2,266 matches
-
că mă crede - dar îmi dădeam seama că mai auzise replica respectivă și înainte. Vineri seara, după o săptămână de groază, etajul doisprezece era tăcut ca un mormânt. Vivian plecase, cu o zi înainte, în L.A., iar restul personalului se prelinsese către un bine meritat week-end liber. și eu abia așteptam week-end-ul tipic de iarnă. Eu și Randall ne decisesem „să chiulim“ și să plecăm cu mașina către Long Island, ca să stăm peste noapte cu Bea și Harry, la Montauk. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
s-a oferit să petreacă week-end-ul cu tine, ca să ajute să te organizezi. și, presupun, ca să nu te simți singură. I-am mulțumit lui Deirdre, cu toate că iar mi se strânsese stomacul. Mașina a tras în fața biroului lui Rachel. M-am prelins afară, în urma lui Vivian. — Îți pui la punct programul de week-end? m-a întrebat ea, cu vocea mustind de sarcasm. Vai, Claire, ce mă bucur că nu lași serviciul să-ți încurce viața socială! a mai adăugat ea, râzând dezgustată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fost o greșeală din partea mea - faptul rămâne: mă mărit. Peste șase săptămâni. În mai puțin de două luni. Cu un tip extraordinar - am simțit cum încep să-mi curgă lacrimile pe obraz - un tip cu-adevărat extraordinar - cum mi se prelingeau de pe maxilar, pe bărbie - și nu pot să - înțelegi... — Ți-ai uitat voalul, mi-a spus Luke, întinzându-mi punga. — A, am zis eu, simțindu-mă umilită, în vreme ce lacrimile continuau să-mi curgă de pe față. femeie care târa mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
spate. Se poate spune că Piticul a închis de tot robinetul, zice Petrică, te și miri că poporul a rezistat pînă acum, încă puțin și o să ajungem la faza de cantină ca în Coreea. Un strop de cafea i se prelinge de pe toarta subțire și îi pătează puloverul. — Drogurile o să distrugă capitalismul din interior, îi plăcea s-o repete, numai că urzelile erau mult mai încîlcite, adevărul e că n-a făcut-o de capul lui, că totul se petrecea sub
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
singuri căciula? — Șase, cel tîrziu șase și jumătate, zice Sena înjurînd de toți sfinții, m-am ușurat de toți banii pe care-i mai aveam ca să-i umplu rezervorul, am văzut cu ochii mei că era ras, chiar s-a prelins puțin pe bară cînd i-am pus bușonul, zice. — Atunci care-i explicația, întreabă Monte Cristo, exact în clipa în care automobilul încremenește inert pe macadam. — Nu-mi vine să cred că am rămas fără benzină, nu reușește să-și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
bine să-l întoarcem pe toate părțile dacă se află în nesimțire, spune Gulie, nu știu că nu sînt doctor, zice Dendé în timp ce degetele sale încep să se joace cu firele de păr năclăite de sîngele care încă se mai prelinge din rană, să le răsucească, să le dea la o parte ca să vadă mai bine, s-a lovit rău, unu, doi, trei centimetri, de la asta i se trage amețeala, pune Gulie diagnosticul, va trebui s-o coasem, altfel nu o să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și îl spărsese. Lichidul de răcire picura pe asfalt, cu asta hai că se mai putea merge, dar ghinionul nostru a fost că un bolovan sau altceva la fel de dur izbise în baia de ulei, din care începuseră deja să se prelingă cîțiva stropi negri. — Vă împușc ca pe cîini! țipă Tîrnăcop dîndu-se un pas în spate, scoțîndu-și cu repeziciune pistolul mitralieră de pe umăr, îndreptîndu-i țeava în direcția celor doi. — Ți-ai pierdut mințile? zise Bulgarul dîndu-și seama că se îngroașă gluma
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de sine. Se dovedea că de fapt nimic nu-i amenința ființa chiar dacă, În cele din urmă, această atât de râvnită libertate eșua și ea În ceea ce „dincolo” numea obișnuință. Singurătatea Împrumuta forma casei lor: cu picătura sonoră de apă prelingându-se la intervale egale pe țeava nichelată a chiuvetei din bucătărie, cu cheia Întoarsă de două ori În broască și pusă apoi Într-un loc anume În magazia de lemne, și cu crăpăturile tot mai adânci din rondul de flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Spera ca momentul de slăbiciune să fi trecut neobservat. Se ridică și se Îndreptă spre ieșire. Un duș și se va culca. Trebuia să se strecoare printre perechile Înlănțuite de vraja tangoului. Ca să ajungă În hol fu nevoită să se prelingă pe lângă sânii uriași ai femeii cu păr albastru care bloca ușa și care, până atunci, la o masă retrasă, nu făcuse altceva decât să caște și să se lase sărutată și pipăită de un bărbat pirpiriu, cașectic, rătăcit Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
