5,828 matches
-
originar din Siria”. Personajul este identificat cu Anticristul numai spre sfârșit (cap. 19), pe tot parcursul scrierii fiind vorba doar de un rege de o extraordinară răutate, malo spiritu genitus, euersor ac perditor generis humani, ajutat de un mendaciorum propheta („profet al mincinoșilor”). El se va pretinde „adevăratul fiu al lui Dumnezeu”, cerând și o cinstire pe măsură și „va cuteza să distrugă templul Domnului” (7, 17). Cei care nu se vor lăsa înșelați, acei sectatores ueritatis („discipoli ai adevărului”), segregabunt
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
evident să treacă între paranteze eshatologia și ramurile învecinate, ca de exemplu anticristologia. Lactanțiu cunoaște scenariul eshatologic al poemului lui Commodian. Ca dovadă, reluarea ca atare a trei dintre motivele destul de puțin reprezentate în restul tradiției, și anume: un singur profet trimis de Dumnezeu pentru a‑i aduce la credință pe necredincioși și apostați (profetul nu este totuși numit în nici un fel în Inst.); doi tirani succesivi, primul venit din provinciile septentrionale, al doilea din Orient; lupta finală între oastea credincioșilor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cunoaște scenariul eshatologic al poemului lui Commodian. Ca dovadă, reluarea ca atare a trei dintre motivele destul de puțin reprezentate în restul tradiției, și anume: un singur profet trimis de Dumnezeu pentru a‑i aduce la credință pe necredincioși și apostați (profetul nu este totuși numit în nici un fel în Inst.); doi tirani succesivi, primul venit din provinciile septentrionale, al doilea din Orient; lupta finală între oastea credincioșilor, condusă de Christus‑Imperator, și tiranul asiatic (Anticristul). Pe lângă aceste elemente comune găsim de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
speculații privind data acesteia (15, 4; cf. FA 1,7). Isus va veni „la sfârșit”, sfârșit care va fi anunțat prin diferite semne; unele dintre ele s‑au arătat deja, altele nu. Foarte precaut, catehetul nu își atribuie calitatea de profet, numindu‑se simplu propovăduitor al cuvintelor Scripturii. De ce este necesar creștinilor să cunoască aceste semne? Pentru a nu fi înșelați de diavol, capabil oricând să se arate în chip de „înger de lumină” (2Cor. 11,14), să imite, așadar, înfățișarea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Anticristul care apare în De consummatione. Acest aspect polemic, vizând anumite grupuri eretice s‑a adăugat, probabil, mai târziu tramei inițiale a mitului, reprezentată de scenariul lui Hipolit. Un alt aspect inedit este prezența lui Ioan Teologul, un al treilea profet, alături de Ilie și Enoh. Ucenicul preaiubit al Mântuitorului este cooptat în grupul martorilor a căror activitate kerygmatică va preceda venirea Anticristului, probabil, pe baza unui pasaj final din Evanghelia după Ioan în care citim: „Dar Petru, întorcându‑se, l‑a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
întoarce foarte curând, înainte chiar de sfârșitul vieții ucenicului său cel iubit. În același timp, evanghelia transmite o altă interpretare, acceptată de anumite comunități creștine, potrivit căreia Ioan va rămâne în viață până la sfârșitul veacurilor, alăturându‑se astfel celor doi profeți, deja consacrați, Ilie și Enoh. Pe baza acestei interpretări - false, în opinia autorului Evangheliei - poate fi explicată prezența lui Ioan alături de Ilie și Enoh în De consummatione. Ar trebui deci să conchidem că autorul apocrifei noastre nu cunoștea avertizarea evangheliei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
este în acord cu el, atunci când spune: „Fiii diavolului s‑au arătat (1In. 3,10). Iată acum mulți anticriști s‑au arătat, dar să nu vă lăsați înșelați de aceștia! (1In. 2,18). Nu dați crezare oricărui duh, căci mulți profeți mincinoși au ieșit în lume” (1In. 4,1). Apoi Iuda, fratele lui Iacob, spune lucruri asemănătoare: „În vremea de pe urmă vor fi batjocoritori trăind după poftele lor nelegiuite. Aceștia sunt cei care, fără nici o teamă își sunt loruși păstori” (Iuda
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
3,1). Și, de vreme ce trebuie să aducem mai multe mărturii despre aceasta, să nu pregetăm! Într‑adevăr, el se va naște din seminția lui Dan și va fi potrivnic tuturor; va fi tiran, rege, groaznic judecător și diavol. Adevărat grăiește profetul: „Dan va judeca poporul său și va fi ca un [singur] trib în Israel” (Gen. 49,16). Sunt însă unii care cred că acestea s‑au spus despre Samson, născut din tribul lui Dan și judecător al poporului său vreme
