21,807 matches
-
trăiască. Rare poeme de evocare a intimității sau de arhaitate grecească cuprind cîteva timide neologisme, ce subliniază mai degrabă absența semnelor modernității în restul textului. Luciditatea intelectuală îl singularizează însă pe Pillat printre confrați, luciditate ajutată și de o cultură poetică vastă, neobișnuită la noi chiar și în epoca interbelică. Cel ce citise poezie franceză, germană și engleză în original, traducînd extrem de inspirat chiar din creațiile unor tineri poeți aflați atunci la modă, s-a străduit să-și privească propria operă
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
nu chem tot ce-am lăsat în urmă. Stau singur, pentru jertfă împăcat. Din pietre albe i-am durat altarul, Din lemne scumpe flăcări i-am ivit Și cerul nalt cum îmi primește darul, Urc rugul împlinirii, fericit.” Imensa producție poetică a autorului suferă de păcatul oricărei opere abundente și de sorginte clasică, executată în ritm de metronom: prea mare întindere acoperită de versuri anodine. Raportul dintre reușite și peisaj tern rămîne asemănător celui al lui Alecsandri, Coșbuc ori Tennyson. Capodoperele
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
el ar putea să-i aparțină lui Álvaro de Campos sau altcuiva și că ar putea să fie o parte din Cartea neșiniștirii, dar și din oricare alt proiect. Deci șantierul rămânea deschis, iar fragmentul se dorea o adevărată artă poetică pentru toate proiectele pessoane virtuale, de nu cumva și o „artă de viață” a cetățeanului Pessoa: „Arta înseamnă a te eschiva să acționezi, sau să trăiești. Arta este expresia intelectuală a emoției, distinctă de viață, care este expresia volitivă a
Noi explorări pe continentul Pessoa by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/2702_a_4027]
-
Daniel Cristea-Enache Esențializarea care îi reușește ultimului Sorescu pînă într-atît încît volumul Puntea să numere o serie neobișnuită de capodopere este operată pe două planuri. În primul, e vorba despre o selecție drastică a elementelor de imaginar poetic, o comprimare a existentului și a metafizicului la ceea ce le formează structura, cu eliminarea multitudinii de aspecte pitorești urmărite și exploatate în La Lilieci. Particularul comunitar și local, cu savoarea decupajului intelectual al unei materii de viață rurală, lasă loc
Zona lirică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2715_a_4040]
-
mai lung, cu speranțe intercalate, în ele, ale familiei și ale sorei-martor, cu reprize de optimism și proiecții de scenariu al vindecării. În Puntea, toate aceste posibilități, realiste sau fanteziste, ale vieții sînt tăiate de la bun început și excluse din cadrul poetic. Lirica, în prezentul dat al celor mai multe dintre versuri, se focalizează pe experiența preliminară sfîrșitului, pe anticamera morții în care bolnavul este singur, îngrozitor de singur, în mijlocul lumii ce nu mai poate face nimic pentru el. Soresciană, adică inteligent-ironică și modulată pe
Zona lirică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2715_a_4040]
-
simt verișoară primară cu căprioarele, iepurașii, albinele, furni cile, porumbeii, ciorile, gâștele și rațele sălbatece, racoonii, cu tot ce mișcă. Mă scald în soare și iradiez numai iubire. Să fiți iubiți! N.R. Am primit de la Doamna Monica Corleanca un mesaj poetic, scris cu ocazia lui 1 Aprilie, când marele nostru prieten, Membru de Onoare al ACSR, distinsul profesor Claudiu Matasa ar fi împlinit 81 de ani. Îi mulțumim colaboratoarei noastre pentru ingeniosul REMEMBER trimis. Îi subscriem în mod aparte pentru acuratețea
Primăverile noastre.... In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Monica-Ligia Corleanca () [Corola-journal/Journalistic/93_a_113]
-
ocazia lui 1 Aprilie, când marele nostru prieten, Membru de Onoare al ACSR, distinsul profesor Claudiu Matasa ar fi împlinit 81 de ani. Îi mulțumim colaboratoarei noastre pentru ingeniosul REMEMBER trimis. Îi subscriem în mod aparte pentru acuratețea textului său poetic. Îl vom păstra în amintire, ori de câte ori se va apropia Ziua Ghioceilor!
