2,208 matches
-
parte din categoria SIMD sau MIMD. În primul caz procesarea paralelă are loc în pași sincronizați (sistemul este condus printr-un unic controlor -respectă același tact dat de un ceas comun), iar în cazul al doilea, în pași independenți (fiecare procesor are propriul controlorul -ceas propriu). Productivitatea actualelor paradigm de programare paralele(shared memory/message passing)este una scăzută. Creare thread, sincronizare threads, alocare Shared Mem, Excl Mut(lock/unlock). Aceste modele sunt nesatisfăcătoare, conducând la o programare, testare și depanare extreme de dificilă. Nu
Modele de programare paralelă () [Corola-website/Science/330098_a_331427]
-
creșterea de viteză (speedup) care exprimă de câte ori programul paraleleste mai rapid față de varianta secvențiala. Accelerarea paralelă se calculează că raport între timpul secvențial de execuție și timpul de execuție paralelă. Valoarea maximă a accelerării paralele este egală cu numărul de procesoare din sistem. O astfel de valoare poate fi atinsă într-un sistem ideal în care nu există costuri de comunicare iarprocesoarele sunt încărcate echilibrat. Dacă un algoritm paralel ar putea să fie scalat continuu, atunci de fiecare data cand dublam
Legea lui Amdahl si Gustafson () [Corola-website/Science/330094_a_331423]
-
O astfel de valoare poate fi atinsă într-un sistem ideal în care nu există costuri de comunicare iarprocesoarele sunt încărcate echilibrat. Dacă un algoritm paralel ar putea să fie scalat continuu, atunci de fiecare data cand dublam numărul de procesoare, viteza de calcul ar trebui să se dubleze. Dar algoritmii paraleli prezintă o accelerare liniară pentru un număr mic de procesoare și apoi creșterea vitezei se saturează. Prin urmare, potențialul accelerării unui algortim paralel pe o platformă de calcul este
Legea lui Amdahl si Gustafson () [Corola-website/Science/330094_a_331423]
-
echilibrat. Dacă un algoritm paralel ar putea să fie scalat continuu, atunci de fiecare data cand dublam numărul de procesoare, viteza de calcul ar trebui să se dubleze. Dar algoritmii paraleli prezintă o accelerare liniară pentru un număr mic de procesoare și apoi creșterea vitezei se saturează. Prin urmare, potențialul accelerării unui algortim paralel pe o platformă de calcul este dat de legea lui Amdahl, care a fost formulată inițial de către Gene Amdahl, inginer american, cunoscut datorită muncii sale în cadrul IBM
Legea lui Amdahl si Gustafson () [Corola-website/Science/330094_a_331423]
-
lui Amdahl, care a fost formulată inițial de către Gene Amdahl, inginer american, cunoscut datorită muncii sale în cadrul IBM. Acesta a definit limitările fundamentale ale programării paralele, propunând o evaluare a perfomantelor mașinilor de calcul, în special în cazul utilizării de procesoare multiple. Ceea ce înseamnă că o parte dintr-un program, care nu poate fi paralelizata, limitează drastic accelerația globală care poate fi obținută din restul programului. Legea lui Amdahl paralelizata, limitează drastic scalabilitatea unui program paralel. Accelerația S pentru un sistem
Legea lui Amdahl si Gustafson () [Corola-website/Science/330094_a_331423]
-
înseamnă că o parte dintr-un program, care nu poate fi paralelizata, limitează drastic accelerația globală care poate fi obținută din restul programului. Legea lui Amdahl paralelizata, limitează drastic scalabilitatea unui program paralel. Accelerația S pentru un sistem cu N procesoare este, prin definiție: unde Dacă notam cu "f" fracția (procentajul) din algoritm care are un caracter secvențial, f [0,1], putem scrie: adică sau Legea lui G. Amdahl, 1≤S≤ N Factorul de accelerare ne va spune de câte ori va rula
