16,190 matches
-
rămână singuri Într-o cutiuță ce se zgâlțâia. O sărută și constată că avea gura rece, moale, și-i răspundea ezitând. Ea se așeză pe locul care fusese transformat În pat și-i zise: — Te Întrebai dacă o să vin? — Ai promis, Îi aduse el aminte. — M-aș fi putut răzgândi. — Dar de ce? Myatt Începu să-și piardă răbdarea. Nu voia să stea toată noaptea și să povestească. Picioarele ei, care pendulau În aer, fără să atingă podeaua, Îl excitară. — Ne vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
apartamentul de la Constantinopol și la propriul ei dormitor și la mersul la culcare la ora zece. Câtă vreme o să rămâi acolo? Probabil o lună. Poate că mai mult. Ea șopti „Așa de puțin!“ cu atâta regret, Încât el Începu să promită lucruri despre care știa foarte bine că le va regreta la lumina zilei. — Te poți Întoarce cu mine. Îți voi lua un apartament În oraș. Tăcerea ei păru să accentueze lipsa de realism a promisiunilor lui. Nu mă crezi? — Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu greu putea face o legătură Între el și emoția și toate durerile nopții trecute. Bărbatul acesta era un străin și nu-și va asuma nici o responsabilitate pentru cuvintele spuse de un intrus pe Întuneric. Atât de multe i se promiseseră! Dar Își spuse că n-avea cum să aibă ea norocul ăsta. Cuvintele femeilor mai vârstnice și mai experimentate Îi veniră iar În minte: „Vor promite totul Înainte“, iar acel ciudat cod moral al clasei sale o avertiză: „Nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
responsabilitate pentru cuvintele spuse de un intrus pe Întuneric. Atât de multe i se promiseseră! Dar Își spuse că n-avea cum să aibă ea norocul ăsta. Cuvintele femeilor mai vârstnice și mai experimentate Îi veniră iar În minte: „Vor promite totul Înainte“, iar acel ciudat cod moral al clasei sale o avertiză: „Nu trebuie să le amintești“. Cu toate acestea, se apropie de el și, cu o mână Încercă să-i aranjeze tandră părul, ca să semene Întrucâtva cu cel al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la loc, dar acum se terminase. Acum era neputincios și fericit. — „Vom pleca Împreună În livada de la capătul grădinii.“ Și iarăși nu găsi amintirea nici unei fete care să-l consoleze, ci doar fețele triste și frumoase ale săracilor, care-i promiseră pacea. Făcuse tot ce-i stătuse În putință. Nu se mai aștepta nimic din partea lui. I-au Încredințat nefericirea lor, secretul frumuseții și fericirii lor, ca și pe cel al durerii lor, și l-au condus spre Întunericul Înfrunzit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Întâmplă? Nu, nu-mi spune acum! Ți-e rău. Te scot eu imediat din tărășenia asta. Soldații se plasaseră Între ea și mașină, iar ofițerul ieși din depozit și li se alătură. Domnișoara Warren spuse repede și cu voce scăzută: — Promite orice. Nu contează ce spui. Puse o mână mare și pătrățoasă pe mâneca ofițerului și Începu să vorbească, pledând cu insistență. El Încercă s-o Întrerupă, dar cuvintele lui trecură pe lângă ea. Bărbatul Își scoase ochelarii, Îi șterse și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În seara aceasta? Folosi numele ei de botez, simțindu-se acum cu totul În largul lui, căci știa că mama ei fusese evreică și că-l avea pe unchiul ei În buzunar. Mi-ar face mare plăcere, dar i-am promis domnului Savory că voi cina cu el. — Putem ieși la unul din cabaretele acelea de noapte. Dar Myatt nu avea intenția s-o lase să cineze cu domnul Savory. După-amiaza era mult prea ocupat ca să se vadă cu ea. Urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
intru? — Ușa nu-i Încuiată. Janet Pardoe aproape că terminase cu Îmbrăcatul. Rochia Îi zăcea Întinsă pe pat și ea era În fața toaletei, pudrându-și brațele. — Ai Într-adevăr intenția să cinezi cu Savory? Întrebă Myatt. — Ei bine, așa am promis, spuse Janet. — Am fi putut cina Împreună la Pera Palace și apoi să mergem de-acolo la Petits Champs. — Ar fi fost minunat, nu-i așa? spuse Janet Pardoe. Începu să-și aranjeze sprîncenele c-o periuță. — Cine-i acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
