443,141 matches
-
un interval de timp, călare - regele, regina și imensul general Berthelot (Burtălău). Astfel îl porecliseră soldații noștri totdeauna gata de ghidușii. Își purta demn această „poreclă”. Bietul animalul pe care demnul și viteazul general călărea, se deșelase de-a binelea, prezentând o formă hilariantăsub greutatea călărețului său. Uralele nu mai conteneau. Regina avea scările șelei împodobite cu crizanteme, iar pe față i se citea o bucurie fără margini. Regele surâdea cu bunătate mulțimii, care aclama cortegiul regal. Curând după această însemnată
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
zero, spre a concerta în Berlin în sala Steinway, nemaigăsindu-se altă sală, sezonul fiind foarte înaintat. În Varșovia sunt găzduită la legația elvețiană, la talentata mea elevă Hedy Durrer, al cărei soț este atașatul comercial al Republicii Elvețiene. Mă prezint dimineața a doua zi la Filarmonică, unde sunt primită de președintele Hoynacky și dirijorul Fitelberg. Sunt extrem de gentili, mai ales bătrânul domn Hoynacky, prieten bun al compozitorului Brzezinsky. Pe ziua următoare, de altfel, chiar ziua concertului simfonic, e fixată repetiția
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
dreaptă și mâna stângă a Înțelepciunii sunt descrise ca decorate cu ani nenumărați și glorie sublimă, iar parfumul atrăgător al respirației sale este dreptatea însăși (Prov. 3, 16). Buzele sale sunt înroșite de lege și milă. Portul său buiestru este prezentat atrăgător, purtând-o pe căile dreptății (Prov. 8, 20). Odată ce lăcașului dorinței i-a fost prezentată această descriere erotică a trupului Înțelepciunii, pregătirea solomonică sporește seducția arătând tânărului discipol camera nupțială a Înțelepciunii (Prov. 4, 6-9) și împodobindu-l cu
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
iar parfumul atrăgător al respirației sale este dreptatea însăși (Prov. 3, 16). Buzele sale sunt înroșite de lege și milă. Portul său buiestru este prezentat atrăgător, purtând-o pe căile dreptății (Prov. 8, 20). Odată ce lăcașului dorinței i-a fost prezentată această descriere erotică a trupului Înțelepciunii, pregătirea solomonică sporește seducția arătând tânărului discipol camera nupțială a Înțelepciunii (Prov. 4, 6-9) și împodobindu-l cu coroanele nupțiale, astfel îndemnându-l pe tânăr să nu se îndepărteze de Înțelepciune (Prov. 6, 22
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
de vedere, studiul persuasiv al lui John Behr pe marginea operei gregoriene De hominis opificio, susține revelațiile studiului lui Hart. Concentrându-se explicit pe antropologia inclusă în De hominis opificio, Behr arată modul în care primele cincisprezece capitole ale lucrării prezintă o perspectivă dinamică, ascendentă a creației. Baza „perspectivei ascendente” a Sfântului Grigorie, susține Behr, „o constituie dorința (ἔφεσις) pe care o au toate lucrurile pentru bun și frumos și, în ultimă instanță, pentru Dumnezeu Însuși”<footnote „The Rational Animal: A
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
nu absența dorinței, ci eliberarea de orice impuls sau pasiune materialistă<footnote Ibidem, p. 58. footnote>. Dacă ființei umane îi este dat să realizeze uniunea cu Dumnezeu, primul scenariu prezentat poate impune dezrădăcinarea dorinței. În cel de-al doilea scenariu prezentat de Hart, Behr, Williams și Ludlow, dorința nu poate fi dezrădăcinată, dacă se dorește realizarea uniunii divine; pentru că dorința reprezintă parte a modului în care mintea se realizează pe ea însăși. Într-adevăr, se poate vorbi de mișcarea noetică-erotică spre
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
este adusă în Sfânta Sfintelor, unde, prin comunicarea cu Dumnezeu, este mereu mărită, mereu umplută fără ca, paradoxal, să se umple vreodată<footnote Martin Laird, „Under Somon's tutelage ...”, p. 510. footnote>. Desăvârșirea dorinței sau epectaza continuă Când marele Apostol Pavel prezintă corintenilor viziunea sa măreață, pune sub semnul întrebării faptul dacă se afla în trup sau nu. El depune mărturie când susține că el nu și-a atins (țelul), dar se întinde (tânjește) (ἐπέκτεινωμια) spre ceea ce se află în fața lui, uitând
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
miresei din Cântare. Nu există un sens al insatisfacției că această comuniune a lor cu Dumnezeu se amplifică la fiecare nouă întâlnire. Pur și simplu, aceasta se întâmplă când o creatură finită Îl întâlnește pe Dumnezeu Cel veșnic. Sfântul Grigorie prezintă o schiță succintă a acestei ontologii a dorinței în omilia a VI-a a operei In Canticum canticorum. Pentru Sfântul Grigorie, a fi uman înseamnă a fi înrădăcinat în paradox. A fi uman este a fi finit și, în același
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
piața nu geme de evenimente editoriale cotidiene. Cunosc suficiente persoane care nu-și încep ziua fără emisiunea lui Dan C. Mihăilescu, dar nici uneia nu-i trece prin minte să alerge imediat la librărie să cumpere unul sau altul din obiectele prezentate cu atâta șarm de ,omul care aduce cartea". E limpede, pe de altă parte, că nu trebuie abandonate aceste redute cucerite cu atâta greutate. E bine că s-a creat reflexul, dar e încă mai important ce facem cu el
