a râului, unde se află vârfurile Königstuhl (568 m - cel mai înalt din Odenwald) și
Heidelberg () [Corola-website/Science/298853_a_300182]
-
întinse și mai înalte lanțuri muntoase ale Terrei. Pe continentul asiatic se poate pune în evidență o treaptă montană situată la altitudini mai mari de 3000 m. Aceasta cuprinde munți foarte înalți, precum Himalaya, Pamir, Karakorum, Kunlun ș.a., și un podiș înalt (Podișul Tibet, situat la 5000 m). Continentul asiatic este cunoscut prin cele mai mari altitudini ale planetei: vârful Chomolungma (8848 m) din Munții Himalaya și vârful Chogori sau K2 (8610 m). Deșerturile sunt mai rare, dintre care cel mai
Asia () [Corola-website/Science/297757_a_299086]
-
mai înalte lanțuri muntoase ale Terrei. Pe continentul asiatic se poate pune în evidență o treaptă montană situată la altitudini mai mari de 3000 m. Aceasta cuprinde munți foarte înalți, precum Himalaya, Pamir, Karakorum, Kunlun ș.a., și un podiș înalt (Podișul Tibet, situat la 5000 m). Continentul asiatic este cunoscut prin cele mai mari altitudini ale planetei: vârful Chomolungma (8848 m) din Munții Himalaya și vârful Chogori sau K2 (8610 m). Deșerturile sunt mai rare, dintre care cel mai mare este
Asia () [Corola-website/Science/297757_a_299086]
-
Tian-Șan. În această regiune, unele ape sunt adevărate fluvii: Amudaria (2540 km) și Sârdaria (3019 km), altele având dimensiuni ceva mai reduse; unele se varsă în lacuri mari precum Aral și Balhaș. A doua regiune endoreică principală este cea a Podișului Iran unde cel mai important curs de apă este râul Helmand care se varsă în zona mlaștinilor Hamun. Există și regiuni fără ape curgătoare (areice), cum este interiorul Peninsulei Arabia sau zona centrală a Deșertului Karakun (estul Mării Caspice). Cea
Asia () [Corola-website/Science/297757_a_299086]
-
Relieful are altitudini reduse (sub 400 m.), este relativ orizontal, estompat și caracteristica principală este aceea a unei câmpii întinse și netede. Relieful de câmpie este doar apartnt, deoarece, analizând structura lui geologică se observă că în realitate este un podiș străvechi, erodat. Placa pe care este așezată eceastă parte a continentului are o grosime mare, este foare rigidă și aproape imobilă aflându-se pe cel mai vechi nucleu continental Clima. Europa de Est are, în cea mai mare parte, un climat temperat
Europa de Est () [Corola-website/Science/297783_a_299112]