10,542 matches
-
pe perete, peretele era de ciment și ce s-a întîmplat, doamnă, că șarpele s-a rupt de greutatea cu care am venit și m-am lăsat jos, s-a rupt șarpele și am căzut jos, în neștire. Iar mă pomenesc cu civilul de aprinde becul, deschide ușa să ies afară. Cînd a văzut șarpele căzut jos - cea mai mare nenorocire: «Ce ai făcut, nenorocitule? De ce ai omorît șarpele?»“ (p. 343) Scena pare ruptă dintr-o antologie a comicului macabru, căci
Exponențial, nu reprezentativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2983_a_4308]
-
Ce e pupila verde din centrul picăturilor de ploaie? Cum e în sufletul lui mme Cernîșevski? Măcar la aceasta din urmă găsește răspuns în cel dintâi capitol al cărții: „Iar atunci când Feodor s-a mutat în doamna Cernîșevski, s-a pomenit înăuntrul unui suflet unde nu doar că totul îi era străin, dar unde se minuna de multe lucruri, așa cum un prim călător se poate minuna de obiceiurile dintr-o țară îndepărtată: bazarul de la răsăritul soarelui, copiii despuiați, larma, mărimea monstruoasă
Între bulevardul Pușkin și strada Gogol by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2989_a_4314]
-
de la Stănilești. Textul acestui document a fost păstrat în arhivele familiei Tarangul în așa fel încît să fie ferit de priviri și să nu fie accesibil oricui. Cu gîndul, probabil, de a nu da în vileag o dovadă scrisă care pomenește de originea tătară a familiei. Originalul rusesc se găsește, poate, uitat undeva între documentele vreunei Școli sau biserici din Bucovina. Mă chiamă Ioan Arsenoiu, fiul lui Vasilie Arsenoiu din Balta și al Mariei Gavriliță din Boian. în acte sunt trecut
Un document de la 1700 by Marin Tarangul () [Corola-journal/Imaginative/14697_a_16022]
-
Turcilor s'a mai încetinit, n'am așteptat un alt iureș ci am pornit la contraatac, singura posibilitate de a ne apăra. Am pătruns adânc în centrul călăreților dușmani care dădură dosul. Pe flancuri însă, Turcii rezistau și ne-am pomenit deodată cu ei în spatele nostru. Aproape două mii furăm încercuiți. Restul de trei mii reușiră să facă legătura cu cavaleria Moldovei și cu armata rusească care numărau împreună peste douăzeci mii de ostași. Situația noastră, a celor încercuiți, era desperată. Atunci
Un document de la 1700 by Marin Tarangul () [Corola-journal/Imaginative/14697_a_16022]
-
de informator al Securității. Pentru un autor care s-a documentat în Arhive, acest mod de a expedia o problemă nu este numai lipsit de profesionalism, ci și de delicatețe. Ori confirmi, dacă ai văzut asta în Arhive, ori nu pomenești ceea ce a publicat un ziar pe care, de altfel, îl tot ataci în alte locuri! Dincolo de micile și nevinovatele observații de mai sus, cartea lui Mihai Pelin este captivantă și provoacă multe surprize, atât cititorului neavizat cât și, mai ales
Cenzură și camuflaj by Ioan Morar () [Corola-journal/Imaginative/15004_a_16329]
-
arme și suflători în religii extrem de dezlegate la portofel în timp ce eu iar am inter vie watt un vin de iar mă simțeam drot din maramureș așa mă adăposteam în literele unui poem lung să-i pot aminti că cine mă pomenește cine mă eunucă-alună din calul de febră descoperit în beciul cu murături împreună cu o venus de ghips reformat de la casa de cultură îi lipsea doar un păr din coamă sau coadă -ă din care un prieten și-a arogat un
Sângele îngerilor by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/15068_a_16393]
-
de mit fondator și chiar de legendă etiologică (pentru că descendenții lui Bihar vor ajunge în Biharia), schițînd un fel de legendă apocrifă a unui trib de țigani autohtonizați, se lipește o continuare în care totul pare nepotrivit, incongruent cu premisele pomenite pe scurt mai sus: povestirea capătă o perspectivă parodică suficient de simplistă și deformantă asupra principalului personaj din acest episod, ultim avatar al posesorilor globului magic de cristal în care se poate citi viitorul (ajuns nu se știe cum în
Povestea lui Prithvi by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/15177_a_16502]
-
explica, în mod simplu, prin faptul că respectivele avansări nu priveau decât o comunitate restrânsă, în vreme ce un post atât de important în minister îl propulsa automat pe titularul său în atenția întregii țări. Și, într-adevăr, în capitală, Poolo se pomeni și cu o ureche crescută în creștetul capului, chiar acolo unde părul începea să i se rărească mai mult. Dacă se obișnuise să țină mâna dreaptă mereu strânsă pumn, pentru a nu i se vedea degetul ilicit din podul palmei
Două povestiri de Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/15091_a_16416]
