3,904 matches
-
poți face durabilă. Iar fericirea nu o consideră nimeni fum și epifenomen. Nu! Adela va rămânea pentru tine mereu stânca pe care crește floarea-reginei, atât de apropiată că poți distinge micile steluțe catifelate, și totuși inabordabilă ca o planetă, din cauza prăpastiei care te desparte de ea! Adela e bine de tot. Dar e încă puțin palidă. Isprăvea Război și pace. - Romanul a început să devină trist. Nimic din ce făgăduia încîntător nu se realizează. Așa e și viața? I-am răspuns
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
delaolaltă amândouă. Cuvintele ei îmi erau scumpe, și pentru nimic în lume n-aș fi consimțit să nu fi fost rostite. Dar aceste cuvinte, care erau ca o punte invizibilă aruncată între noi, mă făceau să simt și mai mult prăpastia dintre mine și femeia de alături - atât de aproape și atât de departe prin tot ce are necunoscut sufletul altui om, prin neștiința mea despre ceea ce se petrece în ea, prin șovăirile mele față de dânsa și față de mine însumi și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Cuvântul semnificativ din acest punct de vedere este verbul a simți, folosit de nenumărate ori: "Îmi simțeam sufletul alarmat și fericit"; "Am simțit ca o catastrofă oprirea trăsurii la poarta casei"; cuvintele Adelei "mă făceau să simt și mai mult prăpastia dintre mine și femeia de alături"; Toată viața ei și toată viața mea o simțeam concentrată în micul ei pumn închis în palma mâinii mele"; "Îi simțeam respirația aproape, parfumul fierbinte al ființei ei". Cuvântul semnalează o realitate sufletească, a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mi-ați spus?! - Am glumit, se eschivă el. Deși, la drept vorbind, bărbații constituie Într-adevăr o problemă... După opinia mea, ei au rămas În urmă. De aici se nasc și multe conflicte. Între un sex și altul e o prăpastie de netrecut. Diferențele sunt colosale. Am să-ți dau doar un singur exemplu, ca să-ți Înțelegi cum stau treburile. Bărbații posedă doar un centru al vorbirii, situat În lobul stâng. Femeile au două. Drept urmare, În medie bărbații folosesc circa o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Îi erau cunoscute dar, nu-și mai amintea cu ce ocazie a mai ascultat’o! Oare, a rămas fără memorie...? Deodată, balansul gheții luă proporții amenințătoare șuierând Înfricoșetor, iar pe alocuri se despica În uriașe părți de diferite dimensiuni, provocând prăpastii imposibile!! În cuprinse din nou frica, grăbind pașii; sări peste o „Crevasă” dar nu aprecie bine distanța, alunecând În despicătură formată...!! Cu o viteză amețitoare ce-i provoca o stare de leșin, spintecă apa Învolburată Într’o coborâre continuă, fără
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
douăzeci de unde de șoc „Ucigătoare”, inima lui continua să reziste și În această situație treptat, de fiecare dată voința bolnavului birui forțele electromagnetice care se supuse Îcăpățânării lui să nu cedeze și astfel după doi ani de alunecare vertiginoasă În prăpastie fără sfârșit, vibrațiile electrice Încetară! Între timp, o parte din lucrările de construții industriale au fost terminate și predate beneficiarului cu procese verbale de recepție În timp ce alte construcții-reparații la rețeaua imobiliară a orașului plus acele barăci metalice recent contratate, le
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
prezenți și nici măcar Șefului de Șantier, care „Miștocar” cum e, Îți imaginezi: nu mai scăpai de ironiile lui multă vreme...!” Tony Pavone reveni la normal Încercând să fie cât mai relaxat, realizând minunea care de fieccare dată fiind la marginea prăpastiei Îl salvase În ultima fracțiune de secundă. Cu lacrimi În ochi, Tony Pavone o Îmbrățișă pe Vally sărutând-o și, căutând cuvinte potrivite de mulțumire. „Vally dragă, nu a-i idee cât de mare a fost binefacerea ta păstrând tăcere
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ne vom Întâlni pe alte planete din imensitatea spațiului cosmic, În genunhi Îți voi săruta mâinile și-i Îi voi mulțumi sufletului tău cald și bun ce, datorită ție destinul meu nu s-a prăvălit În ce-a mai Înfiorătoare prăpastie. Te voi iubesc, veșnic...!” Tony Pavone,se precipită. O luă de mână pe Atena, parcurgând distanța pe jos din Piața Matache Măcelaru până În Str. Nicolae Iorga, alergând. Această stradă fiind Împânzită cu agenți informatori Îmbrăcați În haine civile, opriră după
