KorAP: Find »[drukola/base=porunci & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...82 83 84 ...211 >

5,260 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

răzeșilor conduși de Ștefan și de toți boierii și căpitanii săi era uluitoare. În ciuda forței copleșitoare a Semilunei, bătălia de la Valea Albă fusese la un pas de a fi câștigată de Moldova. Dar, atunci, Însuși Mahomed se aruncase În luptă. Poruncise corpului de elită al spahiilor, În număr de zece mii de oameni, să descalece și să sprijine atacul ienicerilor. Intervenția sultanului oprise defensiva primelor rânduri de ieniceri și provocase o Înaintare generală a urdiei, cu pierderi enorme. Dar o Înaintare implacabilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
pe meleaguri mai puțin Încercate de nevoi. Și acum, că m-ai găsit, ce ai de gând? - Să rămân alături de măria ta. I-am promis asta tatălui meu. - Ți-a cerut el asta? - Da. Mi-a spus că, indiferent ce poruncește măria ta, trebuie să-ți fiu alături. - Așa a zis? Indiferent ce poruncesc? Înseamnă că tatăl tău vedea viitorul? - Cam așa ceva. I se Întâmplă adeseori. Dar mai mult când e vorba de măria ta. - Știi că a dispărut... - Da. Văd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ce ai de gând? - Să rămân alături de măria ta. I-am promis asta tatălui meu. - Ți-a cerut el asta? - Da. Mi-a spus că, indiferent ce poruncește măria ta, trebuie să-ți fiu alături. - Așa a zis? Indiferent ce poruncesc? Înseamnă că tatăl tău vedea viitorul? - Cam așa ceva. I se Întâmplă adeseori. Dar mai mult când e vorba de măria ta. - Știi că a dispărut... - Da. Văd că asta devine o a doua pasiune a lui. Dispare. - Ești glumeț. - Sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cornul la buze. Un sunet prelung, trist, Înfioră pădurile. - E bine. - Pentru Început... completă, Încet, Alexandru. - Acum sună semnalul tău. - Semnalul meu? - Semnalul care trece din cetate În cetate și din deal În deal atunci cînd tu, din tronul tău, poruncești adunarea oastei pentru apărarea țării. - „Ridicați-vă, voievodul vostru vă cheamă la luptă... ” - Acela. Trezește-te. Nu mai sta pe gânduri. Sună. Ștefan duse din nou cornul la gură și suflă, cu putere, cele cinci sunete câte trei joase și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
poate că nu. Poate că măcelul de la Valea Albă nu fusese decât semnul că trebuia să renunțe la visele lui de libertate și putere a țării și că, de acum, Semiluna avea să-și Întindă umbra asupra acestor ținuturi. - Retragerea! porunci voievodul. Pedestrimea, Înapoi cu două mii de pași, În semicerc, pe două flancuri, adânc În pădure! Cinci sute de călăreți În avangardă, atac fals asupra spahiilor, cu retragere rapidă. Cinci sute de arcași la liziera pădurii, cu săgeți aprinse pregătite. Ordinele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
frământa În vâlvătăi. Tunete se auzeau, Înfundat, ca și cum o furtună neașteptată s-ar fi apropiat, distrugând totul În calea ei. Răzeșii Începură să-și facă cruce. - Foc În cer, În zi sfântă... , murmură cineva. Se schimbă crugul vremii... - Mențineți pozițiile! porunci voievodul. - Dar, doamne, porunca nu era să ne retragem? Întrebă spătarul Cosma. Am spulberat primul val de spahii... dar iscoadele spun că Mahomed Însuși se Îndreaptă spre noi, cu peste cincizeci de mii de ieniceri, iar În urma lor sosesc regimentele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
pe poziții. * Încetul cu Încetul, ceața Începea să se ridice. Pădurile se luminau ca ieșite dintr-o noapte albă și lăptoasă, cufundată Într-o tăcere zbuciumată. Acum, zgomotele Înăbușite deveneau tot mai reale. Codrii răsunau de tropote. Undeva, aproape, răsunau porunci În limba turcă. Se auzeau clinchetele de arme și fornăitul cailor. Voievodul ieșea din ceața misterioasă ca dintr-un vis. Și, doar ascultând rumoarea pădurii, Înțelese că nu mai poate rămâne acolo. Forțele lui erau infime În raport cu armata care aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
al cavaleriei, la Valea Albă până la moarte. Acum, Însă, totul era altfel. Mulți dintre ei erau la câteva sute de pași de casele lor. Iar asta făcea ca linia pedestrimii să fie imposibil de clintit. „Nu cedați nici un pas!” le poruncise voievodul. Iar răzeșii, Înarmați cu săbii, ghioage sau buzdugane, rezistau. În spatele lor, călărimile domnești urcau spre noile locuri indicate de măria sa. Răzeșii erau zidul de apărare. Cavaleria se pregătea să fie vârful de lance al atacului. * - În sfârșit... murmură Oană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
la luminișul Ursului. Era o poiană largă, Într-o pantă abruptă, Înconjurată de păduri de stejar. Odată amplasată În partea de sus a poienii și În codri, o armată oricât de mică putea rezista unui atac de mare amploare. Voievodul porunci retragerea răzeșilor din prima linie și atragerea ienicerilor spre luminiș. Pedestrimile se desprinseră din lupta de acoperire a cavaleriei și urcară spre locurile indicate de Ștefan. Ienicerii se năpustiră pe urmele lor, dar un zid de săgeți Îi seceră de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
