2,252 matches
-
de folclor și literatură, București, 1967, 401-439; Ovidiu Papadima, Literatura populară română, București, 1968, 596-605; Gh. Vrabie, Folclorul. Obiect, principii, metodă, București, 1970, 276-282; I. C. Chițimia, Folclorul românesc în perspectivă comparată, București, 1971, 239-267; Dicț. lit. 1900, 712-713; Cezar Tabarcea, Poetica proverbului, București, 1982; Ovidiu Bârlea, Folclorul românesc, II, București, 1983, 313-344; Constantin Negreanu, Structura proverbelor românești, București, 1983; Gabriel Gheorghe, Proverbe românești și proverbele lumii romanice, București, 1986; Constantin Negreanu, Alexandru Stănciulescu-Bârda, Istoria proverbului românesc, Bârda, 1998; Stelian Dumistrăcel, Dicționar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289049_a_290378]
-
în evidență concepțiile politice ale gazetarului, verbul tăios al celui care nu este dispus să facă compromisuri de conjunctură și nici să apere interesele uneia sau alteia dintre grupările politice. D. Vatamaniuc își încheie excursul analitic cu un capitol intitulat Poetica publicisticii eminesciene, în care surprinde filiațiile dintre scrisul artistic și cel jurnalistic, constantele și ineditul expresiei gazetărești. Interesul comentatorilor pentru Eminescu-publicist este motivat de regulă de rațiuni exterioare literaturii, subliniază Monica Spiridon 190, și acest lucru favorizează proliferarea unor comentarii
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și de gândire utilizate de gazetar în corpul articolelor. Analiza contrastivă a creației poetice și a celei publicistice eminesciene relevă în acest sens existența unui fond lexical comun, pe lângă diferențele legate de autoreferențialitatea/ referențialitatea specifice celor două domenii de creație. Poetica publicisticii eminesciene, explicită în multe dintre articole, evidențiază predilecția jurnalistului pentru paremiologie, pentru citatul revelatoriu, pentru ironie ca figură de gândire cu efecte variate la nivelul receptării, pentru cultivarea unei limbi curate, nepervertită de criteriul etimologismului sau de utilizarea abuzivă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de-a supăra pe cetitor cu aceste cuvinte. Nu lingușim pe nimenea, pentru că nu suntem în stare de-a spune neadevărul, iar adevărul este singura rațiune de-a fi a unei dări de samă de orice natură"458. Pornind de la poetica explicită a articolelor, "publicul îi poate astfel "prinde" rețeta, devenind familiar cu mersul demonstrației"459, iar transparența tehnicii discursive augmentează gradul de accesibilitate al textelor. e) Adresarea directă. Majoritatea articolelor eminesciene au caracter adresat, jurnalistul urmărind, în puncte cheie ale
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Editura Universității din București, București, 2007, pp. 32-101. 74 Francoise Thom, Limba de lemn, traducere de Mona Antohi și Sorin Antohi, Editura Humanitas, București, 2005, p. 83. 75 Cele trei instanțieri ale lui logos semantikos sunt tratate de Aristotel în Poetica (logosul poetic), Despre interpretare (logosul apofantic) și Retorica (logosul pragmatic). 76 Aurel Codoban, Filosofia ca gen literar, Idea Design&Print Editură, Cluj Napoca, 2005, pp. 56-57. 77 V. în acest sens Dumitru Irimia, Structura stilistică a limbii române contemporane, Editura Științifică
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