Legea lui Amdahl si Gustafson () [Corola-website/Science/330094_a_331423]
-
accelerare pentru anumite îmbunătățiri funcție de doi factori: Exemplu: daca 80% din program poate fi paralelizat, fracțiunea care nu poate fi paralelizata va fi de 0.2. În concluzie, accelerarea maximă este de 1/0.2=5, indiferent de numărul de procesoare folosit. În conformitate cu legea lui Amdahl, chiar și într-un sistem paralel ideal este foarte dificil de obținut o accelerare paralelă egală cu numărul de procesoare datorită faptului că în cadrul oricărui program există o fracție a care nu poate fi paralelizata
Legea lui Amdahl si Gustafson () [Corola-website/Science/330094_a_331423]
-
2. În concluzie, accelerarea maximă este de 1/0.2=5, indiferent de numărul de procesoare folosit. În conformitate cu legea lui Amdahl, chiar și într-un sistem paralel ideal este foarte dificil de obținut o accelerare paralelă egală cu numărul de procesoare datorită faptului că în cadrul oricărui program există o fracție a care nu poate fi paralelizata și care trebuie executată secvențial. Restul de(1 - f) pași de calcul se pot execută în paralel pe procesoarele disponibile în sistem. Din acest motiv
Legea lui Amdahl si Gustafson () [Corola-website/Science/330094_a_331423]
-
accelerare paralelă egală cu numărul de procesoare datorită faptului că în cadrul oricărui program există o fracție a care nu poate fi paralelizata și care trebuie executată secvențial. Restul de(1 - f) pași de calcul se pot execută în paralel pe procesoarele disponibile în sistem. Din acest motiv, accelerarea maximă care se poate obține atunci când o fracție f a programului nu poate fi paralelizata este indiferent de numărul de procesoare din sistem. Legea lui Amdahl exprimă în mod clar necesitatea minimizării fracției
Legea lui Amdahl si Gustafson () [Corola-website/Science/330094_a_331423]
-
de(1 - f) pași de calcul se pot execută în paralel pe procesoarele disponibile în sistem. Din acest motiv, accelerarea maximă care se poate obține atunci când o fracție f a programului nu poate fi paralelizata este indiferent de numărul de procesoare din sistem. Legea lui Amdahl exprimă în mod clar necesitatea minimizării fracției f ce nu poate fi paralelizata prin stabilirea unei limite superioare a accelerării paralele. Deoarece un sistem de calcul paralel cu n procesoare nu atinge o viteză de
Legea lui Amdahl si Gustafson () [Corola-website/Science/330094_a_331423]
-
este indiferent de numărul de procesoare din sistem. Legea lui Amdahl exprimă în mod clar necesitatea minimizării fracției f ce nu poate fi paralelizata prin stabilirea unei limite superioare a accelerării paralele. Deoarece un sistem de calcul paralel cu n procesoare nu atinge o viteză de calcul de n ori mai mare decât fiecare procesor în parte, sistemul de calcul paralel, pentru a fi acceptat pe piață, trebuie măcar să fie convenabil la preț. Pe de altă parte, calculul paralel se folosește
Legea lui Amdahl si Gustafson () [Corola-website/Science/330094_a_331423]
-
clar necesitatea minimizării fracției f ce nu poate fi paralelizata prin stabilirea unei limite superioare a accelerării paralele. Deoarece un sistem de calcul paralel cu n procesoare nu atinge o viteză de calcul de n ori mai mare decât fiecare procesor în parte, sistemul de calcul paralel, pentru a fi acceptat pe piață, trebuie măcar să fie convenabil la preț. Pe de altă parte, calculul paralel se folosește la probleme care necesită foarte multe calcule, dar numai dacă acestea pot fi împărțite
Legea lui Amdahl si Gustafson () [Corola-website/Science/330094_a_331423]
-