din deșertul Gobi. Și despre calitățile paranormale ale Marelui Maestru. Se gândi să nu se gândească la nimic, știind că tânărul din fața lui va citi și aceste gânduri albe. Făcu semn gărzii să readucă armele În teacă. - Lasă-ne singuri! porunci Mahomed. Generalul se Înclină și Întoarse calul. Privi spre pădurile dinspre Apus, unde se retrăsese mica oștire a lui Ștefan. Era o poziție proastă pentru turci, dar numărul lor era covârșitor. Prinderea voievodului nu putea lua, de acum, mai mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Moldovaaa!!! Strigătul de luptă al vânătorilor domnești se rostogoli, greu și amenințător, peste luminișul Ursului. Alexandru ordonase atacul imediat ce trupele sultanului apăruseră la marginea pădurii. Și imediat ce văzuse al treilea semn. Începuse vântul. - Ce se Întâmplă? Întrebă voievodul. N-am poruncit atacul! -Nu, măria ta, răspunse spătarul Costea. Dar Alexandru conduce deja șarja pe flancul stâng... Va trebui să intrăm În luptă mai devreme. - Nu... Nu putem sacrifica Întreaga cavalerie... Trebuie să așteptăm. Pietro! Ce informații avem de la Apărătorii din spatele lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Djinii... murmură unul dintre ei. Alexandru Înțelese. În studiile lui venețiene aflase că djinii sunt duhurile rele ale pădurii. Nici un muritor nu se putea opune unei asemenea forțe. Ceva se Întâmpla cu acea pădure. Prevestirile sihastrului se adevereau. - Mai repede! porunci șeful grupului. Luminăția sa așteaptă prizonierul! Alexandru Își dădu seama că nimeni nu-și imagina că știe limba turcă. Așadar, Mahomed Îl aștepta. De aceea fusese lăsat În viață. Achingiul mai spuse ceva, dar cuvintele se auzeau din ce În ce mai greu. Vuietul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
auzi tropote de cal. Mai sus, la peste cinci sute de pași, văzu mantiile albe ale Apărătorilor care Își croiau cu săbiile drum spre el. Spahiii se ridicaseră În șei și porneau spre el. Alexandru nu Înțelese decât că sultanul poruncise să fie prins și, dacă nu putea fi adus În fața lui, atunci să fie ucis pe drum. Achingiii Încercaseră să Îndeplinească porunca, dar În ultima clipă căzuseră răpuși de o forță necunoscută. Sau poate de Umbră. Ienicerii din imediata apropiere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
În minte portretul lui Ștefănel. Îi regăsea trăsături uitate. Bărbia ușor ascuțită, sprâncenele dese, forma ochilor, seninătatea frunții, felul de a privi, totul era al lui. Era copilul de cinci ani regăsit după optsprezece ani. Pietro Încălecă, dar Înainte de a porunci plecarea, noi semnale se auziră deasupra Luminișului Ursului. Apărătorii se priviră Între ei, cu un aer uluit. Mesajul era clar, dar răsturna toată tradiția de luptă a Moldovei. Căpitanul Oană preia conducerea bătăliei era primul mesaj. Al doilea era: Toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Maestru. Durerea lui nu trebuia să Întâlnească nimic În cale. Durerea lui era sfântă. Era singura care avea dreptul la răzbunare. Mongolii doreau răzbunarea din adâncul sufletelor lor, dar nu schițau nici un gest. Era doar dreptul lui Andà de a porunci dezlănțuirea iadului. Așteptau cu toții, privind În pământ. Andà Îngenunche lângă trupul lui Amir. Îi mângâie fața, Încet, cu ochii Închiși. Îi mângâie părul negru. Ridică privirile În sus. Cerul era albastru, ca ochii lui. Eternul Cer Albastru. Încet, mâna dreaptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
unui atac. Achingii porneau spre mongoli. Nimeni nu tresări. Anda se ridică În picioare. Era singurul care avea dreptul. Era primul care trebuie să decidă. El decidea totul. Înmormântarea. Locul. Ceremonia. Urmările. Iertarea. Sau răzbunarea. Anda era cel care putea porunci ca albastrul liniștii eterne să stingă furia oamenilor. Așa se Întâmpla de obicei. Fratele de sânge al celui ucis oprea revărsarea de mânie și reinstaura pacea. Dar gestul Marelui Maestru Întârzia. Bătrânul Uzjun privi În ochii lui. Și Înțelese. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
semnal. E capătul drumului. Cineva a permis folosirea lui, ceea ce Înseamnă că totul e aruncat În joc. - Cineva... - E semnalul Cuceritorilor. Înseamnă luptă până la ultimul om pentru răzbunarea unui mare conducător. - Amir... -Amir. Cineva nu iartă moartea lui Amir. Și poruncește adunarea tuturor Cuceritorilor pentru sacrificiul suprem. Moartea lor pentru memoria lui Amir. Avem un ajutor, Ștefan... Un ajutor neașteptat... Mahomed va fi lovit chiar de oamenii lui... Dar unde? Unde?... * Semnalul mongolilor provocă panică În rândurile spahiilor. Toți știau că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Erau conduse de luptători care nu puteau fi doborâți. - Șarjă la sabie, spre Mahomed! Lăncierii lateral! Lărgiți flancurile! ordonă Oană, rotind spada din Încheietură și spintecând umărul unui ienicer care abia apucase să ridice iataganul. - Șarjă la sabie, spre Mahomed! porunci Ștefănel. Săgeți lateral, respingeți Încercuirea! Știa, fără să privească, că, În dreapta lui, Alexandru lupta bine, chiar mai bine decât se așteptase. Avea În brațe o forță inexplicabilă, iar lecțiile de scrimă de la Veneția și experiența de luptă din Moldova Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Ardealului. Mai precis, el a rămas și acum comandantul forței de intervenție, numai că sosirea intempestivă a lui Vlad Dracula, zis Țepeș, a răsturnat toate structurile ierarhice. Fără a cere voie nimănui, Vlad a preluat comanda tuturor trupelor și a poruncit adunarea românilor transilvăneni pentru salvarea lui Ștefan Mușatin. Abia ajunsesem, dar febra acesteri mobilizări m-a cucerit. Nu vezi așa ceva nici la Veneția, nici la Ravenna, nici la Milano. A fost o nebunie. Au sosit, la chemarea fostului voievod muntean