-
închis ochii printre străini, se include o durere infinită. Cît ar fi putut dărui României mintea și faptele lor! Aceste pierderi se înscriu în inventarul distrugerii sistematice a valorilor autentice, fără să concureze, bineînțeles, în număr și intensitate cu acelea pomenite în "Memorialul durerii". Persoanele numite aici formează un careu nedespărțit de vii și morți, în sfîrșit laolaltă în avatarurile istoriei". Ca atare, nu lipsesc paginile pe care le-aș numi ale lui ce-ar fi fost dacă: s-ar fi
Plămînul în plus by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/15349_a_16674]
-
de la bun început: mătușa mea le-a ars acum cel puțin douăzeci de ani, nu era deloc genul de femeie care să păstreze astfel de suveniruri - zău, ar fi fost prima care-ar fi rîs dacă cineva i-ar fi pomenit despre le cose del cuore ca despre un pios și riguros relicvariu! Nu, pur și simplu mătușa mea nu avea deloc pasiunea parastaselor sentimentale... (Poza 3). Poate dumneavoastră vorbiți despre altcineva." Desigur, perora în zadar. Respectiva doamnă revenea cu insistența
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
raftul de cărți pe care le-ai tipărit pentru o bibliotecă inteligentă, grija de a cunoaște tineri scriitori - dobrogeni mai cu seamă - și a le fi de ajutor. Iar dacă m-ai onorat, în scrisoarea ta de acum cinci ani, pomenind de demnitatea cu care am trecut prin vitrege vremi, vreau să nu trec cu vederea înțelepciunea, măsura, tactul cu care ai acționat în acești din urmă ani de sciziune socială, numiți ai tranziției. Sunt acestea, cu toatele, coloane ale caracterului tău
Pavele, Pavele! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/15325_a_16650]
-
acel referat făcut de mine avea vreo șapte pagini și cuprindea numeroase citate și detalii. L-am dat directorului Rosetti, dar mai trebuia și un referat politic, cerut unui om cu pregătire marxistă, ceea ce s-a și făcut. M-am pomenit într-o zi, la editură, cu un om de serviciu de la Academie, care a intrat în biroul meu și a întrebat: "Cine este dl. Vlaicu Bârna?". "Eu", am răspuns. "Aveți o scrisoare de la dl. Călinescu". Am luat scrisoarea - era într-
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
Doamna Vinea într-o zi mi s-a plâns: Ne-a făcut Alicu un mare pocinog, Ion a fost reținut la cercetări...". Acesta îi daduse o întâlnire undeva în oraș, la un garaj al prefecturii poliției, și Vinea s-a pomenit cu niște securiști acolo. Mai târziu chiar Vinea mi-a povestit, în legătură cu o altă întâmplare, tot atât de neplăcută. Fusese "invitat" mai întâi la circumscripția de Miliție, de unde a fost luat într-o mașină și dus la o vilă în apropiere de
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
ai viitoarelor lor rude, din familia Rizescu. El ar fi făcut pe intermediarul între aceștia și câțiva cumpărători, între care se afla și Petru Dumitriu. A rămas închis câteva luni de zile. Trăia Dej și într-o zi m-am pomenit cu un telefon al unui om, nu mai țin minte cum îl chema - Sârbu, sau cam așa ceva - care mi-a spus că are să-mi comunice ceva din partea unui prieten bun al meu, Ion Vinea. L-am primit la mine acasă
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
-i mai folosesc "numele"! Apoi a apărut, de data asta într-o amiază, Cecina. Era mai mare ca noi, terminase poate liceul și ne-am mirat că a fost admisă pe insulă, mai ales că la sosire nici n-a pomenit de Robinson Crusoe, iar mai tîrziu, cînd a venit vorba despre el, s-a eschivat pur și simplu. Purta o rochie de stambă vișinie, bombată ciudat la piept și la început, cred că vă dați și singuri seama, n-am
Adio, Robinson Crusoe (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15784_a_17109]
-
pe burtă pe banca lucioasa și galbenă și-i spuneam ce-am mai făcut. Pe geamul spart se vedeau în grădina pătlăgelele mari, orbitoare, ne oglindeam în ele. Mirosea a păcură-ncinsă și-a pătrunjel copt; despre Cecina nu-i pomeneam însă. (va urma)
Adio, Robinson Crusoe (4) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15764_a_17089]
-
de clopotnițe ori faguri, la loc de cinste-acolo fiind albastrul, oranjul dens și luxuriant, rozul porfiric, o carte cu pagini din petale necontenit sfărmate și pulverizate? N-aveam nimic de-adăugat, cu firea mea răsăriteană, căci m-aș fi pomenit cu vreun răspuns la fel, cu teoria vreunuia din cei citiți de el. Si auzeam auditoriul, gata să râdă. Nu pot aduce martor decât Ochiul, care, de-afurisit, se-afundă-n sine și, dispărând, îmi lasă-n mână un amnar și o
Poezie by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/2747_a_4072]
