8,125 matches
-
o viață de om care “A început să-și destrame năframa” (Te-am pierdut...) De aceea, totul pare să se stingă în jur,“Precum stinse din viață / Sunt frunzele, toamna...” Poetul se regăsește singur, purtându-și pașii stingheri, pe alei pustii, pe poteci lipsite de soare ca și sufletul său. Următoarele poezii, în același ton, descriu viața fără ființa iubită: nimic nu pare a mai avea sens, totu-i searbăd, văpaia soarelui pălește, “ Iar chipul tău se pierde / În albul fulgilor
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]
-
CU VOI" Autor: Ștefan Lucian Mureșanu Publicat în: Ediția nr. 1023 din 19 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN „CU VOI” prof.dr. Ștefan Lucian MUREȘANU Motto: Tot mai tăcut și singur / În lumea mea pustie - / Și tot mai mult m-apasă / Ogrea mizantropie. (George Bacovia, Ego) Cuvinte cheie: anamneză, sentiment, retrăiri, Bacovia, plumb 1. Sensul legăturii poetului cu umbra retrăirilor sale Într-un sens anamnetic, versurile poeziei care deschid, sugerând pierderea ca înțeles al durerii
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
prozaici pământeni, / Pe drumuri a murit, / De zurnetul de bani înăbușit, / În lumea asta cu dugheni” (Proză, 1965:133). Poet al nopții și al lugubrului, fire extremă a iubirii în noapte: „Tristă, după un copac pe câmp / Stă luna, palidă, pustie - / De vânt se clatină copacul - / Și simt fiori de nebunie (Crize, 1965:134), poetul nu poate fi înțeles decât numai printr-o metamorfozare a fiindului său, într-un eu luminat de astrul hrismosului, prin care el trăia revelația înainte de toți
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
de faptul că neputința lui îl face să se depărteze de creatul întru nemurire, pentru că poetul trăiește veșnic, profanul piere odată cu propria-i distrugere: „Dar vezi... m-a ocolit acuma... / El s-a temut, mai mult, - săracul... / Pe luna palidă, pustie” (Crize, 1965:134). Bacovia creează întru păreri de rău față de ființa-om care nu îi înțelege versul, el crede că în noapte răul se va distruge până la ivirea zorilor și, de aceea, izvorul său de inspirație se ivește în noapte
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
o stare de trecere dintr-o dimensiune în alta. Marele simbolist român creează sugestii și dă imaginilor, aparent nelumești, împliniri reale. Însăși poezia sa este o împlinire a imaginii imaginate a anamnezei: „Tot mai tăcut și singur / În lumea mea pustie - / Și tot mai mult m-apasă / O grea mizantropie” (Ego, 1965:136). El devine mai puternic și creează o lume pe care și-o imaginează în furia descompunerii și a nepăsării și, poate, de aceea se retrage în cripta care
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
Imagini > SEARĂ DE TOAMNĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1740 din 06 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului seară de toamnă pe cerul serii orizontul doarme, mijește dintre plopi un corn de lună, se-așterne aur pe poteci pustii și toamna asta parcă e nebună. în colț de umbre șoaptele apun în dulci melancolii verlainiene, pe un covor de frunze eu adun flori veștede de maci și zânziene. sub cerul infinit și plin de har un lampadar cu stele
SEARĂ DE TOAMNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352552_a_353881]
-
ceva în viața mea. Am început să ies cu colegii, m-am înscris la facultate și-am început să-mi cumpăr haine strâmte, pe care nu le puteam purta, dar visam c-o să le port într-o zi. Încă era pustiu, dar durerea era acceptabilă. Nu-l mai iubeam și asta făcea pustiul mai puțin pustiu. Nu mai țineam nici o cură de slăbire și totuși am slăbit 25 de kilograme în doi ani. Cam tot în perioada aceea am început să
CÂND PUSTIUL DOARE DIFERIT de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352547_a_353876]
-
și-am început să-mi cumpăr haine strâmte, pe care nu le puteam purta, dar visam c-o să le port într-o zi. Încă era pustiu, dar durerea era acceptabilă. Nu-l mai iubeam și asta făcea pustiul mai puțin pustiu. Nu mai țineam nici o cură de slăbire și totuși am slăbit 25 de kilograme în doi ani. Cam tot în perioada aceea am început să mă gândesc că mai bine ar fi singur-singur, decât singur în doi. Am mai făcut
CÂND PUSTIUL DOARE DIFERIT de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352547_a_353876]
-
și totuși am slăbit 25 de kilograme în doi ani. Cam tot în perioada aceea am început să mă gândesc că mai bine ar fi singur-singur, decât singur în doi. Am mai făcut o schimbare și-am divorțat. Era tot pustiu, dar mai frumoasă ca la 40 de ani nu mă simțisem niciodată, și ... ghici ce? Pustiul nu mai durea. Acum sunt din nou în zilele de după anul nou, dar nu mai stau să-mi plâng de milă. Ieri am pictat
