9,624 matches
-
H.E. (eds.), (1989), Creative people at work: Twelve cognitive case studies, Oxford University Press, New York. Wallas, G. (1926), The art of thought, Harcourt Brace, New York. Weisberg, R.W. (1993), Creativity: Beyond the myth of genius, Freema, New York. Wertheimer, M. (1945), Productive thinking, Harper, New York. Westfall, R.S. (1980), Never at rest: A biography of Isaac Newton, Cambridge University Press, Cambridge. Wimpenny, N. (1994), The development of Vincent van Gogh’s creative belief systems preceding his commitment to art, lucrare nepublicată, Teachers College
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
referitoare la productivitatea creativă exprimă un grad mai înalt de varianță a produsului creativ într-un moment dat al carierei decât cele referitoare la vârstă, astfel că în ultimii ani de viață creatorii cu adevărat prolifici pot fi mult mai productivi decât creatorii mai puțin valoroși aflați în culmea carierei lor (Simonton, 1988a, 1997b). Cu privire la problema longevității creative, câțiva cercetători au studiat variația creativității în ultimii ani de viață ai creatorului (Haefele, 1962; Lindauer, 1992, 1993a, 1993b; Simonton, 1989c). Unul dintre
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
este legată de creativitatea veritabilă și că poate să-i dăuneze. O poziție similară au avut și gestaltiștii (de exemplu, Scheerer, 1963; Wertheimer, 1982; pentru amănunte, vezi Weisberg, 1995a), care au propus bine cunoscuta distincție între gândul „reproductiv” și cel „productiv”. Primul, care depinde de reproducerea comportamentelor precedente ce au avut succes, implică păstrarea vechilor obiceiuri în gândire și eșuează atunci când se cere ceva complet nou. Gândul productiv este baza intuiției și a noutății reale în gândire. Problema crucială pentru cel
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Weisberg, 1995a), care au propus bine cunoscuta distincție între gândul „reproductiv” și cel „productiv”. Primul, care depinde de reproducerea comportamentelor precedente ce au avut succes, implică păstrarea vechilor obiceiuri în gândire și eșuează atunci când se cere ceva complet nou. Gândul productiv este baza intuiției și a noutății reale în gândire. Problema crucială pentru cel care gândește productiv sau intuitiv este capacitatea de a folosi la un nivel general experiența acumulată, rămânând, în același timp, capabil să trateze orice problemă nouă în
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
depinde de reproducerea comportamentelor precedente ce au avut succes, implică păstrarea vechilor obiceiuri în gândire și eșuează atunci când se cere ceva complet nou. Gândul productiv este baza intuiției și a noutății reale în gândire. Problema crucială pentru cel care gândește productiv sau intuitiv este capacitatea de a folosi la un nivel general experiența acumulată, rămânând, în același timp, capabil să trateze orice problemă nouă în termeni proprii. Astfel, el nu rămâne fixat, adică prins în capcana încercării de a folosi anumite
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
MA. Weisberg, R.W. (1995b), „Case studies of creative thinking: Reproduction versus restructuring in the real world”, în S.M. Smith, T. B. Ward și R.A. Finke (eds.), The creative cognition approach (pp. 53-72), MIT Press, Cambridge, MA. Wertheimer, M. (1982), Productive thinking, ediție adăugită, University of Chicago Press, Chicago. Zaslaw, N. (1989), Mozart’s symphonies: Context, performance practice, reception, Oxford, New York. Creativitatea și inteligența Robert J. Sternberg și Linda A. O’Hara Care este relația dintre creativitate și inteligență? Creativitatea a
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
În aceeași perioadă, mișcarea socialistă lupta pentru revendicări legislative similare. Cu toate acestea, limbajul lui Moldovan era mult mai puțin radical și mai puțin amenințător, În atmosfera antibolșevică din România. Principiul călăuzitor al Ministerului Muncii urma să fie maximizarea „capacităților productive individuale” Într-un mediu spiritual, psihologic, moral și intelectual cu presupuse influențe pozitive. Pentru Moldovan, cea mai progresivă abordare a acestui subiect o reprezenta legislația muncii din Statele Unite, pe care Încerca să o adapteze la contextul românesc. Ca și În
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
justifică poziția preeminentă prin pretenția la o formă sau alta a excelenței, bazându-se pe principii de legitimare diferite. Desigur, când există o diversitate a legitimărilor, nu putem decât să ne așteptăm la tentative de descalificare a legitimărilor concurente. Elite productive și neproductive Se întâmplă ca dihotomia „dominatori/dominați” să ia forma unei opoziție între neproducători și producători. Deci, ar exista o elită statornică, parazitară și una nerecunoscută ca atare, dar, revendicând totuși mai multe drepturi la excelență. Primul care a
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
