3,697 matches
-
pe iubita mea, Prințesa își ia in serios rolul Alexandru. Dând mâna cu ei, Teofana ar fi vrut atât de mult să-l strângă pe tată-său in brațe, dar ca să-și ducă rolul până la sfârșit, se stăpânește cu greu. — Poftiți înăuntru domnișoară! Intrând în curte,Teofana aruncă o privire parcă să cuprindă totul. Casa este aceeași, dar vremea și-a lăsat amprentele. Florile sunt mult mai puține și neîngrijite.Intrând înăuntru,simte grea povara amintirilor. Sunt poftiți în camera din
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
stăpânește cu greu. — Poftiți înăuntru domnișoară! Intrând în curte,Teofana aruncă o privire parcă să cuprindă totul. Casa este aceeași, dar vremea și-a lăsat amprentele. Florile sunt mult mai puține și neîngrijite.Intrând înăuntru,simte grea povara amintirilor. Sunt poftiți în camera din față unde era pregătită masa. —Aveți multe camere?întreabă Teofana așteptânduse să fie poftită să le vadă ceea ce dorea cu nerăbdare. — Mergeți să vedeți.Până atunci noi vă așezam mâncarea la masă, ia inițiativa Florica. Tu, Vasile
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Casa este aceeași, dar vremea și-a lăsat amprentele. Florile sunt mult mai puține și neîngrijite.Intrând înăuntru,simte grea povara amintirilor. Sunt poftiți în camera din față unde era pregătită masa. —Aveți multe camere?întreabă Teofana așteptânduse să fie poftită să le vadă ceea ce dorea cu nerăbdare. — Mergeți să vedeți.Până atunci noi vă așezam mâncarea la masă, ia inițiativa Florica. Tu, Vasile, du-te în pivniță după vin, iar Alexandru să meargă să cumpere de la birt niște bere. — Te
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
vreun băiat, de-ale fetelor, dar mie tot, tot mi-a spus și-mi spune și-acum și-mi cere sfatul. Pentru că eu sunt curioasă din fire, vreau să vă întreb pe dumneavoastră, nașii de botez ai fiicei mele, ceva. — Poftiți! Dacă de atâta timp n-ați mai ținut legătura unii cu alții, n-ați mai știut nimic unii de alții, cum de ați aflat de existența finei dumneavoastră Teofana și de data nunții ei? — Printr-o întâmplare fericită. Să vă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
spuneam și plângeam. Căuta să-mi explice că noi copiii suntem florile grădiniței, deci noi toți la un loc suntem grădinița și să nu mă mai tângui după așa ceva, că acasă am destulă grădină să mă zbengui în ea cât poftesc. — Țâfnoasa ma, o îmbrățișează Cezar. De mică îți sărea țâfna. Parcă tu n-ai avut cusururi. — Eu mă speriam și speriam și pe alții. — Cum? — Pentru că suntem la momentul amintirilor, îmi aduc aminte ce frică am tras când m-a
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
dragă domnule teolog de ocazie. Basta! declamă Poetul și înghite la noduri, unul după altul, pe uscat, retezând sentențios discuția. Stai...! Auzi...? Cred că pe noi ne strigă! Alooo...! Voi, voi, cei de jos! Convocatooor: Domnișoara Rodica vă roagă să poftiți și pe la dânsa, să urcați în living-room, ca să dialogați! O fărâmă, un piculeț, doar câteva minute! Are să vă transmită o mare, o foooarte mare rugăminte. Reciproc avantajoasă, băieți! Claxonul vocii inconfundabile a Bossului avea ecou, nu glumă, în interiorul spațiului întortocheat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
jinduia, dacă acesta nu i-ar fi fost mai întâi oferit tribut, și încă din toată inima. Da, da, păi, sigur, ia-l! Ia-l, odată, ce stai? Ce mai aștepți? Successo! Dinspre partea mea, poți face cu el ce poftești, geme și Urechiatul. Ori îl iei, ori nu-l iei, tertium non datur! Hotărăște-te! Ce atâta tămbălău? Mi-a intrat nisip pe gât, la mama dracului...! Ho, Sammi, oprește-te! Gata! Ne-a ajuns! Pe obârșia Profetului! Să terminăm
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ca idiotul. Taci, aschimodie! Gura! se răstește Bursucul, la el. A fost vorba de o anomalie genetică imprevizibilă, anterioară momentului reîncarnării. Animalul-gazdă fusese mai înzestrat, de la natură, bietul. Mai testiculat. Iată! și se întoarce, expunându-și dosul. Una, două, trei, poftește să le iei! De altminteri, este și un loc unde primesc omagiile orișicui, oricând, fără etichetă și fără nici un fel de formalități preliminare, vă asigur... He, he, he, he, he! îi vine și Poetului rândul să se dea, involuntar, în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
