8,144 matches
-
mele. Pentru că femeile nu sunt în stare de nimic altceva decât de dragoste, îi acordă o importanță ridicolă. Ele vor să ne convingă că viața e doar asta. Dar este o părticică nesemnificativă a ei, nu totul. Cunosc și eu pofta, asta este normal și sănătos. Dragostea în schimb e o boală. Femeile sunt instrumentele plăcerii mele. N-am nici un fel de înțelegere pentru pretenția lor de a-ți fi tovarășe de viață, partenere, prietene. Niciodată nu-l auzisem pe Strickland
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pentru că măcar atunci avea iluzia că-l ține în puterea ei. Poate că inteligența îi spunea că lanțurile pe care i le făurește nu fac decât să-i stârnească lui instinctul de distrugere, după cum geamurile reflectorizante, îți dau o adevărată poftă să găsești o piatră să le spargi. Dar inima ei, incapabilă de rațiune, o făcea să continue pe un drum despre care știa că este fatal. Trebuie să fi fost tare nefericită, însă orbirea dragostei o făcea să creadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
bărbații numai din când în când. La Strickland apetitul sexual ocupa un loc neînsemnat. Era nesemnificativ. Era plictisitor. Sufletul lui tindea către alte lucruri. Avea pasiuni violente și uneori dorința îi cuprindea trupul, așa că era împins către o orgie a poftelor animalice, dar el ura de fapt instinctele care-i răpeau stăpânirea de sine. Ba chiar cred c-o ura și pe partenera inevitabilă a desfrâului. După ce-și recăpăta controlul asupra propriei sale ființe, se scutura înfiorat la vederea femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
sexual. E vorba de aceeași emoție e stârnită în sufletul omului de vederea unei femei frumoase, a golfului Neapole sub luna galbenă sau a Coborârii în mormânt pictate de Tizian. E posibil ca Strickland să fi urât descătușarea normală a poftei sexuale pentru că lui i se părea brutală în comparație cu satisfacția creației artistice. Mi se pare ciudat până și mie, după ce am descris un bărbat crud, egoist, brutal și senzual, să spun că a fost un mare idealist. Și totuși asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o mare superioritate față de americani, oamenii de prin colonii, italieni, spanioli, olandezi și hawaieni. Însă nu cred că era un om fericit. Suferea de dispepsie și adeseori îl vedeai că suge o tabletă de pepsină. Dimineața n-avea mai deloc poftă de mâncare. Dar nici măcar această suferință nu-i micșora buna dispoziție. Avea el o altă cauză mai gravă de nemulțumire. Cu opt ani înainte se pripise să se însoare. Sunt oameni cărora Providența îndurătoare fără doar și poate le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
spanioli, băieți cu înfățișare agreabilă de pe un crucișător francez sau negri de pe un vas american care transportă mărfuri și călători. Ziua, strada e pur și simplu sordidă, dar seara, fiind luminată de lămpile din căsuțele acelea, are o frumusețe sinistră. Poftele hidoase care îmbâcsesc aerul sunt apăsătoare și oribile și totuși e ceva misterios în priveliștea respectivă. Ceva care te obsedează și te tulbură. Simți nu știu ce forță primitivă respingătoare și fascinantă totodată. Aici, orice decență a civilizației e măturată din cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
scuipă pe Strickland drept în obraz. Strickland își ridică halba și i-o aruncă în față. Deodată dansatorii se opriră. Un moment domni o tăcere deplină, dar când Bill Ghioagă se năpusti asupra lui Strickland îi cuprinse pe toți o poftă de luptă și, cât ai zice pește, se stârni un meleu ca la rugby. Se răsturnară mesele, se sparseră paharele și halbele. Era iadul pe pământ. Femeile alergară spre ușă sau se adăpostiră îndărătul tejghelei. Din stradă intrară înăuntru trecătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și niște orez cu curry și o salată de cocos - n-ai mâncat niciodată salata mea de cocos, nu?, trebuie neapărat să-ți fac una până nu pleci -, și pe urmă le-am făcut și o înghețată. Am băut după pofta inimii șampanie și pe urmă lichioruri. Doamne, mă străduisem să fac lucrurile cât mai bine. Iar după aceea am dansat cu toții în salon. Pe atunci nu eram atât de grasă și întotdeauna m-am dat în vânt după dans. Salonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Santa Maria Novella. Dante aruncă o ultimă privire piezișă spre