Primăverile noastre.... In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Monica-Ligia Corleanca () [Corola-journal/Journalistic/93_a_113]
-
care practic îi redimensionează existența. Timbrul său valorează cât o mie de documente: „Mai încolo însă (în Note de primăvară mai ales) Bacovia e de-a dreptul enervat. Dacă nu v-ați imaginat vreodată cum ar putea fi citită o «poetică» strofă ș...ț cu un amestec de plictiseală și exasperare, atunci va trebui neapărat să-l auziți pe autor interpretând-o. Efectul e, la prima audiție, de umor absurd, vag demențial. Dacă nu stai să te gândești că bătrânul poet
Cronică literară and beyond by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2727_a_4052]
-
-i drept, autorul Negresei n-a fost niciodată un poet-vedetă, fiindcă a pierdut startul generației ’80 (volumul de debut, Descrierea după altă natură, depus la Cartea Românească în 1983, apare abia în 1988, cu titlul schimbat de cenzură: Despre arta poetică) și, mai mult decât atât, a refuzat înscrierea ostentativă în trend-ul poetic al epocii. Al. Cistelecan îl așază, „prin intemperanța vizionară a discursului“ și „imaginația convulsionată la modul expresionist“, în proximitatea lui Ion Mureșan și a lui Aurel Pantea
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
startul generației ’80 (volumul de debut, Descrierea după altă natură, depus la Cartea Românească în 1983, apare abia în 1988, cu titlul schimbat de cenzură: Despre arta poetică) și, mai mult decât atât, a refuzat înscrierea ostentativă în trend-ul poetic al epocii. Al. Cistelecan îl așază, „prin intemperanța vizionară a discursului“ și „imaginația convulsionată la modul expresionist“, în proximitatea lui Ion Mureșan și a lui Aurel Pantea. Același critic îi aplică și eticheta de „romantic în postmodernism“ (v. postfața la
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
prilejul de a rediscuta poezia lui Marian Drăghici. Lipsesc, acum, informațiile despre apartenența poemelor, operație considerată, probabil, superfluă, dat fiind că Marian Drăghici, precum Virgil Mazilescu, e halucinat de fantasma perfecțiunii și își rescrie sau își toaletează întruna restrânsa operă poetică, așa cum o femeie își reconfigurează frumusețea, în timp, prin nuanțarea expresiei. Din același motiv, unele poeme sunt ele însele „scene“ de work in progress (v. om cu fața întoarsă din bufniță în zi cu soare și ziua de lucru). Având
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
și despre scrierea ei i-a indus în eroare pe unii comentatori. Marian Drăghici are, într-adevăr, o concepție mistico-romantică despre poezie, dar poezia sa este prea puțin mistico-romantică. Se hrănește din această nostalgie, însă e scrisă cu alte instrumente poetice și într-un alt stil (așa cum există, de pildă, poeți ai tradiției fără a fi tradiționaliști). Registrul neguros, oracular sau metaforizant abia pâlpâie în câteva poeme selectate din primele două volume. Într-un alt timp, într-o altă vârstă poetică
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
poetice și într-un alt stil (așa cum există, de pildă, poeți ai tradiției fără a fi tradiționaliști). Registrul neguros, oracular sau metaforizant abia pâlpâie în câteva poeme selectate din primele două volume. Într-un alt timp, într-o altă vârstă poetică (în loc de prefață) este emblematic pentru écart-ul între idealitate și contingent, între ce ar fi poezia și ce înseamnă transpunerea sa în act. Într-un stil simplu, narativizant, tranzitiv, auster, cu ascuțișuri cristalin dureroase, poemul vorbește despre scurgerea poeziei în agonia
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
flori de la această tufă./ Până atunci, mizeriile iernii o, brad frumos, fulguiala din martie./ Aprind lumânări./ Fumez o țigară, atât”. În continuare, poetul „povestește“ cum, ajuns acasă, visează, după multă vreme, un „poem dumnezeiesc“, așa cum visa „într-o altă vârstă poetică“, pe când trăia „în interiorul poeziei ca într-un halou mistic“. Numai că: „La trezire, starea asta incomparabilă s-a topit ca aburul./ Nici un vers în memorie, nici un cuvânt./ Ca în urma unei juisări/ o sfârșeală în măruntaie dureros de dulce./ Și fulguranța
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
de revelare a ei prin verb. În același fel, el crede, dostoievskian, în frumusețea (poezia) care va salva lumea, dar este nevoit să constate neputința acesteia în fața morții: „și-am văzut cât de neputincioasă, de inutilă/ cade lumina unei minți poetice/ pe un pat rece care a fost cândva cald.“ (ajunge acest hatâr pentru diavol); „cum să nu încapă în poemul acesta/ bătrânețea, resemnarea și moartea/ (cred Doamne, ajută necredinței mele)/ când o soție tânără pe patul morții/ aproape zece ani
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
neputinței de-a scrie/ m-a epuizat înainte de-a începe să scriu“), poetul continuă să scrie, făcând poezie din transcrierea neputinței, ba chiar resemnându-se cu „decăderea“ poeziei prin scris. Câtă resemnare, atâta poezie, căci alternativa rezolvării acestei drame poetice moderne ar fi însemnat tăcerea. Augusta liră orfică se metamorfozează, astfel, în mâna poetului Drăghici, într-o „armonică roșie lucitoare“ (în cealaltă mână se află „păhăruțul“, paharul cu alcool de la cârciumă, de la restaurantul Casei Monteoru, „în care a scuipat deja
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