e ca naiba, când te lași de băutură, da-i și mai și, când n-o găsești unde-ai lăsat-o! Dragii mei, să fiți iubiți, vestiți, mândriți, înstăriți și pupați unde doriți! Fiindcă..., restul chiar că nu mai contează! Poftiți! Din partea conducerii! Luați și mâncați! Serviți! În fața asaltului sănătos asupra antreurilor, dat cu ghiotura de către comesenii hămesiți, Îngerul păstrează, lingav, o firavă rezervă politicoasă. Ce-ai mămico? Ție nu ți-este fomică deloc? Deloc!? Mânca-l-ar mama pe el
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-mi miroase... Să nu ne pască vreo contaminare, domnule, dacă punem mâna, vreo boleșniță, ceva, de la cadavru? se alarmează Buletin. Hai sictir, bă, bulangiule! îl flituiește Cezărel. Muiercea! Să fi fost în locu' lu' Luci', io nu te-aș fi poftit, în veci, pe tine, papă-lapte, la priveghiu' și la mormântu' meu! Bâz-bâz-bâz! Paraditule! Ești olog la cap! Încetați, băi, odată! zice Dănuț, apăsat. Tu, Aligatorule, ești prea nervos. Ia mai termină cu ciorovăiala! Am impresia că te gâdilă-n cip-cirip
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-și pălăria în cap cu băgare de seamă, ca și când n-ar fi fost sigur dacă face bine sau nu că se acoperă, urmă cu un glas învăluit de emoție: ― Să mă iertați, domnule, că mă găsiți aici, dar am fost poftit să trec negreșit, încă de astă-vară, adică acum vreo două luni, de către domnul deputat Gogu Ionescu, la băile din Sîngeorz, în Transilvania... ― A, din Transilvania? murmură Grigore cu un interes care încurajă pe interlocutorul său să confirme mai apăsat: ― Da
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fi sfiit să meargă cu Iuga la vreun restaurant mare, îmbrăcat slăbuț, cum era acuma. Purta un costum cam costeliv, ca să nu-și strice hainele cele bune până ce va avea posibilitatea să-și cumpere altele. De altfel și Grigore îl poftise numai de formă, căci nu mai stărui, ci adăugă repede: ― Firește, firește... Cu toate astea aș vrea să ne mai vedem. Știi ce?... Luăm masa împreună diseară! îți convine? Ai timpul și dumneata să-ți vestești gazda, voi fi și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
toți străinii care pică în acest oraș frumos, dar foarte stricat. În aceeași zi i-a găsit o odăiță bună și ieftină, chiar alături de locuința lui, iar pe înserat l-a dus și l-a instalat. Pe urmă l-a poftit să cineze în familia lui, să-l cunoască și nevastă-sa. În afară de soții Gavrilaș, din familie făcea parte și domnișoara Marioara Rădulescu, o fetiță de vreo optsprezece ani, drăgălașă și vioaie ca o veveriță, elevă la școala profesională. Din pricina ei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Grigoriță, că nu te-am mai întîlnit de un veac. Sper că și tu ai să-mi faci plăcerea să vii într-o zi să dejunezi la noi, să te mai vază și Melania mea, că mereu vorbim de tine. Poftești când vrei tu, oricând, nici n-ai nevoie să anunți, ca acasă... Între Grigore și Dumescu se încinse o controversă asupra notei, fiecare revendicând pentru sine obligația de plată. Grigore ieși biruitor, numai amenințând cu o supărare eternă. În fața restaurantului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
firme de export de cereale din România se bucura de respect în toată Europa. În strada Bursei, primul punct din program, soarta a tras o dungă brutală peste combinațiile lui. Șeful firmei, un armean înalt, bătrân și rigid, l-a poftit în biroul său particular, i-a oferit cafea și o havană de contrabandă și l-a rugat confidențial și stăruitor să-i îngăduie o amânare de o lună, una singură, pentru plata ratei. Grigore a încercat să obiecteze că e
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
n-a acceptat. Va răspunde mâine, după reflexiune matură. De la armean s-a dus la Dumescu, la bancă, să-i ceară sfat și ajutor. Era într-o consfătuire gravă și nu l-a putut vedea. I-a lăsat un cuvânt, poftindu-l la masă. Știa că Dumescu nu discută lucruri serioase decât la birou. Și-a închipuit că poate se va ivi totuși un prilej favorabil să pregătească măcar terenul. De aceea l-a luat și pe Baloleanu. Acuma, târziu, își
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
spre marele regret al Mariucăi, fiindcă n-a avut răgaz să-i spuie lui Grig nici un sfert din câte ar fi dorit și ar fi trebuit. Ca să repare uitarea de ieri, Grigore stătu apoi cu Titu Herdelea până seara, îl pofti a doua zi să-l ia la masă în familia Predeleanu (pe care i-a și vestit pe când se întorcea de la mătușa Mariuca), îi promise că se va duce la Baloleanu să se intereseze dacă a făcut vreun demers la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