era arma defensivă perfectă a castității. Spuse: — Nu te duci să iei cina cu Savory. Eu, unul, n-aș vrea să fiu văzut nici mort cu un om ca ăsta. Un băiat de prăvălie. Dragul meu, spuse Janet Pardoe, am promis. Și-apoi e genial. — O să cobori În hol cu mine, vom sări Într-un taxi și vom cina la Pera Palace. — Sărmanul om nu mă va ierta În veci. Ar fi o chestie! Asta este, Își spuse Myatt, trăgând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cuiva, versiunea de vacanță a paradisului. Când, foarte pe fugă, Hunter Îmi explicase că trebuia să plece, am dat dovadă de multă maturitate, mă gândeam eu, și i-am spus că Înțeleg. Dar, În sinea mea, eram dezamăgită. Hunter a promis să aranjeze o altă lună de miere, dar un astfel de substitut nu era deloc Îmbietor. Cum să mai simți acel sentiment de extaz al celor proaspăt căsătoriți la șase luni după ce nunta a avut loc? Prin definiție, te poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Thackeray, pot să-ți reamintesc un lucru? Nimeni nu va purta rochiile tale la petrecerea lui Alixe. Tu ai inventat asta. —Sylvie, e o treabă serioasă. Tu o poți scoate la capăt. Asta era ceva tipic pentru Thackeray. El le promitea achizitorilor săi luna de pe cer și apoi Întotdeauna reușea cumva să mă convingă pe mine să le-o livrez. Oricât de mult mi-ar fi displăcut să-mi petrec timpul Încercând să fac fete slabe să Încapă În rochii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Trebuie să ai de unde alege. Nina Își alese și altă rochie - una de cocktail din satin negru, cu câte o fundă pe fiecare umăr și cu o despicătură sexy În partea din față a fustei. Problema era că i-o promisesem lui Salome pentru balul lui Alixe. Simțindu-mă un pic vinovată, i-am spus Ninei că o poate avea În exclusivitate. Salome urma să Își iasă din fire dacă afla că Nina Chlore urma să poarte și ea aceeași rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
am oprit. Sophia era acolo, pășind spre mine, făcându-mi cu mâna. Înainte să mă pot gândi la altceva, Sophia mă săruta de bun găsit, spunând: Nu pot să cred că nu vii și tu cu noi. Hunter mi-a promis că o să apuc să stau mai mult cu tine. Sunt așa de obosită... sunt terminată. Hunter e un tiran că mă obligă să merg la Frankfurt așa, doar pentru că vorbesc limba germană. E oribil acolo, oribil. Apropo, Nina și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
aparțineau lui Pierre, fostul iubit parizian al Sophiei. —Pierre, am oftat eu. —Vai de mine, Dumnezeule, ești teafără? mă Întrebă, Îngrijorat. Nu vrea să se ridice, spuse Hélène, cu un oftat de frustrare. —Te doare ceva? Da, și i-am promis lui Hunter că mă Întâlnesc cu el la P’tite Ravine, dar eu nici măcar nu mă mai pot mișca de-aici. Haide, spuse el, trăgându-mă cu delicatețe În sus, ajutat de Hélène. Am reușit să stau În picioare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
să facă asta după ce soția lui a văzut-o purtându-l la Megève. Ea crede că tu habar nu ai, Sylvie, că nu bănuiești nimic, și a spus că Îi e milă de tine. Oricum, m-a pus să-i promit că nu voi spune un cuvânt, dar colierul ăla Îi fusese de la bun Început destinat ei. Nu pot să cred, am murmurat eu. Ești sigură? Chipul sumbru al lui Marci nu lăsa loc speranței: — Pentru că, scumpa mea, Sophia s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
testament ca priveghiul lui să aibă loc acolo, deoarece s-a gândit că la Swifty’s caviarul Îi va Înveseli pe cei Îndoliați. În timp ce Lauren Își revenea la toaletă din leșinul ei din dragoste, Marci, Alixe, Salome și cu mine promiseserăm să Îi ținem sub observație, În locul lui Lauren, pe Bărbatul-care-nu-putea-fi-găsit-pe-Google și pe Sophia D’Arlan. Era convinsă că Sophia avea planuri care-l vizau pe Giles. Partea proastă era că nici una dintre noi nu putea să vadă pe nici unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