matematică, m-a repartizat tehnician de probe la Divizia de Investigații și Analize Criminalistice. Postul era unul cvasi-civil - presupunea să port halat în laborator și costum gri pe teren. Stabileam grupa sangvină, căutam amprente și scriam rapoarte balistice, răzuiam sângele prelins pe pereți la locul unei crimei și-l examinam la microscop, iar apoi îi lăsam pe băieții de la Omucideri să se ocupe de restul. Manevram eprubete, pahare Berzelius și sânge închegat - o intimitate cu moartea cu care n-am reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ca să se aplece din nou spre mine. „Vă grăbiți cumva? Vai, cât de recunoscător vă sunt că-mi dați acest răgaz, domnule” și se îndreptă, de data aceasta mai hotărât, spre ușă; o deschise, inspectă din reflex împrejurimile și se prelinse pe coridor. Eram intrigat. Când Arhivarul se întoarse, îmi mulțumi încă o dată. — Vă sunt recunoscător că m-ați așteptat, domnule... — Sunt sculptor. Spuneți-mi Daniel. Da, domnule Daniel, vă rămân îndatorat, obligat. Vă rog să fiți atât de bun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în camera mea. N-a protestat nici când am răsucit cheia în broască, nici când am strâns-o în brațe. A lăsat cearceaful ud să cadă de pe ea și a rămas goală. Ne-am iubit la lumina incendiului care se prelingea până în dreptul ferestrei mele, în timp ce agitația și panica de pe coridoare creșteau. A fost cea mai violentă și cea mai divină noapte de dragoste pe care am trăit-o. În zori, după ce Laura a plecat, m-am îmbrăcat și am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
corabie care nu-și părăsește vasul! Încercasem să-l alung din cuibarul lui de sticlă, să-l umilesc, și nu reușeam decât să-i dau o aureolă eroică. În loc să moară ca un vierme bătrân, prea bătrân ca să se mai poată prelinge afară, murea ca un personaj legendar. Am insistat. Aproape m-am rugat de el. — Trebuie să pleci, totuși, de aici. În curând va pătrunde focul. — Să fug? a exclamat. Să mă salvez? Eu? Să cer ajutor, să țip, să devin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care se zugrăveau pe zare strălucind în lumina timpurie a dimineții. Acolo unde s-au oprit când s-a revărsat căldura erau câteva tufe necunoscute și ierburi aproape uscate, iar printre ele un izvor de apă abia izbutind să se prelingă prin nisip. Dar apa era bună. Iahuben văzu după ochii sclavului că nici el nu bănuise izvorul. Asta nu-i plăcu. Va să zică mai erau lucruri neștiute chiar și de Auta în aceste ținuturi blestemate! Își întinseră cortul și se culcară
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o facă. Stalurile și lojele Îi ascultară respectuos argumentația, dar galeria și lojele de sus Își pierduseră orice fel de interes față de o intrigă În care nu mai credeau. Murmure joase de comentarii ireverențioase și accese nepotrivite de râs se prelingeau de la etajele superioare ale teatrului, unindu-se cu zgomotele similare din fundul sălii. Unii dintre cei așezați În staluri sau În lojele de jos se uitară În sus, sau peste umăr, dezaprobator, și câțiva șuierară câte un șșșșș! fără prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe sub scoarțele pavajelor centrale ale Bucureștiului, mai pulsează ceva din inima pârâiașului care circumscria punctele descântate ale orașului. 98 DANIEL BĂNULESCU - Dar de ce, fă? De ce-mpietrește?... Ce le-arăți? Din încăperile podidite de întuneric și de răcoare ale imobilului se prelinse un clănțănit dulce de clopoțel. Năsoasa își ciuli antrenată bănuții translucizi ai urechilor și, descifrând semnalul, buzele îi citiră instictiv. - Cugete dulci, bucuriile inimii... Asta înseamnă că, deși i-a găsit cooperatorului care a intrat vaca... pe motiv că... hoții
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a doua oară, fruntea să întrebe pe cineva cât naiba e ora, observă că e singur. Camera ovală, masa ovală, gogoloiul de ceață care, aproape matematic, i se așternea, după concert, peste priviri, două persoane, extrem de în vârstă, ce se prelinseseră parcă din pachetul 242 DANIEL BĂNULESCU - Vei avea ocazia să faci parte din grupul restrâns, care a constatat că e ceva, ca pictor, de capul domnului Salvador Dali. - "Adoua piesă, notarială, depusă în casetă, reprezintă testamentul meu autentificat și definitiv