8. Scriitura ca absență a autorului / 181 3.3. Schiță a strategiilor generale ale postmodernismului / 186 3.3.1. Logos-ul disprețuit / 187 3.3.2. Postmodernism și stil / 188 3.3.3. Filosofie sau literatură? / 190 3.3.4. Poetica postmodernismului / 199 3.4. Buclă concluzivă / 201 Partea a II-a. Cazul Baudrillard / 205 Capitolul 4. Baudrillard și postmodernismul / 207 4.1. De ce Baudrillard? / 207 4.2. Influențe / 211 4.3. De la modernism la postmodernism / 215 4.3.1. Explorarea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ritual al strămoșilor noștri care căutau răspunsurile în autoritatea preoților. Pentru Rorty, progresul ține și de înlocuirea figurii filosofului cu aceea a poeților și inginerilor, care pot produce mai multe proiecte cu efecte sociale mult mai mari. 3.3.4. Poetica postmodernismului În contextul lărgit al punerii în discuție a raportului dintre discursul filosofic și cel literar se situează și proiectul constituirii unei poetici a postmodernismului 325, în cadrul căreia caracteristicile scriiturii postmoderne pot fi mult mai ușor decriptate. Scriitura este aceea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
HASSAN, Ihab, The Postmodern Turn. Essays in Postmodern Theory and Culture, Ohio State University Press, 1987. HAUPT, Heinz-Gerhard, "Consumatorul", în Ute Frevert, H.-G. Haupt, Omul secolului XX, trad. de Maria-Magdalena Anghelescu, Editura Polirom, Iași, 2002, pp. 259-278. HUTCHEON, Linda, Poetica postmodernismului, trad. de Dan Popescu, Editura Univers, București, 2002. HUTCHEON, Linda, Politica postmodernismului, trad. de Mircea Deac, Editura Univers, București, 1997. HUYSSEN, Andreas, "Mapping the Postmodern", în Linda J. Nicholson (ed.), Feminism/Postmodernism, Routledge, New York, 1990, pp. 234-277. JAMESON, Fredric
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
1990, p. 51. 7 Cf. Mihaela Constantinescu, Forme în mișcare. Postmodernismul, Editura Univers Enciclopedic, București, 1999, p. 27. 8 Ihab Hassan, The Postmodern Turn. Essays in Postmodern Theory and Culture, Ohio State University Press, 1987, p. 88. 9 Linda Hutcheon, Poetica postmodernismului, trad. de Dan Popescu, Editura Univers, București, 2002, p. 18. 10 Cf. Richard Rorty, Pragmatism și filosofie post-nietzscheană. Eseuri filosofice 2, trad. de Mihaela Căbulea, Editura Univers, București 2000, p. 10. 11 A se vedea John H. Arnold, "Responses
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Pontica, Constanța, 1995, p. 7. 30 Pentru o privire detaliată asupra acestei problematici, a se vedea Linda Hutcheon, Politica postmodernismului, trad. de Mircea Deac, Editura Univers, București, 1997, cap. 2 și 3. 31 Ibidem, pp. 62-63. 32 Cf. Linda Hutcheon, Poetica postmodernismului, p. 59. 33 Charles Jencks, "The Emergent Rules", în Thomas Docherty, Postmodernism. A Reader, Columbia University Press, New York, 1993, pp. 281-294. 34 Ibidem, p. 293. 35 Luc Ferry, Homo aestheticus. Inventarea gustului în epoca democratică, trad. de Cristina și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
The Anti-Aesthetic. Essays on Postmodern Culture, p. XII. 159 Cf. Mihaela Constantinescu, op. cit., p. 49. 160 A se vedea Steven Best și Douglas Kellner, The Postmodern Turn, pp. 23-33. 161 Ibidem, p. 26. 162 Ibidem, p. 29. 163 Linda Hutcheon, Poetica postmodernismului, p. 40. 164 În acest sens, Ihab Hassan declară: "Începem să înțelegem de ce Nietzsche este cheia oricărei reflecții asupra discursului postmodern: el explodează toate noțiunile Adevărului absolut și în același timp proslăvește ficțiunile care intensifică sentimentul vieții" (The Postmodern
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
este coerentă cu opozițiile epistemologie/ontologie (Brian McHale), autoritate/anarhie, utopie/ heterotopie (Vattimo), hermeneutică/erotică (Susan Sontag), în fine, cu celebrele opoziții care subîntind lumea lui Thomas Pynchon: negentropie/entropie și schizofrenie/paranoia" (Postmodernismul românesc, p. 89). 189 Linda Hutcheon, Poetica postmodernismului, p. 89. 190 Situație subliniată de Derrida în (Ex)Poziții, trad. de Emilian Cioc, Editura Idea Design & Print, Cluj, 2001, p. 35 și următoarele. 191 Douglas Kellner, Cultura media, p. 21. 192 Ibidem, p. 22. 193 Steven Best, Douglas