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pui de leu, care se va avânta din Basan” (Deut. 33,22). Trebuie să luăm bine seama și să nu ne înșelăm crezând că aceste cuvinte: „Dan, pui de leu” se referă la Cristos. De fapt, precizând tribul lui Dan, [profetul] a lămurit lucrurile, căci a numit seminția din care se va naște diavolul. Așa cum Isus s‑a născut din neamul lui Iuda, tot astfel și Anticristul se va naște din neamul lui Dan. Și așa cum Domnul și Mântuitorul nostru, Isus
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
veni cu slavă, va fi descoperită de Enoh, Ilie și Ioan Teologul. Iată iubirea de oameni a Stăpânului, care până în vremurile cele din urmă poartă de grijă și are milă de cei supuși morții. Căci nu ne lasă lipsiți de profeți, ci ni‑i trimite ca să ne învețe și să ne încredințeze, așa încât să ne păstrăm tăria în fața parusiei Vrăjmașului, după cum s‑a vestit în Cartea lui Daniel: „Voi face legământ pentru o săptămână, și jumătate de săptămână va înceta jertfa
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
jertfa și cultul care se cuvine să îmi fie adus” (cf. Dan. 9,27). „O săptămână” înseamnă șapte ani de la sfârșitul vremurilor. În timpul [celei dintâi] jumătăți a acestei săptămâni, adică timp de „o mie două sute șaizeci de zile, cei doi profeți și Ioan, purtând veșminte de sac, vor propovădui întregii lumi venirea Anticristului” (cf. Apoc. 11,5). Vor face semne și minuni, ca să rușineze pe oameni și să‑i întoarcă la pocăință, din pricina răutății și nelegiuirii lor. „Iar de va voi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a se gândi, nefericitul, că domnia sa va fi curând nimicită și el însuși aruncat neîntârziat în focul pregătit pentru el, pentru credincioșii și pentru slujitorii lui. Într‑adevăr, prin cuvintele „Voi face un legământ pentru o săptămână” (Dan. 9,27), profetul Daniel se referă clar la o perioadă de șapte ani. Cea dintâi jumătate a acestei „săptămâni” va fi a predicii profeților, în timp ce în a doua, adică vreme de trei ani și jumătate, va domni pe pământ Anticristul. Apoi domnia și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
credincioșii și pentru slujitorii lui. Într‑adevăr, prin cuvintele „Voi face un legământ pentru o săptămână” (Dan. 9,27), profetul Daniel se referă clar la o perioadă de șapte ani. Cea dintâi jumătate a acestei „săptămâni” va fi a predicii profeților, în timp ce în a doua, adică vreme de trei ani și jumătate, va domni pe pământ Anticristul. Apoi domnia și slava lui se vor lua de la el. Voi, cei ce iubiți pe Dumnezeu, priviți nenorocirea care va fi atunci, o nenorocire
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care vor sfătui această nelegiuire martirilor lui Cristos: „Leapădă pe Dumnezeul tău cel răstignit!” Aceasta va fi pecetea vremii Vrăjmașului binelui, având semnificația: „Mă lepăd de Creatorul cerului și al pământului. Tăgăduiesc botezul și cultul. Îți urmez și cred ție!”. Profeții Enoh și Ilie vor predica: „Nu dați crezare vrăjmașului care va veni și se va arăta, căci este rău și corupător, fiu al pierzării. Vă duce la rătăcire și deci la moarte. Vă va lovi cu sabie cu două tăișuri
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cu desăvârșire. Ieronim scrie, încă din primele rânduri ale Prologului: „Întrucât intenția mea nu este de a răspunde calomniilor unui adversar, ceea ce ar necesita un amplu tratat, ci de a explica pentru ai noștri, adică pentru creștini, cele spuse de profet, doresc să spun încă de la început că nici un profet nu a anunțat cu atâta claritate venirea lui Isus Cristos”. Apoi, are grijă să elimine din textul Cărții lui Daniel episoadele apocrife - Suzana, Bel și Balaurul-, a căror prezență putea da
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Prologului: „Întrucât intenția mea nu este de a răspunde calomniilor unui adversar, ceea ce ar necesita un amplu tratat, ci de a explica pentru ai noștri, adică pentru creștini, cele spuse de profet, doresc să spun încă de la început că nici un profet nu a anunțat cu atâta claritate venirea lui Isus Cristos”. Apoi, are grijă să elimine din textul Cărții lui Daniel episoadele apocrife - Suzana, Bel și Balaurul-, a căror prezență putea da apă la moară „calomniatorilor”. În fine, el își avertizează
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ibidem). Ieronim însă va recurge și la versiunile lui Aquila și Symmachos, atât pentru a completa lacunele, cât și pentru a clarifica locurile obscure. În privința metodei sale de lucru, Ieronim declară că va proceda ca și în cazul celor doisprezece profeți: nu va cita toate versetele, ci se va opri asupra punctelor problematice, „pentru ca întinderea și numărul cărților să nu pricinuiască plictiseală cititorului”. Dat fiind demersul său de a comenta un text care, mai ales în ultimele sale capitole, ridică destule