piață, apoi se Întoarse către filosof, În timp ce cutele de pe frunte i se netezeau Încet-Încet. - Da, poate că e bine ca haita asta de câini să se muște Între ei după pofta inimii. Să mergem, Îi răspunse, pornind-o la drum cu pași mari. - Respectă-mi vârsta mai Înaintată. Nu mă pot Întrece cu furia tinereții dumitale, zise Arrigo, care Încerca să se țină după el, târându-și piciorul cu o expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Iar Împăratul nu era omul care să dezmintă anumite zvonuri. Dimpotrivă, era convins că fertilitatea e unul din atributele măreției și că o descendență numeroasă avea să contribuie la Întărirea dinastiei și, În același timp, la potolirea ambițiilor și a poftelor moștenitorilor legitimi. Nu voia să renunțe la sceptru Înainte de ziua stabilită de mama natură. - Printre ei, exista cumva unul care urma să aibă drepturi mai mari decât alții pentru a revendica succesiunea? Bernardo arătă spre fascicolul de hârtii ce zăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
erau Împrăștiate pretutindeni, În parte aliniate pe un raft din lemn de stejar, În parte pe masa de scris sau Îngrămădite pe jos, asemenea unor turnulețe de Înțelepciune. De cum trecu pragul, Dante se repezi să le examineze, cuprins de o poftă de neînvins. Trecu repede În revistă câteva frontispicii, Însă mai apoi puse la loc brusc ultimul volum pe care pusese mâna. Se Întoarse către Însoțitorul său cu câteva cuvinte de scuze, roșind. Să cotrobăi printre cărțile unui om nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
liniștea sufletească o dă celui ce trăiește drept. Și nu cred că părtinirea dumitale provine din simpla dorință de a te Îmbogăți estorcând bani În virtutea funcțiilor dumitale. Nu. Ar fi așa dacă ai avea un suflet venal, ori viciat de pofte nesățioase, ori doritor de aclamări publice. Dacă ar fi așa, atunci ar fi suficienți puțini bani ca să poți fi cumpărat, atât cât ți-ar trebui ca să-ți plătești datoriile și prostituatele. Dar În dumneata există un abis cu mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sufletului. Fără îndoială că, în parte datorită tuturor acestora, i-am propus fostului jandarm să mergem să mâncăm undeva. M-a privit de parcă spusesem un cuvânt nepotrivit, apoi a dat din cap în semn că nu. Poate că își pierduse pofta de mâncare scormonind atâta prin cenușa amintirilor. La drept vorbind, nici mie nu-mi era foame, era mai degrabă solitudinea cea care mă făcuse să-i propun asta, pentru a nu ne despărți prea repede. Dar, înainte de a apuca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
i-ar recomanda el ceva rău, nu te duc eu la rău, iar ea l-a crezut ca pe Dumnezeu. Chiar dacă conduce, Maestrul ține mâna dreaptă pe genunchii ei subțiri, fragili, ascuțiți, lui îi place defectul ăsta, îi mângâie cu poftă carnea tânără. Îi plac genunchii ei, îi plăcuseră din prima. — Să-ți spun o poveste, am auzit-o într-un film, nu mai știu care, dar o să treacă timpul mai repede dacă povestesc. — Eu nu vreau să treacă timpul mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
un munte împădurit și înalt, păduri misterioase începeau brusc, de jos, și urcau până spre vârf, știa el de undeva muntele ăla și nu-și amintea de unde, în vizuină era o femeie despletită, avea niște ochi formidabili, de aur, o poftă nebună s-a ridicat în el, femeia era foarte tânără, întâi s-a uitat la el, lung s-a uitat, că se făcea că e plin de bube și ulcerații, curgea puroi din el și-l durea ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în tunica scurtă, romană, din care ieșeau picioarele lungi, cu niște pulpe musculoase, desenate de o mână expertă, femeia romană a înhățat banii cu aceeași foame, s-au împreunat în vizuina călduroasă, la sfârșit, el parcă s-a trezit din poftă, nu din somn, se uita cu jind la banii pe care femeia îi ascunsese în tunică, ea-l citi repede, văzuse că bărbatul ar vrea banii înapoi și s-a rățoit la el: ia vezi!!! Amărât, bărbatul a ieșit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
spun un banc, îi spune bărbatul fetei cu părul ca mierea, știi cum se face o omletă la români? — Nu. — Se fură două ouă și se face o omletă românească... Rita se uită lung la tânărul actor care râde cu poftă, îi sclipesc ochii, cum?, ce bancuri mai știe și omul ăsta!, se apropie chelnerița și așază farfuriile, salata, desface berea, umple paharele și se îndepărtează discret. Cei doi încep să mănânce, ea înghite cu poftă, mult, îi place să mănânce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