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cititorul model nefiind decât imagini, ipoteze interpretative, moduri de operare textuală sau "strategii textuale" care "cooperează" din punct de vedere interpretativ. (A se vedea Umberto Eco, Lector in fabula, trad. de Marina Spalas, Editura Univers, București, 1991) 300 Linda Hutcheon, Poetica postmodernismului, p. 131. 301 Roland Barthes, Plăcerea textului, p. 44. 302 Încercarea, în acest sens, de a crea un joc infinit al diferenței îl va determina pe Umberto Eco să compare demersul derridarian cu teoria peirceană a semiozei nelimitate, deși
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Mythologie blanche. La métaphore dans le texte philosophique", în Marges de la philosophie, p. 323. 324 Richard Rorty, Adevăr și progres. Eseuri filosofice 3, p. 229. 325 Am aici în vedere în special sensul dat acestei expresii de către Linda Hutcheon în Poetica postmodernismului, p. 7: "aș dori să numesc o "poetică" a postmodernismului o structură conceptuală flexibilă care în același timp să constituie și să conțină cultura postmodernă, discursurile noastre despre ea, precum și cele adiacente ei". 326 Ibidem, cap. 9, "Problema referinței
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
op. cit., p. 36. 329 Steven Connor, op. cit., p. 21. 330 Ibidem, p. 21. 331 Constantin Sălăvăstru, Raționalitate și discurs, p. 69. 332 Chris Rojek, Bryan S. Turner (eds.), Forget Baudrillard?, Routledge, London and New York, 1993, p. I. 333 Linda Hutcheon, Poetica postmodernismului, p. 350. 334 În articolul "Que se passe-t-il" din Libération, 18-19 octombrie 1997, p. 5, Jean Bricmont și Alan Sokal își explică demersul, arătând cum au demonstrat că "intelectuali celebri precum Lacan, Kristeva, Baudrillard și Deleuze au utilizat, într-
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Baudrillard, La Transparence du Mal, p. 16. 478 Gilles Deleuze, Diferență și repetiție, trad. de Toader Saulea, Editura Babel, București, 1995, pp. 104-105. 479 Peter Barry, Beginning Theory: An Introduction to Literary and Cultural Theory, p. 88. 480 Linda Hutcheon, Poetica postmodernismului, p. 351. 481 O altă abordare a conceptelor de hiperrealitate și simulare din perspectivă sociologică se întâlnește la Dean MacCannell, Juliet Flower MacCannell, "Social class in postmodernity: simulacrum or return to the real?", în Chris Rojek, Bryan S. Turner
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
R., History in Ovid, Oxford, 1978. 47. THIBAULT, J. C., The Mystery of Ovid's Exile, Berkeley, 1964. 48. THOMSEN, M. H., Detachment and manipulation in the exil poems of Ovid, Berkeley, University of California, 1979. 49. VAZQUES, G., La poetica ovidiana del destierro, Granada, 1998. 50. VIARRE, S., "L'image et le simbole dans la poesie d'Ovide, recherches sur l'imaginaire" în REL, 52, 1975. 51. WILKINSON, L. P., Ovid recalled, Cambridge, 1955. 52. ZIMMERMANN, R. G., "Die Ursachen
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
lui Heliade. Poetul este suma ambițiilor lui. El n-are o singură preferință, n-are o unică temă, nu urmează, de la un poem la altul, același drum. Este un spirit monstruos sincretic. Adună de peste tot, de la clasici și de la romantici, poetica lui este o adițiune de poetici. Omul și-a construit, negreșit, o ideologie, o estetică, o tehnică și, În articole și În poeme explicative, a Îmbrățișat mai multe atitudini. Greu, Încă o dată, de a descoperi În retorica lui compozită o
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