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de apostol tesalonicenilor: «Până ce nu va veni lepădarea de credință și nu se va da pe față omul nelegiuirii, fiul pierzării etc.»?”. Răspunsul lui Ieronim este scurt și vizează etapele principale ale eshatologiei creștine, descrise chiar de Isus: înmulțirea falșilor profeți, urâciunea pustiirii, căderea Imperiului Roman, cea de‑a doua venire. Pentru a justifica acest scenariu, el invocă pasaje foarte cunoscute: 2Tes. 2,1‑7; Mt. 24,15‑17.23‑27.30‑31; In. 5,43. Două elemente inedite, legat de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
rândul său, la sfârșitul lucrării, Augustin cere părerea corespondentului său, referitor la profețiile propriu‑zise (Dan. 9,24‑27) și la exegeza acestora propusă de Ieronim. Să ne reamintim că, în capitolul respectiv al Cărții lui Daniel, îngerul Gavriil lămurește profetului un pasaj din Ieremia (25,11‑12) în legătură cu sfârșitul captivității babilonice a poporului Israel. Ieremia vorbește aici de o perioadă de șaptezeci de ani. Gavriil, trimisul lui Iahve, interpretează cei șaptezeci de ani ca fiind în realitate „șaptezeci de săptămâni
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
firească a istoriei. Pe de altă parte, de vreme ce nici apostolii nu știau ceva sigur referitor la data parusiei, ar fi fost absurd să se creadă că o atare informație ar fi fost furnizată (prin ce mijloace?) posterității. Hesychius afirmă că profeții au primit descoperirea „celor viitoare” (quae futura sunt), dar că au păstrat o tăcere absolută asupra acestora. În acest caz, replică Augustin, trebuie să subliniem două lucruri. Mai întâi, este cel puțin surprinzător că apostolii nu au fost considerați demni
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
futura sunt), dar că au păstrat o tăcere absolută asupra acestora. În acest caz, replică Augustin, trebuie să subliniem două lucruri. Mai întâi, este cel puțin surprinzător că apostolii nu au fost considerați demni de a primi o descoperire încredințată profeților Vechiului Testament. Din ce motiv ar fi ascuns, așadar, Isus de „profeții cei desăvârșiți”, care sunt apostolii, ceea ce dezvăluise profeților veterotestamentari? În plus, în ce scop ar fi încredințat Dumnezeu profeților săi o descoperire lipsită de utilitate publică, de vreme ce o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lucruri. Mai întâi, este cel puțin surprinzător că apostolii nu au fost considerați demni de a primi o descoperire încredințată profeților Vechiului Testament. Din ce motiv ar fi ascuns, așadar, Isus de „profeții cei desăvârșiți”, care sunt apostolii, ceea ce dezvăluise profeților veterotestamentari? În plus, în ce scop ar fi încredințat Dumnezeu profeților săi o descoperire lipsită de utilitate publică, de vreme ce o profeție ținută în secret nu are practic nici o valoare? De aici singura concluzie acceptabilă: nici apostolii, nici profeții din vechime
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fost considerați demni de a primi o descoperire încredințată profeților Vechiului Testament. Din ce motiv ar fi ascuns, așadar, Isus de „profeții cei desăvârșiți”, care sunt apostolii, ceea ce dezvăluise profeților veterotestamentari? În plus, în ce scop ar fi încredințat Dumnezeu profeților săi o descoperire lipsită de utilitate publică, de vreme ce o profeție ținută în secret nu are practic nici o valoare? De aici singura concluzie acceptabilă: nici apostolii, nici profeții din vechime, nici slujitorii actuali ai Bisericii nu cunosc și nici nu ar
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și mult mai apropiați decât aceștia de punctul final al lumii. În ziua Cincizecimii, Petru spune: „Aceștia nu sunt beți, cum vi se pare vouă, căci este al treilea ceas din zi. Ci aceasta este ceea ce s‑a spus prin profetul Ioil: Iar în zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul»” (FA 2,1.17). Pasajul este comentat de Augustin (23‑24) în felul următor: Iam tunc ergo erant dies nouissimi; quanto magis nunc, etiamsi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
întâi în Noul Testament, apoi în cel Vechi. Este adevărat că acestea din urmă au întâietate, ca timp; celelalte însă au întâietate din pricina demnității. Căci cele din Vechiul Testament sunt vestirea celor din Noul Testament (20, 4). În Testamentul Vechi avem Legea și Profeții; în cel Nou, Evanghelia și epistolele apostolilor”. În concluzie, singurele citate cu adevărat semnificative, în concepția lui Augustin, sunt cele din Noul Testament, fragmentele veterotestamentare având numai rolul, foarte modest, de sprijin, de confirmare aproape tautologică de cele mai multe ori. Într‑un
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]