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Am lăsat puțin lebăr în viața ta". 24 000 de metri mai jos, la sol, în perimetrul pitoresc și imprecis delimitat al cartierului Oltenița, zburda, de asemenea, de capul ei, nestingherită, o neprețuită coală de hârtie, ce, la decolare, se prelinsese parcă dintre cutele cămășoiului Sinistratului, fără a fi băgată de nimeni în seamă, chiar cu puțin înainte ca liceeanul să se fi dedicat fâlfâirilor sale stratosferice. Colțișorul de hârtie era (cea mai probabilă ipoteză) scris tocmai de către Sinistrat, în interminabilele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
primit sau nu contractul. Tu ai zburat fără probleme? Da, mulțumesc. Luca s-a aplecat în fața minibarului, de unde a scos o sticlă cu apă Perrier, pe care a dat-o peste cap dintr-o singură răsuflare. Lichidul i s-a prelins și pe bărbie. Apoi, bărbatul a deschis un sertar, din care și-a luat slipul. — Hai să coborâm la piscină! Abia aștept să fac o baie ca să mă mai răcoresc! a exclamat el dându-și jos cămașa și pantalonii, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
atât de prin surprindere pe Julia, încât femeia nici măcar nu se gândise la faptul că, dacă Paul nu era tatăl copilului, atunci un alt bărbat trebuia să fie. — Și cine e adevăratul tată? Câteva picături de vopsea i s-au prelins pe frunte, dar Julia le-a șters cu prosopul. —Habar n-am, a ridicat Jade din umeri. Dar știu că Deborah e o femeie foarte ascunsă. Întotdeauna am avut senzația că e ceva în neregulă cu ea. —Ei, da, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pleci? Mario era îngrozit. Era limpede că-și amintea ce clientă dificilă putea să fie Julia atunci părul nu-i ieșea exact așa cum își dorise. — Nu poți să pleci. O să-ți distrugi părul. Alți stropi de vopsea i s-au prelins pe obraz, dar Julia i-a șters furioasă. —Poate să se facă și verde, că nu-mi pasă, a tunat ea. Poftim! Sper c-am vorbit destul de tare ca să m-audă toată lumea. Îmi asum toată responsabilitatea pentru faptele mele. Mario
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Să decazi de la încrederea absolută la mânia neputincioasă de acum era ceva intolerabil. Gând care-l mânie și mai tare. Era un cerc vicios. Limba lui mult prea mare i se plimba prin gură. Un strop de salivă i se prelingea pe șanțul din bărbie. Mâinile i se agitau nervoase în buzunarele hainei boțite. Stătea pe ramura căzută a unui conifer necunoscut. îi simțea asprimea sub el. Dădu morocănos cu piciorul într-un con, aruncând ocheade mânioase înspre creatura invizibilă, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
gât și un melon pe cap. în mâna dreaptă ținea un ulcior cu vin. în mâna stângă se găsea o bună parte din fundul Kamalei Sutra. în poală ținea un castron cu fructe. O dâră roșie și subțire i se prelingea de pe limbă pe bărbia despicată, proaspăt bărbierită. Stătea pe un pat scund. Kamala Sutra era întinsă lângă el, iar madame Iocasta își ținea capul așezat pe genunchii lui. Virgil era beat criță. Vultur-în-Zbor se opri în pragul ușii, rămas fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu papucii pufoși și călduroși pe care-i primise de la prietena ei când împlinise treizeci de ani și se îndreptă spre bucătărie. Aruncă cuțitul în chiuvetă, deschizând în același timp apa. Băgă mâna sub jetul rece spălând sângele care se prelinsese până la încheietura mâinii. Sângerarea se opri repede, rana fiind superficială. Se întoarse în cameră pentru a dezinfecta rana. Își aminti și de juliturile de la genunchi, făcute cu o zi în urmă, când făcuse slalom printre copaci și crengile uscate căzute
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
iubita mea. Sunt blestemat să distrug cu acest caracter tot ce clădește iubirea. Nu mă iubi, vei suferi prea mult!” Buzele lui tremurânde le atinseră pe ale ei, ezitând o clipă. O lacrimă se ivi printre pleoapele închise umezind genele, prelingându-se apoi pe tâmplă, până atinse rădăcina firelor de păr, pierzându-se printre ele. Ridică cu greu pleoapele de pe ochii obosiți din cauza tristeții care-i copleșise de nenumărate ori. O durere surdă se zbătea în partea stângă a pieptului care
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]