amintirea), focalizată pe "conținuturi"/ "imagini", reactualizate mecanic, și funcția fantasmatic-vizionară (implicând și uitarea, și "efortul reamintirii"), ce stabilește raporturi noi și surprinzătoare între "amintirile" cu pricina, resuscitându-le într-o altă formă, mult mai laborioasă. Încercând să explice publicului larg poetica romanului său genial, înțeles de foarte puțini la epoca respectivă (de pomină rămâne lipsa de receptivitate a "modernului" Gide), Proust afirma că artistul autentic "trebuie să-și caute materia primă a operei numai în amintirile involuntare", capabile să reînvie trecutul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de ea"26 (suprapunerea dintre "subiectul" și "obiectul" cunoașterii depășește, la Proust, momentul dinamic al vitalismului bergsonian, atingând treapta extatică a transfigurării și a conștiinței de sine). Dar, dincolo de eroarea semnalată, Camil Petrescu interpretează abuziv (tot în cheie "bergsoniană") însăși poetica romanului proustian, roman al cărui mecanism de producere s-ar datora numai "structurii afective" ce călăuzește memoria naratorului, chiar și atunci când "accentul cade esențial pe cunoaștere": astfel, ghidată de sensibilitate, și nu de intelect, narațiunea proustiană ar urma o traiectorie
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
chiar autorul cărții trăite și scrise de el dar semnate de un anume domn numit Proust ceea ce sugerează necesitatea transferului invers, de la literatură la viață, printr-un proces complementar, de remodelare a unității eului și a personalității scindate. Or, cum poetica romanului proustian postulează conjuncția memorie voluntară memorie involuntară, intelect sensibilitate, "subiect" "obiect", "eu" "lume", era firesc ca problema identității și a raportului cu alteritatea să-și afle o asemenea, fericită, rezolvare. Nu la fel de inspirat a fost Lovinescu atunci când a ales
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de construcție narativă, articulat ca expresie nemijlocită a unei psihologii "schizoide" invariabile, schițată de Lovinescu încă din primele texte literare. Plecând de la observația că memoria are rolul de a anula "opoziția suflet/ trup", un exeget subtil precum Caius Dobrescu considera poetica eminesciană o poetică a memoriei par excellence, deoarece "prin puterea ei de a crea, prin repetiții continue, un câmp al disipării, al indeterminării, opus cauzalității și fatalității", memoria "este învestită în același timp cu aceeași funcție ca și poveștile Șeherezadei
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ideea că romanele lovinesciene au fost mai întâi citite ca operă critică (Mite, Bălăuca) sau memorialistică (Viață dublă, ciclul Bizu)228, iar dacă li s-a acceptat statutul literar autonom, au fost desconsiderate din pricina inadecvării lor la modelul acreditat de poetica realismului psihologic și social, de care Lovinescu însuși se prevala pentru a indica literaturii noastre direcția bună, orientând-o de la "subiectiv" la "obiectiv", adică de la romantismul minor al sămănătorismului la modernitate. Cum se explică, atunci, discrepanța dintre principiile criticii lovinesciene
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
prin care au fost interpretate romanele criticului în interbelic, cât și de teoriile structuraliste de mai târziu, ce explică fenomenul indeterminării generice ca "ilustrare a unui mecanism intertextual", pentru a demonstra în schimb, foarte convingător, valoarea pragmatică a limbajului în poetica romanului lovinescian, edificat la început pe tiparele genului dramatic (mai exact, ale tragediei percepută de Lovinescu, în opinia mea, ca specie asimilabilă genului "vieților romanțate") și, ulterior, pe o schemă compozițională hibridă (sugerând degradarea tragicului înspre absurd eu aș spune
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
citit, așadar, dincolo de caracterul deseori ilizibil al "narațiunii" în sine, ca o dramă a neputinței de a vorbi (și trăi) autentic, câtă vreme literatura, incapabilă de a mai atribui existenței un sens, se mulțumește să-i prescrie doar niște reguli. Poetica romanului lovinescian se bazează, după convingerea Ligiei Tudurachi, pe exploatarea posibilităților de expresie și de semnificare ale clișeului, clișeu care nu e doar o prezență ubicuă în spațiul narativ, ci se constituie și ca sursă genetică a romanului însuși 233
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]