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să trebuiască să fie umani? În majoritatea formelor oferite individul e un câmp restrâns de manifestare a marilor forțe ale naturii, aceste pueri abundente, generoase. În afaceri, În profesii, În muncă; ca membru al publicului; ca locuitor al orașelor, aceste prăpastii ciudate; trăind experiența constrângerilor, a manipulărilor; Îndurând tensiuni; ca tată, ca soț ce face hatârul societății realizându-și cota de activități - individul pare a simți aceste puteri mai puțin, și mai puțin, și mai puțin. Astfel Încât cu siguranță mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
un drum croit de mama ta. Cred că ar fi fost mai ușor să iubești o teoremă În geometrie decât pe sărmana ta mamă. Iartă-mă, Angela, că Îți vorbesc așa. Ea răspunse: — E ca și cum am sta pe marginea unei prăpastii, oricum, așa cum stăm și așteptăm aici. — Bine, Angela. Putem foarte bine să discutăm, În cazul ăsta. Nu că aș vrea să-ți creez dificultăți În plus... Tocmai am văzut ceva extrem de dezgustător venind Încoace. Parțial din vina mea. Mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mort de dragoste, spunea ea. Cinci zile la rând. La început, cred că s-a simțit ușurată că scăpase de Connolly. Povestește că s-a simțit fericită - de parcă ar fi dat un pas înapoi în ultimul moment de pe buza unei prăpăstii. Dar cu cât a trecut timpul și ea s-a obișnuit iar cu pământul ferm sub picioare, a cuprins-o un fel de apatie. Era la St George deja de cinci luni. Pentru restul colegilor, părea că în sfârșit s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
râului, era mai periculos - Jina era convinsă - decât călătoria cu barca spre care se îndreptau. Au mers de-a lungul șoselei presărată cu curbe la aproape 180 de grade, care trecea peste Vârful Galena și la doar câțiva milimetri de prăpastia Stanley, care avea o adâncime de mai bine de o sută de metri. La un moment dat, când Zach a luat puțin prea larg una dintre curbele de la barajul Sunbeam, Jina a crezut c-or să ajungă în apă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
întindea în jos, tremurând, în încercarea de a-l ancora de coasta muntelui. Jina n-a observat aburul decât atunci când a ajuns aproape de marginea apei. Zach a râs triumfător. Sub ei, cocoțată pe o margine îngustă a povârnișului, cu o prăpastie de-o sută de metri dedesubt, era o căldare naturală formată în jurul unui izvor cu apă caldă. Lichidul era la fel de albastru ca peruzeaua pe care Jina o ascunsese în rucsacul lui Zach. M-am gândit că poate-ai vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
erai înalt în ochii mei acum noroiul tău uscat îmi zgârie retina poate se va găsi cineva puternic să ți-l spele cu o cisternă de apă un cer de lumină dacă dorești apoi poartă-ți-o singur la trecerea prăpastiei îți va fi punte de post calea crucii o descoperim pășind nu prin datarea cu carbon copilul nu citește instrucțiuni când învață să meargă îi întindem un deget și râde clipele fericite cu rădăcina în cruce se înmulțesc în ani
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Razele lui mă învăluie și soare devin! Memento Mă regăsesc la lumina lămpii într-o seară a greierilor. Eu și imaginea mea două umbre ce dispar, născându-se... Floarea de colț Când ai pierdut aproape totul s-a căscat o prăpastie uriașă și, brusc, îmbătrânind ai fi vrut să mori. Urma să descoperi că, având viață, ai totul... Ca să trăiești deplin, ai plătit urcând târâș pe culmea durerii, unde floarea de colț te aștepta. Văzând-o numai, sufletul tău a renăscut
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
În funcție de punctul de vedere... — Ei, interesant, Într-adevăr. — Să știi că nu inventez chiar totul. Eram furios ba pe mine, ba pe ea, pentru că-mi pierdeam Încet cumpătul. Ceva Însă mă reținea să nu-mi exprim furia În cuvinte, dar prăpastia ce mă despărțea de acel ceva era prea mare. — Este de necontestat faptul că fratele dumitale Îmi urmărea orice mișcare. Indiferent ce explicație ai găsi, pe el Îl interesa pur și simplu stilul meu de muncă, presupun. Zău că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ale războiului abia terminat, ochii speriați ai copiilor târâți la moarte pentru că erau evrei. Și ura și crima drept temei al politicii. Și totul avea să fie cu timpul tulbure, uitat. Domnul Pavel avea priceperea necesară, dar nu până la adâncimea prăpastiei care fusese trecută; îl îndepărtară de la această realitate obișnuința de a citi ziarele ca o relaxare, în împlinirea unui tabiet nu ca documente ale istoriei, apoi vrafurile de petiții de tot soiul adresate primăriei, pe care era obligat să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