acesteia sunt veritabili „producători” sau creatori, care, prin activitățile lor, contribuie la îmbogățirea patrimoniului național. Este vorba despre lucrătorii din agricultură, din comerț și din industrie, dar și despre savanți, artiști și scriitori. Din câte se vede, noțiunea de activitate productivă este, în acest caz, foarte cuprinzătoare. Parabola albinelor și a trântorilor Pentru a ilustra această opoziție între producători și neproducători, Saint-Simon ne propune parabola albinelor și a trântorilor, apărută în 1819. Trântorii sunt categoriile celor care nu fac nimic, proprietarii-rentieri
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
319). Ulterior, ideile saintsimoniene ilustrate de parabola albinelor și a trântorilor au avut ecouri în două direcții care, de altfel, nu sunt cu totul străine una de cealaltă, în măsura în care opun și ele elitele „utile” își trag legitimitatea dintr-o activitate productivă sau creatoare, unora „parazitare”, a căror preeminență este bazată pe un statut obținut cu multă vreme în urmă. Prima dintre aceste orientări este cea care asociază noțiunea de elită celei de timp liber. Parabola albinelor și a trântorilor Presupunem că
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
primii trei mii de savanți, artiști și meseriași din Franța. Cum acești oameni sunt, la modul superlativ, francezii esențialmente producători, cei care fac produsele cele mai importante, cei care îndrumă lucrările cele mai utile pentru națiune și care o fac productivă și în științe, în arte frumoase, în arte și meserii, ei sunt cu adevărat floarea societății franceze; dintre toți francezii, ei sunt cei mai utili țării lor, cei care-i aduc cea mai multă glorie, care-i aduc cel mai
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Dentu, Paris, 1869, pp. 17-21 (ediție nouă, t. II, Anthropos, Paris, 1966). Teoria clasei timpului liber După felul în care este definită burghezia în optica marxistă, drept o clasă care prosperă prin însușirea unei părți a plusvalorii rezultate din activitatea productivă, este posibil să descriem întreaga elită ca pe o clasă care-și consolidează puterea datorită unui surplus de timp liber rezultat din activitatea altora. Această concepție se cristalizează în teoria clasei timpului liber, datorată lui Thorstein Veblen (1857-1929). Acest sociolog
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
tradiționali”. Dar, în egală măsură, ea „i-a apropiat pe conducătorii sectorului privat de cei ai aparatului de stat” (Birnbaum, 1978, pp. 86-87). Opoziția dintre producători și neproducători pusă în evidență de Saint-Simon tinde să identifice excelența cu un aport productiv sau creativ și să confunde orice alt criteriu de preeminență cu „etichetele” dobândite în mod fraudulos despre care vorbește Pareto. În optica tehnocratică, competența tehnică este asimilată dinamismului și creativității, în vreme ce mandatul politic conferă un statut ambiguu, greu de justificat
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
n-a încetat niciodată să facă obiectul unei neîncrederi destul de larg răspândite. Ierarhia militară și cea ecleziastică au fost privite de multă vreme cu suspiciunea pe care o antrenează ideologia republicană. Elita afacerilor e considerată că se dedă unor activități productive, dar puțin respectabile. Nici o valoare nu este universal acceptată, nici o funcție nu este considerată a fi în afara discuției ca preeminentă, nici un statut nu garantează recunoașterea generală. Dezbaterea asupra acestui subiect nu încetează să fie reluată. Într-un asemenea caz de
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
țărilor în curs de dezvoltare, prin aplicarea unor măsuri la nivel național și internațional pentru ca acestea să poată fi susținute pe termen lung; - elaborarea și implementarea în cooperare cu țările în curs de dezvoltare a startegiilor cu privire la munca decentă și productivă a tinerilor; - în colaborare cu companiile de produse farmaceutice, asigurarea accesului la medicamente esențiale la prețuri convenabile, în țările în curs de dezvoltare; - în colaborare cu sectorul privat, punerea la dispoziția tuturor a avantajelor noilor tehnologii, în special a tehnologiilor
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
explice dezvoltarea socială (dezvoltare = modernizare) având în vedere două accepțiuni complementare: - schimbare socială progresivă, direcționată; - efortul întreprins de țările subdezvoltate pentru a depăși decalajul ce le separă de țările dezvoltate occidentale. Această teorie susține că societățile moderne sunt mult mai productive, iar persoanele aflate în nevoie beneficiază de o redistribuție a bunăstării. Organizarea și mobilizarea politică la un nivel superior de complexitate și reprezentativitate constituie, de asemenea, un factor-cheie în declanșarea proceselor de dezvoltare socială. HYPERLINK \l "Coleman" J. Coleman (1990
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
existat, de asemenea, și în interiorul economiilor socialiste. Conform lui Polanyi (1957; 1992) și Marx (1976), piața, ca mecanism de coordonare economică, operează într-o societate în care s-a produs deja comodificarea, transformarea în marfă a principalelor componente ale procesului productiv: oamenii devin forța de muncă, natura devine pământ în proprietate, exploatabil, iar banii devin capital. Prin extensie, se poate spune că, în societățile socialiste, mecanismul de coordonare economică este planul, iar acesta corespunde unei structuri sociale în care statul deține