tânărul actor care râde cu poftă, îi sclipesc ochii, cum?, ce bancuri mai știe și omul ăsta!, se apropie chelnerița și așază farfuriile, salata, desface berea, umple paharele și se îndepărtează discret. Cei doi încep să mănânce, ea înghite cu poftă, mult, îi place să mănânce, sarcina cere mâncare, și el înghite precum haplea, cu pofta unui bărbat care n-a mâncat la prânz. Și, în amiaza călduroasă de septembrie 1973, deodată, soarele începe să ardă mai tare ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
omul ăsta!, se apropie chelnerița și așază farfuriile, salata, desface berea, umple paharele și se îndepărtează discret. Cei doi încep să mănânce, ea înghite cu poftă, mult, îi place să mănânce, sarcina cere mâncare, și el înghite precum haplea, cu pofta unui bărbat care n-a mâncat la prânz. Și, în amiaza călduroasă de septembrie 1973, deodată, soarele începe să ardă mai tare ca de obicei, lumina e strălucitoare, razele sunt materiale, lumina pe care poți pune mâna. De masa lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
era ea reprezentată de ceaiurile de la Biltmore și de terenurile de golf de la Hot Springs. ...În rezumat, o săptămână minunată, În care mintea lui Amory a fost Întoarsă pe toate fețele, o sută de teorii i-au fost confirmate, iar pofta de viață i s-a cristalizat Într-o mie de țeluri ambițioase. Nu că ar fi fost o convesație scolastică - ferească Domnul! Amory nu avea decât o idee vagă despre cine era Bernard Shaw, Însă Monsignor s-a referit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mult mai ușor de făurit decât nenumărate alte lucruri. 12 Univee era amuzată. Kerry citea Dorian Gray și-l juca pe lordul Henry, urmărindu-l pe Amory prin casă și adresându-i-se cu „Dorian“, prefăcându-se că-i Încurajează poftele destrăbălate și atenuând tendințele lui spre ennui. Când a introdus această comportare și la cantină, spre uluirea celorlalți comeseni, Amory s-a Înfuriat, s-a rușinat, iar după aceea n-a mai compus epigrame decât În fața lui D’Invilliers sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
masteranzilor, ascultându-le cu o scânteie de interes destul de patetică În ochi, ca și cum ar fi așteptat un punct culminant, la care conferențiarul nu ajungea niciodată. Uneori Amory Îl vedea zvârcolindu-se pe scaun, iar chipul i se lumina; ardea de poftă să dezbată un punct. Pe stradă, era tot mai distrat și Începuse să fie acuzat de snobism, dar Amory știa că nu putea fi vorba de așa ceva. Odată, când Burne a trecut la un metru distanță, total absent, cu mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
zis că ar fi cazul să spună și el ceva, dar, oricât s-a chinuit, n-a găsit altceva decât: - Firește că mi-aș dori să am o groază de bani... Individul mic de statură a râs forțat și fără poftă. - Toată lumea vrea bani În zilele noastre, dar nimeni nu vrea să muncească pentru ei. - O tendință foarte naturală și sănătoasă. Aproape toți oamenii normali doresc să se Îmbogățească fără a mișca un deget - cu excepția afaceriștilor din piesele cu probleme, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
liliacul e-nflorit!”, începu să strige Contesa bătrână și grasă, în totală discordanță cu anotimpul belșugului, și Contesa cu buze roșii îi făcu observație, scăpând-o din ochi pe cea cuminte, care se repezi imediat la un măr, mușcă cu poftă, dar mărul îi rămase în gât și atunci Popa îi săpă o groapă mare, sădi flori udate cu lacrimile lui, scrijeli cu unghiile un ultim haiku pe piatra ei de mormânt și se dedă la o necrofilie cum nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
whisky după ultimele indicații ale lui Mișu, ținea socotelile barului și îi ducea bani și mâncare doamnei Popa, din ce în ce mai însărcinată. Continua să meargă cu ea la cursurile de gravide, respectând conștiincios toate recomandările doctorului. Uneori i se părea că are poftă de cireșe. Alteori se surprindea gândindu-se cu duioșie la un nume potrivit pentru copil. I se părea că și burta a început să-i crească puțin. Din singurătate și din simpatie cu doamna Popa, Mariana aproape că era însărcinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]