3,622 matches
-
vesel, plin de voioșie, ci de un comic al absurdului, asociabil pe de o parte acelui râs crispat al disperării, înghețat prin intuirea sau manifestarea angoasei și, pe de altă parte, deriziunii. Unei deriziuni duse la extrem, pentru că dramaturgul avangardei postbelice susține că doar prin paroxisme și excese poate fi demascată criza aspectelor fundamentale care definesc umanul: rațiunea și comunicarea verbală. Demistificării prin parodiere a principiilor logice îi corespunde în plan lingvistic o desconsiderare a normelor care îi asigură limbajului statutul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și, în ultimă instanță, al celui conversațional se subordonează astfel comicului absurdului pentru a configura profilul acestei "comedii a comediei" nu ca pretenție de reper superlativ, ci, dimpotrivă, ca "antipiesă", deci ca expresie a negației și a contestării, specifice avangardei postbelice. Perspectiva asupra conformismului universal, marionetizarea personajelor și, mai cu seamă lucida demascare a crizei limbajului generată de grave deficiențe de la nivelul gândirii logice, sunt aspecte prin care teatrul lui Eugen Ionescu și în special această primă piesă a sa, amintesc
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
rizibilul și monstruosul. Dincolo de râs, grotescul provoacă o stare apăsătoare, de neliniște în fața derizoriului spectacol al hazardului din alternanța frumos-urât, nobil-vulgar, plăcut-dizgrațios etc., expresii concrete ale tragicului dualism viață-moarte. Asemenea absurdului, grotescul va fi explorat cu precădere de avangarda literară postbelică în sens pozitiv, ca modalitate paradoxală dar adecvată de eliberare, de expulsie magică a răului prin exhibare ritualică în scop terapeutic, sau ca instrument de trezire a conștiințelor amorțite de frumosul convențional. "Nu trebuie ascunse sforile, ci făcute vizibile, deliberat
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
artistice. Deloc întâmplător, însă, absurdul se configurează în istoria literaturii și a artelor ca structură estetică originală abia în secolul trecut, când se creaseră condiții pentru constituirea unei noi direcții artistice, reprezentate în plan literar cu deosebire prin teatrul avangardei postbelice. În mod firesc, noțiuni relaționate absurdului precum: moarte, angoasă, culpabilitate, responsabilitate, trăire autentică/neautentică, angajare/neangajare, alienare, reificare, noncomunicare etc. au constituit spații comune în care literatura s-a întâlnit, prin multe coincidențe de viziune, nu doar cu filosofia existențialiștilor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu sociologia, prin lucrările prestigioase ale lui Richard F. Behrendt (L'homme à la lumière de la sociologie,1964), Herbert Marcuse (L'homme unidimensionnel,1964) sau Henri Lefebvre (La vie quotidienne dans le monde moderne, 1968)7. Drept consecință, teatrul avangardei postbelice, cunoscut, în mod semnificativ, prin sintagama "teatrul absurdului", își pierde din caracterul voit incomprehensibil, întrucât "indicibilul" problematicii sale și a modului de reprezentare este susținut și luminat indirect de cugetarea filosofică și de amintitele discipline ale științei despre om. Condiția
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
decât "antidialog". Astfel, teatrul încetează de a mai fi discursiv, analitic sau literaturizat, devenind o imagine vie, concretă a absurdului însuși și, prin aceasta, forma cea mai adecvată de redare a realității care i se subordonează. De altfel, dramaturgii avangardei postbelice s-au dovedit inepuizabili în descoperirea de modalități care să slujească unui dublu demers: pe de o parte cel de dinamitare a structurii osificate și ruinate a vechii forme dramatice și pe de altă parte, cel de revelare a absurdului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a precursorilor acestora. În acest scop va trebui să identificăm componente ale unei estetici "absurdiste" la Caragiale, pe care să le raportăm la o suprastructură care reflectă dominante ale creației literare aflate sub semnul acestei categorii în spațiul cultural european postbelic. Întrucât etalon pentru această suprastructură este, în ciuda propriilor proteste, cea mai mare parte a operei lui Eugen Ionescu, apreciem că se impune reliefarea acelor elemente care conectează viziunea sa artistică la cea a lui Caragiale. Este mare tentația de a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nu are integritatea hamletiană care să confere tragism vendetei justificate, ci dobândește trăsăturile unui monstru feminin neînblânzit, grotesc prin inconsecvențele, ezitările și plăcerea de a-și tortura victima prin întreținerea iluziei că va fi ajutată. Ca și în farsele tragice postbelice, personajele pot fi interpretate ca fiind abstracțiuni, ceea ce ar explica de ce nu se pot susține ca ilustrări ale specificului rural românesc. Astfel, Anca întruchipează justiția naturală imanentă, opusă oarbei justiții sociale, care are nevoie de dovezi irelevante, pe baza cărora
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