îmbrățișeze, ea îl măsură din ochi, cât o străfulgerare, parcă, îl vedea atunci prima dată și simți că secunda era fundamentală, prima lucidă în secționarea destinului, nimeni nu o observă, el era emoționat, ea privindu-l îi păru ca o prăpastie într-o excursie pe munte, fără să-și dea seama că o prăpastie face totdeauna parte din măreția naturii. Urmară apoi obișnuitele - sincere sau ipocrite - felicitări ale celor prezenți, cu îmbrățișări și sărutări însoțite de tradiționale buchete de flori. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
prima dată și simți că secunda era fundamentală, prima lucidă în secționarea destinului, nimeni nu o observă, el era emoționat, ea privindu-l îi păru ca o prăpastie într-o excursie pe munte, fără să-și dea seama că o prăpastie face totdeauna parte din măreția naturii. Urmară apoi obișnuitele - sincere sau ipocrite - felicitări ale celor prezenți, cu îmbrățișări și sărutări însoțite de tradiționale buchete de flori. Când ajunsei în fața lor, ea mă privi cu o deschidere mărită a pleoapelor, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fără să-i spună cineva, fără să ceară părerea cuiva. În felul acesta, o lume paralelă, interzisă, despre care nu se putea vorbi, prindea rădăcini, puțin câte puțin în mentalitatea noilor generații, în pofida minciunii universale care ține să convingă de prăpastia morală a acelei lumi, de extensia mizeriei ei materiale. - Mamă, nu e așa că odată și odată... Dar maică-sa nu-i răspundea, fiica nu se supăra, era sigură că într-o zi... Învățătorul devenise vorbăreț, antrenat de țuica și buna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
o întrebai, dar nu-mi răspunse; zâmbi doar. Era felul ei între grație, uitare și umilință, toate într-un zâmbet - căci, scăpasem din vedere, ne aflam încă la porțile Orientului, unde totul era posibil. Plecarea domnului Pavel îi deschisese o prăpastie pe care n-o putu trece niciodată și golise ceva, iremediabil, dar găsi inteligența de a descoperi în jurul prăpastiei și până departe, iarba grasă și verde pe care se putea odihni uitând golul din apropiere. Mai erau păsările lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
zâmbet - căci, scăpasem din vedere, ne aflam încă la porțile Orientului, unde totul era posibil. Plecarea domnului Pavel îi deschisese o prăpastie pe care n-o putu trece niciodată și golise ceva, iremediabil, dar găsi inteligența de a descoperi în jurul prăpastiei și până departe, iarba grasă și verde pe care se putea odihni uitând golul din apropiere. Mai erau păsările lui Dumnezeu ciripind în răsfirarea pădurii rare de mai încolo, așa că zâmbetul ei venea din partea vieții asupra morții, - mult târziu, către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
importante ale destinderii între Est și Vest, primele semne apărând la începutul anului 1953. A continuat cursa înarmărilor, inclusiv a celor nucleare, și definitivarea constituirii blocurilor militare, integrarea celor două state germane în alianțe internaționale opuse, promovarea diplomației "pe marginea prăpăstiei"; destinderea devenea, evident, un proces, o trăsătura importantă a vieții internaționale, până în a doua jumătate a anilor '70. În 12 ani, au fost încheiate: Tratatul privind interzicerea experiențelor nucleare în trei medii (atmosferă, spațiul cosmic, sub apă), Acordul privind armele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
poate să nu fie văzut astfel în altele. Corupția gri reprezintă sectorul în care deosebirile de păreri sunt cele mai evidente. Ceea ce este privit drept corupție de către unii nu este recunoscut ca atare de către alții. Avem de a face cu prăpastia între percepțiile unora și practicile altora, cu referire directă la sistemul finanțării partidelor politice. Opinia publică este tot mai șocată în fața practicilor puțin ortodoxe din acest domeniu, în timp ce partidele politice caută să justifice aceste acțiuni, invocând necesitățile vieții democratice. În ceea ce privește
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
iubea trebuia numai să treacă prin viața ei - dar ce putea să facă? Ceva mai tare decât frica și decât cunoștința limpede a greșalei, focul tinereții, îi năvălise în toată ființa, și cu ochii închiși se lăsa ca-ntr-o prăpastie. Și pentru mine erau surprinderi mari vorbele ei întretăiate, întunecate, sfioase, cu care-mi spunea acestea și mă făcea să înțeleg că n-aștepta nimic de la mine. Într-un rând, în zori, în ascunzișul pădurii de trestii și verdeață, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]