capul oaselor și se aplecă deasupra mea, cu un aer conspirativ. Apoi Îmi zise, cu vocea scăzută pe care o folosea când răspândea cele mai importante bârfe: Nici nu ar trebui să Îți spun ție toate astea, dar atunci am promis toți să păstrăm secretul. Era foarte romantic. —Ce era așa romantic? De ce a primit Sophia același colier ca și mine? — Păi... hmm... pandantivul a fost ideea Sophiei. Nu se poate! Ce vrei să spui? am sărit În picioare și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Hunter Înapoi, Încă mă simțeam incredibil de mânioasă chiar și la cea mai scurtă menționare a numelui Sophiei. Provocase foarte mult rău. Singura mea consolare era că știam că nu va putea să scape niciodată din viața ei saudită. Îți promit că Sophia nu va mai avea voie să se mai apropie niciodată de noi, spuse Hunter. —Adevărat? Vorbești serios? am spus, gîtuită de emoție. Oricât de mult voiam să-l Îmbrățișez pe soțul meu, Încă nu puteam să mă relaxez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
logodit! —Ți-am spus că ei ar fi cuplul perfect. Era adevărat. Hunter avea intuiții ciudate În legătură cu viața amoroasă a lui Lauren, chestii pe care nici măcar eu nu le puteam anticipa. —Iubitule, pot să te mai Întreb ceva și apoi promit că asta e ultima Întrebare? Spune, replică el. Orice vrei tu. — Cine este nesuferitul ăla de coleg de facultate pe care te tot duci să-l vizitezi? Că nu Îmi dă pace chestia asta. —O, este... păi, poți să aștepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Întrebare? Spune, replică el. Orice vrei tu. — Cine este nesuferitul ăla de coleg de facultate pe care te tot duci să-l vizitezi? Că nu Îmi dă pace chestia asta. —O, este... păi, poți să aștepți până În luna de miere? Promit să-ți spun atunci. De fapt, o să-l cunoști. Și mai bine! am zis. Dar sper că nu e o lună de miere cu toți amicii tăi de la facultate, bine? Hunter veni mai aproape. Cu buzele aproape de urechea mea, șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Acesta e faptul pe care șeful meu vrea să-l scoatem în față în primul episod. Ceva care să sperie lumea. Cinci copii, cinci episoade. În felul ăsta, îi facem pe oameni să citească serialul cinci duminici la rând. O să promitem că vom explora cauzele și tiparele legate de sindromul morții infantile subite. O să ținem trează speranța. Unii încă mai cred că puterea vine din cunoaștere. Putem să le garantăm clienților care cumpără spațiu publicitar un public-țintă cât se poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de zece. Și vocea din telefon zice: „Alo?“ Acopăr telefonul cu mâna și-i zic lui Oliphant că am impresia că a început să umble un virus. Probabil că de-aia a dispărut Henderson. Eu mă duc acasă, dar îi promit că trimit materialul. Oliphant îmi șoptește: — Termenul de predare e la ora patru, și se bate cu degetul peste ceas. Și întreb la telefon: E cumva Helen Hoover Boyle la birou? Streator mă numesc, zic, și trebuie să mă întâlnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de hârtia cerată și farfuria de carton de pe masă. Și-l apuc de încheietură, de manșeta halatului mânjită cu muștar și de pielea flască și moale, și-i spun bine, zic, potolește-te, bine? Îi zic că trebuie să-mi promită că n-o să spună niciodată. Și, ținând între noi făclia care încă mai arde, Nash zice: — Promit. Capitolul 17 Helen se plimbă cu un pahar de vin în mână, aproape gol; pe fund nu mai e decât o părere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mânjită cu muștar și de pielea flască și moale, și-i spun bine, zic, potolește-te, bine? Îi zic că trebuie să-mi promită că n-o să spună niciodată. Și, ținând între noi făclia care încă mai arde, Nash zice: — Promit. Capitolul 17 Helen se plimbă cu un pahar de vin în mână, aproape gol; pe fund nu mai e decât o părere de roșu. Și Mona zice: — De unde-ai scos aia? — Băutura? zice Helen. Poartă o haină groasă dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
degetele ei; pe chip îi joacă culorile prismelor și stelele de lumină frântă. Își linge buzele. Apoi dă din cap și zice: Nu se merită. Persoana la care e cartea o să facă reclamație, și el o să fie dat afară. — Îți promitem noi, zice Helen, ca n-o să te dea afară. Aștept în mașină, împreună cu Mona, și număr - 27, 28, 29; asta-i singura metodă pe care-o știu ca să nu ajung să omor pe toată lumea din bibliotecă și să mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]