carnavalescul asociat motivului "lumii răsturnate", încadrabil regimului nocturn al imaginarului, o posibilă explicație a devenirii comice a absurdului. Opera lui Caragiale, complexă și caleidoscopică, se dovedește așadar generoasă și în resurse de modernitate pe direcția impusă de absurd în lumea postbelică. 5.8. Absurdul în literatura românească postcaragialiană Identificabil, așa cum am văzut, în proza și în dramaturgia caragialiană, la nivelul personajului, al situațiilor și mai cu seamă al limbajului, absurdul ca termen caracterizează adecvat scrierile lui Urmuz și ale lui Eugen
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
aneantizarea din spațiul catedralei din Paracliserul și în sugestia regresiei spre existența acvatică din Matca. Revelațiile personajelor-simbol și soluțiile alese ca răspuns la înțelegerea condiției umane absurde înscriu piesele din trilogia soresciană printre creațiile originale comparabile cu cele din dramaturgia postbelică europeană de prestigiu. În acest sens, consecințele pozitive ale rezolvării pe cont propriu a ecuației absurdului existențial sunt deja notabile în Iona. Profunzimea meditației, conținutul mitologic și constelația de simboluri și motive poetice redate într-un stil simplu, esențializat dar
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Caragiale, cât și din Urmuz, vom recunoaște că există argumente pentru a-i considera pe ambii scriitori precursori ai acestei literaturi. Astfel, așa cum am demonstrat, plasarea lui Caragiale în rândul marilor spirite anticipatoare ale schimbărilor majore impuse de avangarda literară postbelică, se justifică din mai multe puncte de vedere. S-a constatat, de exemplu, că pe plan dramatic, comediograful roman introduce numeroase inovații formale și de conținut, ca expresie a nonaristotelismului 147 asumat și, de altfel, teoretizat, care îi apropie profetic
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Humanitas, București, 1990. Maiorescu, Titu, Critice (1866-1907),ediție îngrijită de Domnica Filimon, studiu introductiv de Dan Mănucă, Editura Elion, București, 2000. Manolescu, Florin, Caragiale și Caragiale. Jocuri cu mai multe strategii, Editura Cartea Românească, București, 1983. Manolescu, Nicolae, Literatura română postbelică, Lista lui Manolescu, Proza, Teatrul, Editura Aula, 2001. Marin, Petrică, Ion Luca Caragiale, Bibliografie de recomandare, Editura de Stat pentru Cultură și Artă, București, 1964. Miculescu, Sergiu, Măștile lui Eugen Ionescu, Editura Pontica, Constanța, 2003. Mihăilescu, Dan, C. Cuvânt înainte
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Editura Minerva, București, 1977, pp. 371-391. 21 I. Constantinescu, op. cit., p. 60. 22 În articolul intitulat Nonaristotelismul caragialian, publicat în volumul "Ion Bălu", Editura Universității din Ploiești, 2003, am detaliat toate aceste elemente care justifică apropierea lui Caragiale de avangarda postbelică. 23 Gabriel Marcel, op. cit., p. 160 24 I. L. Caragiale, Opere, I, Proză literară, ed. cit., p. 751. 25 Mircea Tomuș, op. cit., p. 305. 26 Garabet Ibrăileanu, op. cit., p. 286. 27 I. Constantinescu, op. cit., pp. 233-235. 28 Gabriel Marcel, op. cit., p.
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dimensiune universală prin faptul că nu îi privește doar pe evrei ci pe toți oamenii", aducând, alături de Hiroshima, "dovada concretă că omenirea poate să procedeze la propria eliminare", alimentând miturile sfârșitului lumii.315 Robert Elwood afirma că în contextul imediat postbelic lumea (și în special SUA), obosită în urma încleștării cu forțele fasciste, dar și în urma încrâncenării ideologice premergătoare, a anilor '30, deși abundentă, nu îi mai oferă satisfacție individului, obosit spiritual și intelectual, lipsit de scop, iar dezinteresarea blazată a acestuia
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
reacționar, neraliindu-se mișcărilor sociale studențești care au bulversat lumea occidentală. Cazul lui Mircea Eliade este însă cel mai bun exemplu pentru luarea în discuție a unei eventuale "mitologii a mitografilor", fiind probabil cea mai controversată figură a lumii academice postbelice. E drept însă că și atitudinea evazivă a sa față de propriul trecut, tinerețea de simpatizant (și chiar implicat ideologic) al Gărzii de Fier, faptul că nu a clarificat acest aspect al vieții sale, a contribuit la ambiguitatea în care este
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
joc, necesitatea unui ritual social și a expresiei deghizate a motivelor și tensiunilor latente",479 Aceste sensuri nu sunt însă perfect complementare, impunându-se o ierarhizare la nivelul lor. Este interesantă radiografia lui Cawelti în privința mitului sudist în cultura americană postbelică, prin care autorul oferă un util exemplu de examinare a datelor și fenomenelor culturale contemporane. Odată cu desegregarea și progresul tehnologic al anilor 1970 care au deschis practic calea societății informatizate, care la rândul ei impune noi reguli, ritmuri și habitudini