scânteierile șăgalnice, parcă palpita o umbră sentimentală. Clătina din cap, să-și alunge închipuirile, și rosti domol: ― Prea târziu... 7 ― Domnu Titu... Ghici ce surpriză am să-ți fac? zise doamna Alexandrescu misterios, oprindu-l în antreu. Nu ghicești?... Atunci poftim încoace! Titu Herdelea tocmai se despărțise de Grigore Iuga după masa de la Predeleanu. Era, firește, în costumul cel bun, pimpant și elegant ca un mire. Doamna Alexandrescu îl introduse în camera ei, unde aștepta o doamnă micuță, foarte blondă și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Miroane! Pe bătrânul Iuga vestea aceasta îl impresionă mai mult chiar decât povestea cu furtul. Încercă să mai descoasă pe arendaș, dar nici arendașul nu cunoștea alte amănunte. Pe urmă se închise și nu mai zise nimica... Un fecior îi pofti la cină. Buruiană, sculîndu-se să se retragă, întrebă cam nedumerit: ― M-ați chemat, cucoane Miroane, să-mi spuneți ceva și eu v-am ținut cu necazurile mele, să mă iertați... Miron încercă să-și amintească pentru ce l-a chemat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
zbârlit se aruncă la dânsul, lătrând atât de furios, de parcă să-l sfâșie. Din cerdacul îmbrăcat cu viță sălbatică îi coborî într-ajutor o țărancă sprintenă, care alungă câinele. ― Aici șade, mă rog, domnul învățător? întrebă Titu nehotărât. ― Aici, aici, poftiți!... N-aveți frică, nu mușcă, dă-i încolo de nebun! Face și el gălăgie ca să-și plătească viața! adăugă femeia, văzând că străinul trage cu coada ochiului spre dulăul care, până să se potolească, mai hămăia din când în când
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și voinic munte, glăsuind astfel, căuta să-și răcorească inima speriată. Primarului ce-i pasă la adică? Se spală pe mâini. De ce sunt jandarmi în sat? Acum câteva luni Miron Iuga s-a plâns comandantului companiei, venit în inspecție și poftit la masă la conac, că jandarmii sunt slabi și șeful cam molcuț și de aceea iar au început să se înmulțească răutățile țăranilor. Căpitanul, firește, a tăbărât asupra plutonierului, l-a făcut albie de porci și i-a pus în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să ia la oraș cine știe ce boli, cu toate că acuma nici la țară nu mai ești sigur... Râseră cu toții. Platamonu se declară foarte încîntat de cunoștința cu Titu Herdelea, aminti că l-a văzut când a venit cu Grigore Iuga și-l pofti să vie pe la ei, să-i cunoască familia și să se împrietenească cu Aristide, care e un băiat de zahăr. De altfel zilele astea va trece și el pe la curtea Iuga, deoarece a primit scrisoare de la conița Nadina că sosește
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
abia de ieri în sat, zise tânărul Herdelea puțin încurcat de privirile curioase care-l pipăiau din toate părțile. Nu cunosc împrejurările și nici ce pagubă este, dacă este, și... ― Nu e pagubă deloc, conașule, strigă brusc pândarul cel bătrân. Poftiți și dumneavoastră să vedeți și dacă... ― Tu ține-ți gura, Iacobe, și lasă-l pe dumnealui să vorbească! îl opri primarul, grav. ― Cum zic, nu știu ce e și ce nu e, continuă Titu, dar atâta știu bine: că de obicei dracul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
destul de bună, tocmai prin Gorj, fiindcă Miron Iuga n-a vrut să-l primească în Amara, nimeni nu știa din ce pricină. Asta era jalea cea mare a preotului Nicodim și despre asta întreținu toată vremea pe cei doi musafiri, poftiți în casă, să ia măcar o dulceață. Mai avu totuși prilejul să prezinte și pe fiică-sa Niculina, femeie aproape de patruzeci de ani, mai mare ca băiatul, măritată cu un țăran din sat, Filip Ilioasa. Servindu-i, Niculina nu înceta
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu mai îndure și foame, dacă s-ar întîmpla să-i ție mai mult jandarmii. Când reluă ancheta și fură aduși în antreu bănuiții, plutonierul văzu nedumerit că au mai rămas țărani în curte. Întrebă din prag: ― Da voi ce poftiți, măi creștini? Pantelimon Văduva, un flăcău rumen, luat la oaste și urmând să se prezinte peste vreo săptămână la regiment, la Pitești, aflîndu-se mai în față, răspunse repede: ― Noi am venit să mărturisim, don' plutonier, că dumnealor n-au nici o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]