CÂND PUSTIUL DOARE DIFERIT de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352547_a_353876]
-
Acasa > Poeme > Antologie > SEARĂ DE TOAMNĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1001 din 27 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului pe cerul serii orizontul doarme, mijește dintre plopi un corn de lună, se-așterne aur pe poteci pustii și toamna asta parcă e nebună. în colț de umbre șoaptele apun în dulci melancolii verlaine-iene, pe un covor de frunze eu adun flori veștede de maci și zânziene. sub cerul infinit și plin de har un lampadar cu stele
SEARĂ DE TOAMNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1001 din 27 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352541_a_353870]
-
SILENȚIO Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 1740 din 06 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului În ziua a doua de după crăciun peste orașul de meduze retrase-n tihnă la siestă tristețea băntuie silențios în sus în jos pe străzile pustii și ascultând cu luare-aminte reqviemul luminii se mai oprește să-și admire în vitrine veșmântul de tăcere fumurie de-acolo de pe sticla înghețată rânjește doar o gură larg căscată într-un țipăt Referință Bibliografică: SILENȚIO / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN
SILENŢIO de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352571_a_353900]
-
viață casă asta, citi oameni veneau în curte ca să aducă cereale la negustorul de atunci Vasile Dumitrescu, socru-tău, cât de mulți și de veseli erați cu toții, de se auzeau seară cântecele voastre până departe, iar acum aici parcă e pustiu. Am mai fost și ieri și nu m-ai auzit când am strigat la poarta. - Așa e, multe schimba viața! Când m-am măritat, cât e casa asta de mare, era plină. Erau ei nouă înși și cu mine, nora
ECOURI MIORITICE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 94 din 04 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350491_a_351820]
-
har despre care auzea că are darul înainte-vederii, până când a ajuns să revină la schit doar în marile posturi pentru a se spovedi și împărtăși. Primind de la un pelerin un cort, o saltea gonflabilă și o pătură, se pornea prin pustia athonită atent la urmele de pe pietre, pentru a găsi ascunse printre stânci căsuțele unor pustnici, lângă care se aciua muncind alături de ei, participând la slujbe împreună și învățându-le încet-încet limba, mai întâi greaca, apoi rusa, bulgara, engleza și sârba
PĂRINTELE VICHENTIE de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350418_a_351747]
-
celebrului spion a înrăutățit relațiile dintre Regatul Unit și Rusia, iar Vichentie a fost anchetat de serviciile secrete engleze și filat o vreme datorită refuzului de a spune informații aflate sub pecetea tainei spovedaniei. S-a retras din nou în pustia athonită de la Sfânta Ana, dar sufletul îi era tulburat de evenimentele prin care trecuse și de lucrurile pe care le aflase. Oamenii lui Berezovski l-au mai căutat de câteva ori și l-au rugat să-i sprijine, devenind duhovnicul
PĂRINTELE VICHENTIE de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350418_a_351747]
-
dor, mi-e dor de mine, Mi-e dor, mi-e dor de noi, Pădurea-i fără Frunze, Și pomi-i sunt toți goi. Deși-i țărâna moale, Și-i fragedă și vie, Pământu-i plin de jale Și lumea de pustie. Cu zâmbet nu mai leagă, O vorbă sau un gest, O lume fără vlagă Pierdută-n joc funest. Pierdut și universul, Spiral văzul la geam, În noi mai plânge versul De sânge și de neam. Căci astăzi dezbinarea, Ne mâna
VIRGILIU VITAN -POEME ÎN ECHILIBRU de VIRGILIU VITAN în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350566_a_351895]
-
și cu dreptate, toate îndatoririle ce ne revin. Suntem convinși că, după perioada de doliu, preaiubita noastră stăpână va dori să se retragă la o mânăstire, iar eu cred că una foarte potrivită pentru luminăția sa este cea din nord, pustie acum și aflată în calea barbarilor, dar pe care ea o va lumina cu harul ei și o va înzestra cu cele trebuincioase din averea pe care a adus-o ca zestre acum câțiva ani. - Înțelept grăit-ai Prea-Sfinte, iară
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
bucure o clipă, singur, de splendoarea acestei dimineți. O dimineață unică, așa cum de fapt ne sunt toate clipele vieții, gândi profesorul, cuprins parcă de un fior poetic. Aflat acum pe terasa înaltă privi peste grădina care aseară era tristă și pustie. La ceasul acesta, deși la fel de pustie, părea scena unei feerii ale cărei personaje întârziau să apară. Ceva însă era complet în afara logicii peisajului. Ceva îi rănise privirea fascinată de simfonia albului imaculat și nu-și dădea seama încă ce! Scană