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Fiecare epocă are stilul propriu de reprezentare corporală, iar schimbările permanente ar trebui puse în conexiune cu mutațiile idealului corporal al vremii (Superman desenat de către Wayne Boring, cel care se află la baza imaginii actuale a kryptonianului, exprimă idealul masculinității postbelice, însă din anii '90 super-eroii sunt modelele perfecte ale cultului fitness al sfârșitului de secol, deși anatomia lor colosală care tinde spre autoparodiere inconștientă, precum în cazul lui Batman desenat de Howard Porter, cu bicepșii mai mari decât capul, a
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mereu costumate în naziști, sovietici sau japonezi, iar cele pozitive în americani, francezi, englezi, ruși (neapărat "albi"). Barbarul ostil se găsește întotdeauna în Est, cei puternici întotdeauna în Nord iar cei slabi în Sud. 690 Ibidem, p. 52. În contextul postbelic, în care Occidentul este bântuit de spectrul bombei atomice și de teama de avansul tehnologiei sovietice (efect al propagandei, care insista pe industria de armament și pe cosmonautică), "politico-ficțiunea" (adică "extrapolarea după niște curbe reale a unei situații deja existente
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
timpul prin zona de lângă cele două magazine, pentru că de treaba asta se ocupă Millard și Sears, în ideea de a obține o descriere mai bună a mașinii lui Nash, care se presupune că ar fi un sedan alb, model vechi postbelic. Căpitanul Jack îi anunțase pe cei de la University care-s preferințele sexuale ale lui Nash și trei polițiști în civil de la Moravuri fuseseră trimiși să verifice bordelurile din sud specializate în negrese tinere. Secțiile din Newton Street și 77th Street
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o plimbare prin zona Leimert Park și am luat-o din loc. Artera principală a districtului era Crenshaw Boulevard. Largă, întinzându-se la nord hăt până-n Wilshire și la sud până la Baldwin Hills, era ca o reclamă luminoasă a „progresului postbelic“. Fiecare stradă, de la Jefferson la Leimert, era în plină reconstrucție. Casele părăginite, altădată impunătoare, erau dărâmate, iar fațadele lor erau înlocuite cu panouri gigantice, care făceau reclamă magazinelor, centrelor comerciale, parcurilor pentru cei mici și cinematografelor. Termenele de finalizare propuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
al eroului lor, colonistul Natty Bumppo. Constance moștenise talentul pentru literatură al Înaintașului său, pe care Însă Îl aplica În domeniile casnice și sentimentale ale existenței, În schițe și povestiri a căror acțiune se desfășura În Ohio și În Sudul postbelic, publicate cu o frecvență crescândă În anii 1870, În aceleași reviste americane de bună calitate la care contribuia și Henry. În 1879, Harper Începu publicarea În foileton a romanului Anne, cunoscut ca foarte popular printre cititorii revistei. Cam În aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
public, sora sa găsea dureroasă contemplarea fericirii domestice a lui William de la mică distanță - depresia aproape suicidă din ’78 nu coincisese cu logodna acestuia cu o altă Alice? Acum, că părinții și un frate Îi muriseră (Wilky, după o existență postbelică scurtă și nefericită, sucombase În urma unei afecțiuni cardiace, În 1883), că multiubitul frate mai mare se căsătorise și cel mai mic, Bob, avea de luptat cu propriile lui necazuri, uriașe (o căsnicie nenorocită și alcoolismul care, periodic, Îl obliga să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
încasarea mărcilor imperiale - râvnitele monede de cinci mărci - să-și fi pus atât de puternic amprenta asupra practicii, încât am dat dovadă de o ușurință lipsită de scrupule atunci când a trebuit să țin cu fermitate la preț, fie în epoca postbelică, în comerțul la negru cu articole deficitare precum pietrele de brichetă sau lamele de ras, fie mai târziu, ca autor, la negocierea contractelor cu editori tari de ureche. Prin urmare, am suficiente motive să-i fiu recunoscător mamei pentru faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ținea de cămin. Toate se potriveau. Cât despre cel mai nou autoportret al meu, trebuie că arătam impecabil, căci, de îndată ce amintirea se deschide asemenea unui șifonier, acolo atârnă, în afara perechii de pantaloni călcați pentru zilele de sărbătoare, prima mea jachetă postbelică, cu un model în ace de brad foarte clar. Instalarea mea în aripa locuibilă a clădirii principale, a cărei structură solidă era datorată anilor ‘80 ai secolului XIX, nu oferea nimic nou, eventual o variațiune a lucrurilor cu care eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
viață, erau mișcați până la lacrimi cu ajutorul fundurilor de lemn și al cuțitelor: ceapa tocată, un laxativ de un fel aparte, era tocmai bună spre a face ca „neputința de a ține doliu“, ce avea să-i fie imputată ulterior societății postbelice, să devină ceva mai permeabilă. Și așa s-a și întâmplat. Contra cost, se putea plânge în hohote. Lacrimile, numărate, aduceau ușurare. Până la urmă, oaspeții care plăteau se transformau în niște copii ce gungureau, care urmau cuminți toba lui Oskar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]