Laurii ofiliți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10007_a_11332]
-
pariziene din ajun și cele din a doua zi, spre care au plecat în aceeași noapte din România. O notă aparte a adus coregrafia lui William Forsythe, de acum și el un ,clasic" al dansului modern pe poante, prin fragmentul prezentat din piesa sa în the Middle... Somewhat Elevated, în buna interpretare a lui Marie Agnes Gillot și Yann Saiz. Prezența în recital a lui Marie Agnes Gillot, remarcabilă interpretare a unor creații de dans de factură contemporană - dintre care am
Stele fără strălucire by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/10024_a_11349]
-
mai degrabă în două lumi diferite, chiar dacă aparent este vorba despre același spațiu al Germaniei secolului al XVIII-lea. Iar criteriul de diferențiere îl reprezintă contextul istoric al Iluminismului. Stilul „monolit” bachian și stilul beethovenian, „defoliat” pe criteriul „antropomorfic”, se prezintă în acest fel și în virtutea poziționării lor înainte și după emergența determinantă a ideilor progresiste ale Iluminismului, care au dinamizat și, totodată, au dinamitat cursul „izoritmic” al existenței sociale și individuale. Diferența specifică între stilul retoric al Barocului și stilul
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
G.), care asigură universalitatea artistică.”<footnote Ibidem, pp. 189-190. footnote> Putem deduce din această imagine sensul mutației operate în Iluminism în ceea ce privește reorientarea de la universalitatea retorică înspre particularitatea organică, dar și imaginea neputinței și a puținătății în care s-ar fi prezentat modelul organic și individualist al lui Beethoven în contextul gândirii muzicale baroce, deoarece „Din perspectiva unui ideal complet, rezultând din însumarea, sinteza contribuțiilor individuale, stilul în înțelesul său individual este atunci de văzut ca o carență, o nedesăvârșire, inaptitudine a
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
lui Bach, cât și calitatea „monolitică” a stilului acestuia, adică prin tentativa (reușită) de realizare a idealului retoric de încorporare și înfăptuire a tuturor posibilităților pe care le oferă totalitatea tipologiilor retorice. Într-o opoziție iconciliabilă cu această concepție se prezintă, în termenii Ancăi Oroveanu, modelul „psihologic” sau, în termenii noștri - modelul antropomorfic și organic: „Stilul va dobândi de aici încolo (deși acest proces e departe de a fi unul non-contradictoriu, liniar) diverse formulări, dar grupate în jurul unei constante, convergând în
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
în muzica întregului secol al XIX-lea îl valorizează pe compozitor ca un punct nodal, o sursă sau o intersecție conceptuală, justificând și legitimând cu de la sine putere imaginea „beethovenocentrismului” lui Ivan Ivanovici Sollertinski. Prin raportarea la trecut, Beethoven se prezintă ca un prim practicant al concepției organice, în opoziție cu întreg trecutul retoric-polifonic al Renașterii și Barocului muzical. Prin raportarea la viitor, el se prezintă fie în calitatea lui de „prevestitor”, fie în calitatea lui de compozitor deja romantic (dat
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
de la sine putere imaginea „beethovenocentrismului” lui Ivan Ivanovici Sollertinski. Prin raportarea la trecut, Beethoven se prezintă ca un prim practicant al concepției organice, în opoziție cu întreg trecutul retoric-polifonic al Renașterii și Barocului muzical. Prin raportarea la viitor, el se prezintă fie în calitatea lui de „prevestitor”, fie în calitatea lui de compozitor deja romantic (dat fiind și paralelismul cu existența lui Franz Schubert), impunând organicismul drept doctrină dominantă a romantismului muzical. Schimbarea de opțiune conceptuală de la operarea cu „prefabricate” retorice
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
ar referi la definiția de gen - calitatea unei lucrări de a fi simfonică (monumentală) în opoziție cu concepția muzicii de cameră. În concepția lui Asafiev, simfonismul reprezintă ceva mai mult, deoarece nu este limitat la identitatea de gen, ci se prezintă ca un mediu natural de realizare a concepției organice. O singură diferență se impune, însă, deoarece Asafiev nu recurge la metafora creșterii organice, ci, mai degrabă, la ideea elanului vital care străbate întreaga operă muzicală<footnote Gavin Thomas Dixon, Polystylism
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
și creația lui fiind divizate în două mari perioade - europeană și americană (ca și în cazul lui Serghei Rahmaninov sau Igor Stravinski), limita separatoare fiind anul 1933. În celebra lucrare intitulată Philosophie der neuen Musik (1949), Theodor W. Adorno îi prezintă pe Schönberg și Stravinski în calitatea lor pur „tehnică”, funcțională, ca participanți „antagoniști” la dialectica relației între tendința progresistă (Schönberg) și tendința conservativă (Stravinski). Această optică ne interesează mai puțin aici, de interes primordial fiind pentru noi modul în care
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