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
inamic. Deși era seară, iar oștenii cădeau din picioare de oboseală, a cerut o mie de voluntari și s-a năpustit În fruntea lor asupra oștirii muntene. S-a Întors după două ceasuri, plin de sângele celor uciși, victorios. A poruncit ridicarea taberei și continuarea marșului spre Moldova. Culmea este că oștenii lui s-au molipsit de nebunia comandantului. În loc să protesteze, cum ar fi făcut orice armată europeană, au Încălecat și au dat pinteni, ca și cum abia ar fi așteptat prima ciocnire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Ștefan să-și recâștige tronul și țara. Acum, Ștefan Îl ajuta pe Vlad să-și recâștige tronul și țara. Nu mai exista nici o altă opțiune. După mai puțin de un ceas, cei doi voievozi au ieșit din cort și au poruncit Încălecarea. Trupele au intrat În formație de luptă. Erau Încălcate frontierele și ordinele principilor europeni. Dar era aplicată o lege supremă. Turcii, Înapoi, la sudul Dunării. Nu În țările române. Nu În inima Europei. Și apoi, cu o sclipire de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
n-o Înțeleg. La un marș triumfal. Trupele adunate de Basarab Laiotă au rezistat mai puțin de un ceas atacului combinat al cavaleriei Transilvaniei și Moldovei. Au fost Învinse strategic și psihologic. Au Încercat o rezistență fiindcă așa le fusese poruncit. Dar se vedea că nici un oștean nu are prea multă tragere de inimă să se opună celor două legende vii, Ștefan și Vlad. Nici n-ar fi putut. După luptele istovitoare duse În ultima lună de zile Împotriva lui Mahomed

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Nici unul din ei nu tresărise. Deci cei care se apropiau erau prieteni. Călăreții se opriră În fața curții și descălecară. Căpitanul se ridică de la masă, coborâ fără grabă treptele cerdacului, iar vocea i se auzi spunând cu același glas cu care poruncea atacurile Apărătorilor: - Fiți bineveniți În casa noastră, signor Gianluca și prietene Pietro! Poftiți! Chiar mă gândeam să-mi mai Împrospătez puțin cunoștințele de italiană! - Iertare, căpitane, spuse Pietro, intrând În curte cu calul ținut de dârlogi, am picat chiar la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85051_a_85838

izbăviți de oamenii nechibzuiți și răi, căci nu toți au credința. 3. Credincios este Domnul: El vă va întări și vă va păzi de cel rău. 4. Cu privire la voi, avem încredere în Domnul că faceți și veți face ce vă poruncim. 5. Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu și spre răbdarea lui Hristos! 6. În Numele Domnului nostru Isus Hristos, vă poruncim, fraților, să vă depărtați de orice frate, care trăiește în neorînduială, și nu după învățăturile, pe care le-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85051_a_85838]
păzi de cel rău. 4. Cu privire la voi, avem încredere în Domnul că faceți și veți face ce vă poruncim. 5. Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu și spre răbdarea lui Hristos! 6. În Numele Domnului nostru Isus Hristos, vă poruncim, fraților, să vă depărtați de orice frate, care trăiește în neorînduială, și nu după învățăturile, pe care le-ați primit de la noi. 7. Voi înșivă știți ce trebuie să faceți ca să ne urmați; căci noi n-am trăit în neorînduială

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85051_a_85838]