neoptimală, mai ales datorită faptului că unele îmbunătățiri sunt mai grele sau consumatoare de timp și resurse decât altele. Legea retururilor diminuate se regăsește în cazul legii lui Amdahl dacă se ia în considerare tipul rezultatului în cazul adăugării unui procesor la mașină; dacă se rulează un sistem care va folosi toate procesoarele la capacitățile maxime. Fiecare nou procesor adăugat în sistem va adăuga mai putina putere decât cel dinainte. De fiecare dată când se dublează numărul de procesoare, rația de
Legea lui Amdahl si Gustafson () [Corola-website/Science/330094_a_331423]
-
consumatoare de timp și resurse decât altele. Legea retururilor diminuate se regăsește în cazul legii lui Amdahl dacă se ia în considerare tipul rezultatului în cazul adăugării unui procesor la mașină; dacă se rulează un sistem care va folosi toate procesoarele la capacitățile maxime. Fiecare nou procesor adăugat în sistem va adăuga mai putina putere decât cel dinainte. De fiecare dată când se dublează numărul de procesoare, rația de accelerare a sistemului va scădea, rezultatul tinzând către o limită de Analiza
Legea lui Amdahl si Gustafson () [Corola-website/Science/330094_a_331423]
-
altele. Legea retururilor diminuate se regăsește în cazul legii lui Amdahl dacă se ia în considerare tipul rezultatului în cazul adăugării unui procesor la mașină; dacă se rulează un sistem care va folosi toate procesoarele la capacitățile maxime. Fiecare nou procesor adăugat în sistem va adăuga mai putina putere decât cel dinainte. De fiecare dată când se dublează numărul de procesoare, rația de accelerare a sistemului va scădea, rezultatul tinzând către o limită de Analiza nu ia în calcul apariția potențialelor
Legea lui Amdahl si Gustafson () [Corola-website/Science/330094_a_331423]
-
adăugării unui procesor la mașină; dacă se rulează un sistem care va folosi toate procesoarele la capacitățile maxime. Fiecare nou procesor adăugat în sistem va adăuga mai putina putere decât cel dinainte. De fiecare dată când se dublează numărul de procesoare, rația de accelerare a sistemului va scădea, rezultatul tinzând către o limită de Analiza nu ia în calcul apariția potențialelor gâtuiri(restricții) ale sistemului, cum ar fi bandă de frecvență a memoriei sau a I/O; adar dacă acestea ar
Legea lui Amdahl si Gustafson () [Corola-website/Science/330094_a_331423]
-
scădea, rezultatul tinzând către o limită de Analiza nu ia în calcul apariția potențialelor gâtuiri(restricții) ale sistemului, cum ar fi bandă de frecvență a memoriei sau a I/O; adar dacă acestea ar fi luate în calcul, adăugarea de procesoare pentru paralelizare ar avea și mai multe diminuări. Legea lui Amdahl ne oferă o perspectivă asupra performanțelor câștigate prin îmbunătățirea unei porțiuni dintr-o mașină de calcul. Legea lui Amdahl și legea lui Gustafson sunt de fapt puncte de vedere
Legea lui Amdahl si Gustafson () [Corola-website/Science/330094_a_331423]
-
Legea lui Amdahl și legea lui Gustafson sunt de fapt puncte de vedere diferite asupra aceluiași adevăr: una consideră datele ca fiind de dimensiune fixă și prin urmare cantitatea de lucru de făcut în paralel nu depinde de numărul de procesoare și cealaltă lege consideră problema ca fiind de dimensiune crescătoare și deci cantitatea totală de lucru e proporțională cu numărul de procesoare
Legea lui Amdahl si Gustafson () [Corola-website/Science/330094_a_331423]
-
de dimensiune fixă și prin urmare cantitatea de lucru de făcut în paralel nu depinde de numărul de procesoare și cealaltă lege consideră problema ca fiind de dimensiune crescătoare și deci cantitatea totală de lucru e proporțională cu numărul de procesoare
Legea lui Amdahl si Gustafson () [Corola-website/Science/330094_a_331423]