ENIGMA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350554_a_351883]
-
acestei dimineți. O dimineață unică, așa cum de fapt ne sunt toate clipele vieții, gândi profesorul, cuprins parcă de un fior poetic. Aflat acum pe terasa înaltă privi peste grădina care aseară era tristă și pustie. La ceasul acesta, deși la fel de pustie, părea scena unei feerii ale cărei personaje întârziau să apară. Ceva însă era complet în afara logicii peisajului. Ceva îi rănise privirea fascinată de simfonia albului imaculat și nu-și dădea seama încă ce! Scană (vai ce barbarism!) cu atenție, din
ENIGMA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350554_a_351883]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > FUGAR PRIN STÂNCI Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 2019 din 11 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Din zori priveam și până-n scăpătat priveam adâncul umbrei mele vii ce tot târa suflet pustiu peste un munte blestemat. Și dincolo de locul, un ungher am prins un adevăr mai strâns el legănat pe raza unui cer din care lacrima s-a scurs. Din zori priveam și până dimineață, prin teama dorului o dată. Referință Bibliografică: Fugar
FUGAR PRIN STÂNCI de PETRU JIPA în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350624_a_351953]
-
11 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Eu sunt... Eu sunt, în zborul vremii, aripa nepereche... Cu mângâieri de vânt mă rătăcesc spre tine. Un cântec murmurat, ascuns lângă ureche Ce-ți scrijelește visul peste priviri senine. Eu sunt, pe țărm pustiu, ca spumă dantelata... Pe talpă unui val mă risipesc spre tine. Nisipul sărutat de marea zbuciumata Ti-asterne la picioare cărări fierbinți și fine. Eu sunt, pe creste sure, zefirul ce oftează... Lovindu-ma de piscuri, mă unduiesc spre tine
EU SUNT... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350623_a_351952]
-
voi lua și un sacou de culoare închisă. La cravată am renunțat, ar fi fost prea protocolară o ținută la “patru ace” cum se zice, pentru o întâlnire la o cafea, în compania unei tinere doamne, pe o terasă aproape pustie, cum erau toate terasele în acea perioadă. Doar turiștii le mai abordau, să profite de razele soarelui blând al lunii mai. Localnicii, mai ales cei obișnuiți să frecventeze birturile, se mulțumeau cu interiorul restaurantelor, unde se serveau și băuturi mai
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350529_a_351858]
-
de ele. Doar țâncii adormiți prin cărucioare, De biberonul lor de griș cu lapte, Zâmbesc ușor când vântul cu o boare, Îi mângâie ca mamele cu șoapte. Se trece ziua caldă spre amiază, Frunzișul țese umbre pe alei, Pe băncile pustii se aciuiază Adolescenții, sub ploi de funigei. Și plec, făcându-i loc intimității, Lăsându-i să se-ntreacă-n sărutări. Mă duc să spun ”bon soir!” singurătății, Căutând răspuns la propriile-ntrebări. *** Referință Bibliografică: Parcul / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare
PARCUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350638_a_351967]
-
Mă gândeam că mâine se va întâlni cu acel vecin care zice că s-o ia de nevastă. Va avea și ea soarta mătușe-si? Am plecat mai departe prin niște porumburi uscate până la gară la tren. Treceam printr-un câmp pustiu. Am oprit la umbra unor salcâmi și ne-am mai iubit pentru ultima dată. Bătea vântul, praful se ridica în slăvi. Câteodată aș fi vrut ca acestă Căprioară să aibă mai mult de paisprezece ani, să fie mai puțin inteligentă
RATACIRILE LUI ABEL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350625_a_351954]
-
harului pe care l-au primit la Botez și a credinței ortodoxe sfinte pe care o mărturisesc.[36] Din anul 1783, Nicodim Aghioritul în cuvântul către cititori schițează o comparație între atitudinea creștinilor față de Euharistie și cea a evreilor în pustie față de mana care le cădea din cer de la dumnezeu: în timp ce 40 de ani evreii au mâncat zi de zi din această mană, deși ea era doar o umbră și prefigurare a Euharistiei viitoare, creștinii de acum, care au prin Euharistie
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
sau de două-trei ori pe an, deși cei din vechime se împărtășeau de două-trei ori pe săptămână sau chiar zilnic. Cauza adevărată a acestei atitudini inacceptabile nu este evlavia, ci nepăsarea și răul obicei al creștinilor care, asemenea everilor în pustie, nostalgici după cărnurile Egiptului, preferă lui Iisus Hristos și virtuților plăcerile trecătoare ale lumii.[ 37] Principalul argument în favoarea unei împărtășiri continue (synechōs) îl oferă rugăciunea „Tatăl nostru” prin poziția ei în cadrul Liturghiei între sfințirea Darurilor și împărtășirea de Ele. „Tatăl nostru” este
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]