și concepțiile perioadelor stilistice anterioare. Ca referent aici ne servesc „schema” și „conținuturile” stilului beethovenian, în imaginea lui „defoliată”, însă păstrându-și integritatea prin apartenența la imaginea personalității compozitorului. Altfel spus, spre deosebire de „monolitismul” stilului bachian, cele trei „stiluri” beethoveniene se prezintă ca trei forme „variate” ale aceleiași „teme” identitare. Optica de substanță modernistă asupra concepției stilistice comportă o sumă de diferențe notabile, reformulând stilurile anterioare ca fiind integre și stabile, liniare, deci, ca fidele unei singure idei pe durata întregii lor
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
altfel spus, fixează și, în același timp, marchează limitele de semnificare ale unui „bloc” temporal, în calitatea lor de indicii cronologice, neputând fi amestecate între ele tocmai în virtutea acestei fixații într-o anumită perioadă istorică, ale cărei semne distinctive se prezintă a fi. Distanța temporală între tipologii, omogenitatea constituirii interioare, stabilitatea ca rezistență la schimbare și liniaritatea evoluției identicului sunt, astfel, criteriile fundamentale în constituirea unei structuri stilistice. Această imagine rezistă, însă, doar până la limita despărțitoare a începutului de secol XX
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
stil expresionist sau stilul muzicii atonale, dodecafonică, serială etc. Lucrurile tind către un retorism eterogen, unul similar cu starea de lucruri în Baroc, unde era vorba despre stil înalt, stil afectat, stil narativ sau expresiv etc. Mai puțin stratificat se prezintă cazul creației lui Igor Stravinski: (a) el este un compozitor modernist (aparținând modernismului muzical), (b) în interiorul modernismului perioadele creației lui se succed adoptând termeni eterogeni (spre deosebire de contextul creației lui Schönberg, unde lucrurile se prezintă coerent): o primă perioadă definibilă printr-
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
expresiv etc. Mai puțin stratificat se prezintă cazul creației lui Igor Stravinski: (a) el este un compozitor modernist (aparținând modernismului muzical), (b) în interiorul modernismului perioadele creației lui se succed adoptând termeni eterogeni (spre deosebire de contextul creației lui Schönberg, unde lucrurile se prezintă coerent): o primă perioadă definibilă printr-un corelativ geografic - perioada rusă, a doua, printr-un corelativ estetic-stilistic - perioada neoclasică, și o a treia, printr-un corelativ pur tehnic - perioada atonală. Este evidentă și aici o focalizare tot mai mare, în
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
modelui lui Schönberg: Joseph Haydn (1732-1809), ca inițiator al reformulării regulilor retorice ale Barocului muzical, și Franz Schubert (1793-1828), ca unul dintre primii compozitori inițiatori ai romantismului muzical. A doua tipologie, a închiderii unui ciclu stilistic (modelul bachian și wagnerian) prezintă o altă fațetă a puterii determinante, aceea de a deveni reprezentativă pentru toată evoluția premergătoare, concentrând într-o sinteză structurală-estetică de ordin superior totalitatea elementelor relevante în definirea unui stil, dar și a unei epoci stilistice în general. Sfârșitul unui
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
el, împingând abuziv sistemul tonal spre limitele lui de rezistență, atunci Pierre Boulez reia ideea sintezei bachiene și a abuzului wagnerian, pentru a împinge la consecințele lui ultime însuși sistemul serial, prin concepția serialismului total - pan-serialismul, întreaga lui creație prezentând un caz tipic al unui model de închidere de ciclu stilistic. Prin supralicitare ideologică-estetică și prin intenția evidentă de auto-canonizare clasicizantă, pan-serialismul își atinge limitele La această imagine deopotrivă organică și antropomorfică a succesiunii celor două etape de inițiere
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
un grad amplificat al detașării lui Berio față de propria muzică și, în același timp, este cuvântul de legătură cu acele peste treizeci de producții cinematografice la care a scris muzica Alfred Schnittke. Iar contextul gândirii muzicale și particularitatea concepției îl prezintă pe acesta din urmă într-o lumină totalmente diferită de concepția atât de postmodernă a „documentarului peisagistic” al compozitorului italian. Specificul acestei diferențe poate înțeleasă în termenii unei comparații (metaforice) între rolul convențional al pasajelor de virtuozitate în Concertele pentru
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
întreaga concepție polistilistică a lui Alfred Schnittke este cuvântul recuperare, însă oricât de mult ar consuna acesta cu o tendință majoră a postmodernismului în general, semnificația termenului se situează în opoziție cu detașarea neimplicată a atitudinii recuperative postmoderne și se prezintă drept o recuperare implicată, printr-o asumare organică a trecutului. Dacă Luciano Berio prezintă un șir de imagini caracteristice ale tipologiilor stilistice, făcând-o într-un mod detașat și distanțat deopotrivă, prin însuși modul de selecție și inserare în propriile
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]