-
cal mîna mea mă descăpățînează seară de seară la intrarea în somn pumnul cu mănușă de box mi-l bag singură-n gură drept căluș și zăbală Mușc și înghit mușc și trăiesc răul ăsta bătrîn Tată: te iubesc - mă pomenesc spunînd. Te iubesc: pentru că noi cei din neamul nostru avem sîngele întunecat noi nu degeaba am fost căliți de mici în blesteme și lapte noi rezistăm la orice cînd cineva ne strigă seara din drum noi ne-ntoarcem să îi
Cerul s-a lăsat la pămînt by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/2759_a_4084]
-
ar fi să tângui, la cât să cer iertare? În vara cu arome de stup și mătăcină, Când loc mai sfânt nu-i altul ca-n conie la cină, Cu norii duși de nu știi ce vânt peste Vaidei, Mă pomenesc deodată spunând, Miorcanii mei! „Ce straniu lucru: - vremea!” - Și-aș spune eu, urmându-l Pe el, Pillat, bătrânul: - Ce straniu lucru: - gândul! Când locuri depărtate ca un ecou prelung În zarea lor mă-ndeamnă, de-ar fi, să mai ajung
Elegie la Prut by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/3132_a_4457]
-
plictiseală, venind la noi cu niște coarne de reni pe cap, primite în dar și strigând prin vuietul motoarelor: eghi... cketiu... harom... neghi! Spun drept, după aceea, în București, zile la rând, dacă mă duceam la piață, făcând socoteala, mă pomeneam cu un indelebil uigur eghi, cketiu, harom, neghi... * Repet întâmplarea deoarece, zilele trecute, recitind Istoria țărilor românești, cronicarii munteni 1, Stolnicul Constantin Cantacuzino, în încercarea de a lua pulsul stilului românesc, în devenirea lui - gen analiștii politici de ieri și
Ungurește by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11073_a_12398]
-
în care sunt depozitate prețioase și dulci amintiri din copilărie, apar personaje care n-au nici o legătură cu trecutul eroinei, ci cu prezentul ei fierbinte. Mai departe. Prima dată când am intrat în mansarda de care cred că am mai pomenit...", își începe o frază ,alertă și ironică" naratoarea, care se întreabă retoric altundeva: ,Dar ce-i ăsta, jurnal?" Să admitem că romanul are structură și formă diaristică: de ce, atunci, totul este atât de fals, de strident, de inadecvat? Cum se
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
mai curînd gravele, făcînd să vibreze, abia-abia, două poze despărțite de ani, dar la fel de palide, că nici nu știi dacă figurile din ele au fost vreodată aievea. Anca Maria Mosora imaginează mult și cumpănește bine. Așa că riscurile de care-am pomenit ajung, într-un roman ce face din dezvăluiri, altminteri alunecoase, dacă le dai libertate, doar pînza tare pentru portret, pasta de hîrtie pentru filigran, tot atîtea atuuri. Un joc de cărți, tăiate în trei colțuri, și-o carte de luat
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]
-
desigur, era de la sine înțeles că vorbeau despre ruda lor, Adalbert Stifter, dacă vroiau să obțină vreun avantaj în Austria Superioară, de la guvernarea landului, de care depinde întotdeauna orice ins din Austria Superioară, sau despre Anton Bruckner, pe care îl pomeneau de cele mai multe ori dacă aveau o problemă la Viena, spunea Reger, în cazul unei afaceri la Linz sau la Wels sau la Eferding, așadar în Austria Superioară, spuneau, bineînțeles, că se înrudeau cu Stifter; dacă aveau însă o problemă la
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
să constați că impresia primă e dublată de alta: nu sunt doar deprimați, ci și lesne iritabili. Iritarea le crește balistic dacă ai cumva imprudența să aduci vorba nu despre dușmanul ,natural", pesedimea, ci despre partenerii din alianță. A-i pomeni, în clipa de față, unui pedist de-un liberal (și invers) înseamnă a face o gafă de proporții. Tensiunea în interiorul Alianței D. A. e atât de mare încât doar spaima pierderii puterii înainte de termen îi ține împreună. Cum în România toate
Iarna înrăirii noastre by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11087_a_12412]
-
ce pot ascunde doamnele, indiferent de nume, pe foi dosite în sipet. La sfîrșit, rămîn cîteva lucruri sigure, paradigmatice, în stare să le transforme, dincolo de orice intenție polemică, partizană, precizează Liana Cozea, într-un cin memorialistic cu reguli destul de stricte. Pomeneam de nemulțumire (,Un om împăcat cu sine și cu ceilalți nu scrie jurnale", notează Tia Șerbănescu), de adevăr (condiția, în principiu, a oricărei mărturisiri, doar că doamnele au, pentru el, turnesol de altă calitate) și, în sfîrșit, de prietenie. Toate
Femeia la malul mării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11091_a_12416]