se democratizează postmodern, capătă accente colocviale, ludico-(auto)ironice, parodice, sarcastice ori balcanic-nastratinești. În esență, poezia devine un joc lucid cu tot felul de fantasme, personale sau livrești (negresa, lunetistul, Africa și vânătoarea de lei, Ismael, Ierusalimul), și de măști poetice, uneori animaliere (ca la Mircea Ivănescu): „motanul negru garabet“, „bătrânul foxterier carl gustav“. În special poemele lungi, lunetistul (poem pascal), caracal sighișoara mea, nimic decât poezia, peștele mistic &femeia lui iov, biblia belgrad eu și moara lui take, ierusalim, sunt
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
Mircea Ivănescu): „motanul negru garabet“, „bătrânul foxterier carl gustav“. În special poemele lungi, lunetistul (poem pascal), caracal sighișoara mea, nimic decât poezia, peștele mistic &femeia lui iov, biblia belgrad eu și moara lui take, ierusalim, sunt adevărate spectacole de ingeniozitate poetică, savuroase în tragicomedia lor burlescă: „în cadru la aceeași masă de lemn/ cu flori de câmp într-o cană/ sub umbrela fleșcăită a postmodernității divinul/ carl gustav scrie cum scrie./ în absența stăpânului dus cu prietenii/ își permite stranii licențe
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
în 1984), altele, pe care le bănuim, aflate în șantier (cum ar fi Tudor Vianu, autor asupra căruia Mircea Martin a revenit în repetate rânduri). Ca atare, studiile și eseurile care îl alcătuiesc au și un caracter subiacent de „arte poetice”, de identificări ale criticului care, căutând sursele originalității scriitorului și analizând - cum bine spune regretatul Radu G. Țeposu în cronica pe care o dedică volumului - procesul constitutiv al originalității în opera literară, se identifică - sau, mai bine zis, își dezvăluie
Mircea Martin, istoric literar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2736_a_4061]
-
optzeciștilor și ar fi devenit nașul celei din urmă. Chiar dacă nu fuseseră decât rar băgați în seamă de revistele literare, iar editurile întârziau să le publice volumele, diferențele erau ușor de remarcat, dat fiind că tinerii poeți își prefațaseră opera poetică în veritabile manifeste, toate, polemice față de poezia predecesorilor lor. Ca să nu spun că însăși poezia lor era convingătoare în noutatea ei. Si mai trebuie remarcat un lucru: la data aceea, poezia optzecistă părea unitară atât stilistic, cât și tematic. Critica
Portretul generației la maturitate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2742_a_4067]
-
funcționeze chiar de pe coperta cărții, pe care artistul plastic Florin Buciuleac o imaginează exact în textura structurii de adîncime a poeziei: crucea Jertfei și a Învierii, alături de una dintre fotografiile celebre ale manuscriselor de la Qumran. Înainte de a fi scris, universul poetic e descris prin scenariul bine pus la punct al desenelor, ilustrațiilor, pozelor, fotocopiilor „variantelor“. Construcția lirică din Manuscrisul de la Înviere poartă spre două repere; e, poate, un ziggurat ale cărui trepte/ nivele re-prezintă semne și simboluri din cele mai diverse
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
Ghetsimani și Auralul, iată-l/ multplînsumi suflet exilîndu-l Tatăl/ într-un mormînt al lacrimilor tale“ (Tu). Cititorul poeziei lui Horia Zilieru are două „soluții“ de lectură: fie o abordează ca pe o desfășurare caleidoscopică de imagini, provenind din fastuosul imaginar poetic, în efluvii de nume, simboluri, jocuri de cuvinte, culori, figuri exotice, fie se angajează în labirintul de semne, cu riscul rătăcirii, al eșecului decriptării, cu inevitabilul și supărătorul „stop joc“. Horia Zilieru își construiește poemele, începînd chiar de la tiparul sonetului
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
Cristea- Enache remarca: „Venind în linie cu Nichita Stănescu, deși a debutat editorial zece ani mai târziu, Emil Brumaru a fost obligat să fie altfel (subl. autorului) nu numai în raport cu poezia agitatorică, de teren și tractor, ci și în comparație cu structura poetică nouă care i se opunea. Rezumativ și concluziv, în timp ce lirica lui Nichita Stănescu și canonul construit pe ea au reprezentat o alternativă modernistă la realismul socialist, poezia lui Brumaru a trebuit să fie o alternativă la alternativă, distanțându-se de
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
notația cotidianului în registru prozaic și bufon, histrionismul, patosul sarcastic, beligeranța ludică și arlechiniada”, nu doar „ironia, fantezismul și libertatea asociației” (despre care vorbea Radu G. Țeposu) stau mărturie pentru relația optzeciștilor cu Dimov, ci chiar elementele concrete ale alcătuirii poetice, identificabile unul câte unul. Moștenirea lui Dimov în literatura română contemporană nu se oprește însă la poezia din anii ‘80 a lui Mircea Cărtărescu. Chiar dacă nu putem vorbi de-o pleiadă de discipoli, sunt totuși câțiva notabili poeți români contemporani
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
în literatura română contemporană nu se oprește însă la poezia din anii ‘80 a lui Mircea Cărtărescu. Chiar dacă nu putem vorbi de-o pleiadă de discipoli, sunt totuși câțiva notabili poeți români contemporani care-și trag în mod evident sevele poetice din opera lui Dimov - sau cel puțin și din ea. Ce au ei în comun este o anume știință a alcătuirii versului, un simț sonor special, demonstrat prin joaca rafinată cu rimele, cu ritmul, și, mai mult decât atât, un
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]