-
mai scurt interval de timp, cum descrie Legea lui Amdahl, ci mai degrabă în rezolvarea problemei cele mai mari într-un timp rezonabil. În cazul în care partea non-parallelizabila a remediat problemă, sau crește foarte încet cu dimensiunea problemei, atunci procesoare suplimentare pot crește dimensiunea problemei fără limită. Prin paralelizarea unui program secvențial se urmărește în primul rând obținerea unui timp de execuție cât mai mic comparativ cu timpul secvențial de execuție. Cel mai important criteriu luat în considerare atunci când se
Legea lui Gustafson () [Corola-website/Science/330102_a_331431]
-
creșterea de viteză (speedup) care exprimă de câte ori programul paralelește mai rapid față de varianta secvențiala. Accelerarea paralelă se calculează că raport între timpul secvențial de execuție și timpul de execuție paralelă. Valoarea maximă a accelerării paralele este egală cu numărul de procesoare din sistem. O astfel de valoare poate fi atinsă într-un sistem ideal în care nu există costuri de comunicare iar procesoarele sunt încărcate echilibrat. Dacă un algoritm paralel ar putea să fie scalat continuu, atunci de fiecare data cand
Legea lui Gustafson () [Corola-website/Science/330102_a_331431]
-
secvențial de execuție și timpul de execuție paralelă. Valoarea maximă a accelerării paralele este egală cu numărul de procesoare din sistem. O astfel de valoare poate fi atinsă într-un sistem ideal în care nu există costuri de comunicare iar procesoarele sunt încărcate echilibrat. Dacă un algoritm paralel ar putea să fie scalat continuu, atunci de fiecare data cand dublam numărul de procesoare, viteza de calcul ar trebui să se dubleze. Dar algoritmii paraleli prezintă o accelerare liniară pentru un număr
Legea lui Gustafson () [Corola-website/Science/330102_a_331431]
-
astfel de valoare poate fi atinsă într-un sistem ideal în care nu există costuri de comunicare iar procesoarele sunt încărcate echilibrat. Dacă un algoritm paralel ar putea să fie scalat continuu, atunci de fiecare data cand dublam numărul de procesoare, viteza de calcul ar trebui să se dubleze. Dar algoritmii paraleli prezintă o accelerare liniară pentru un număr mic de procesoare și apoi creșterea vitezei se saturează. definește diferit creșterea vitezei (S) față de legea lui Amdahl. Gustafson susține că odată cu
Legea lui Gustafson () [Corola-website/Science/330102_a_331431]
-
echilibrat. Dacă un algoritm paralel ar putea să fie scalat continuu, atunci de fiecare data cand dublam numărul de procesoare, viteza de calcul ar trebui să se dubleze. Dar algoritmii paraleli prezintă o accelerare liniară pentru un număr mic de procesoare și apoi creșterea vitezei se saturează. definește diferit creșterea vitezei (S) față de legea lui Amdahl. Gustafson susține că odată cu creșterea numărului de procesoare, accelerarea obținută prin paralelizare crește, căci paralelismul crește odată cu dimensiunea datelor. Creșterea vitezei va fi proporțională cu
Legea lui Gustafson () [Corola-website/Science/330102_a_331431]
-
ar trebui să se dubleze. Dar algoritmii paraleli prezintă o accelerare liniară pentru un număr mic de procesoare și apoi creșterea vitezei se saturează. definește diferit creșterea vitezei (S) față de legea lui Amdahl. Gustafson susține că odată cu creșterea numărului de procesoare, accelerarea obținută prin paralelizare crește, căci paralelismul crește odată cu dimensiunea datelor. Creșterea vitezei va fi proporțională cu numărul de procesoare și cu (1 - α) unde Legea lui Amdahl presupune o dimensiune fixă a problemei și faptul că mărimea părții secvențiale
Legea lui Gustafson () [Corola-website/Science/330102_a_331431]