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
este compusă, cel puțin indirect, din ființe umane nu este total subordonată, în termeni efectivi, vreunui alt actor din sistemul mondial, și participă la relații de putere cu alți actori (apud Geeraerts, 1995). Această definiție poate fi contrapusă în mod productiv perspectivelor realiste, prin faptul că vine în întâmpinarea preocupării acestora față de fenomenul puterii, însă extinde calitatea de actor și înspre alte entități decât statele-națiune. Pentru realiștii clasici, calitatea de actor (etatic) depinde de trei criterii: suveranitate, recunoașterea statalității și controlul
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în perioada interbelică, cum ar fi E.H. Carr. În acest sens, varianta convențională în teoria relațiilor internaționale este de a opune mecanismului realist al balanței de putere, principiul (internaționalismului) liberal al securității colective. Mult mai expusă controversei, dar și mai productivă din punct de vedere intelectual, este încercarea de a privi opțiunea securității colective ca o formă particulară de instituționalizare a balanței de putere în vederea descurajării agresiunii într-o primă fază, dar și ca formă de contrabalansare a agresiunii în cazul
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
direcției și volumului fluxurilor comerciale mondiale (de exemplu, apariția comerțului transatlantic, ca urmare a ascensiunii țărilor asiatice în schimburile comerciale mondiale). Nu trebuie uitat că, timp de milenii, comerțul a prilejuit un câștig mai mare decât cel obținut din activitatea productivă: în comerț, uneori, câștigurile ajung și la 300-500%, explicându-se astfel concurența acerbă pe piețe de aprovizionare și desfacere, ceea ce poate implica chiar puterea militară. În evoluția socială și economică modernă sunt argumente pentru a considera că participarea țărilor la
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
locale sau mondiale, de conjuncturi politice, economice sau militare, de speculații la burse etc., iar îngrășămintele și cerealele preiau toate aceste turbulențe care trebuie suportate de consumatorul final de alimente; externalități ale lanțului alimentar marchează profund mediul, sănătatea umană, potențialul productiv al solului și așteaptă să fie gestionate la nivel local și global, mai mult sau mai puțin în concordanță cu recomandările managementului de mediu global. Internalizarea acestor efecte negative ale sistemului alimentar va avea consecințe, influențând productivitatea terenurilor agricole și
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
de dezvoltare, de progres al economiei, prin crearea de noi locuri de muncă, stimularea economiei și a exportului, modernizarea infrastructurilor (producție, transport, turism etc.), refacerea calității ecosistemelor naturale, punerea în valoare a potențialului uman (școlarizare, educație, protecția sănătății, valorificarea spiritului productiv, inovator etc.). Aceste cheltuieli suplimentare față de resursele naționale sunt generatoare de profit și condiționează returnarea creditului. Apare la concurență cu necesitățile de mai sus o altă categorie de împrumuturi care se simt în largul lor, mai ales în țările sărace
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
lung în valută de la BB, la BBB, cu perspectivă stabilă. Moody’s are, de asemenea, pentru România rating recomandat pentru investiții, respectiv Baa3. Aceste aprecieri ar trebui valorificate pentru atragerea de ISD cu efect pozitiv în economia României, în sectorul productiv. Capitolul 5 Liberalizarea pieței muncii Migrația oamenilor se confundă cu istoria: popularea Terrei este efectul acestei mobilități care a avut și are ca motivații schimbările climei, disponibilitatea hranei, conflictele umane, dorința de aventură și cucerirea de noi teritorii, forță de
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
moderator o tematică precisă. Moderatorul are un set de 8-10 întrebări stabilite anterior pe care le adresează pe rând participanților. Aceștia răspund pe rând la întrebări dar pot face referire la idei emise de alți participanți, realizându-se o dinamică productivă pentru a aprofunda subiectul discuției. Obiectul-stimul, de la care se pornește discuția, poate lua diverse forme. Spre exemplu, el poate fi un spot video prezentând un accident de muncă, pentru a reflecta atitudinea participanților față de risc și măsurile de protecție; o
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
este cauza principală în peste 80% din cazuri (Jurcău, 2003; Feyer, Williamson și Cairns, 1997). De aceea, vom insista mai mult, în continuare, asupra factorului uman. În activitatea de muncă angajații pot adopta diferite strategii comportamentale. Unele dintre acestea, deși productive și eficiente, pot afecta securitatea și sănătatea acestora. Între angajați există diferențe în ce privește tendința de a se adopta asemenea comportamente. De aceea, în psihologia muncii s-a dezvoltat conceptul de predispoziție spre accidente. Acesta are la bază, așa-numita lege
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]