2,283 matches
-
Da, a răspuns copila. Vii de departe, uncheșule? De departe, și localnicii de aici m-au alungat. Din puținul ce am, bea și-ți potolește arșița, părinte, l-a îndemnat copila. Dar tu ce-ai să faci, suflet bun? O să rabd două zile, până ce mi-a veni partea aici, unde păstoresc aceste oi și capre. Bătrânul a binecuvântat-o, apoi a întrebat-o: Cum te chiamă? Mă chiamă Rița, părinte. Ascultă, Rița, cuvintele mele. Asupra acestor locuri unde oamenii nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ca să comită o asemenea eroare. Bonfinius laudă vitejia arătată de rege și nu există nici o îndoială că Matei era un viteaz, dar el a fost lovit de o săgeată „getică”, cu două colțuri, nu departe de șira spinării („acolo a răbdat-o, nu fără mare neajuns, vreme de patru ani, odată ce fierul, după scoaterea lemnului, rămăsese înfipt mai adânc. Și de vreme ce obrintindu-i rana, tot își dădea drumul, mai apoi, natura respingându-l, a fost scos cu încetul”). Ștefan și oamenii săi
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
n-au luat urma pre unde venise, ci spre codru”, a trimis oamenii să-i ceară lui Ioan Albert să se întoarcă pe unde a venit, căci, altfel, „văzându țara paguba ce se va face de oastea leșească, nu vor răbda, ci vor vrea să-și apere ale sale”. C. Rezachevici, în studiul despre lupta din Codrii Cosminului, crezând că a descoperit drumul pe care polonii au mers spre Suceava, a considerat că domnul i-a cerut regelui să se retragă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a fost tare dragă și i-am fost și eu ei tare drag. Și ne-am întâlnit fără să știe părinții ei și ne-am sărutat și strâns în brațe pe săturate, că de, eram tineri și nu ne puteam răbda. Dar atâta a fost totul că eu în toamna 1910 m-am dus la Boboești Comuna Pipirig județul Neamț și am dat cu ochii de Eugenia pe care am luat-o de soție. Iar Saveta s-a măritat cu Gheorghe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
târziu. Din lunga perioadă a debutului, am rămas cu amintirea adâncă, obsedantă a așteptărilor febrile la chioșcul de ziare până soseau revistele literare (măcar atunci soseau!), a grabei cu care le cumpăram și le răsfoiam cu fundul pe prima bordură, nerăbdând să ajung cu ele acasă, a tușului care-mi înnegrea mâinile, chestie pe care o intuiam deja ca pe un sacrificiu pe care ți-l cere literatura. Citeam prozele scurte ale consacraților și le demontam cuvânt cu cuvânt, silabă cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nevrednica. Rămâi uimit câte a făcut cu mine, cu copiii mei și cu soțul meu, cu toată familia mea. Să nu credeți că am trăit pe roze. Vai de viața mea, știe Domnul! Dacă ați ști să-L căutați, să răbdați... Îl veți găsi ușor. Este aproape, lângă noi sau chiar În inimile noastre dacă-L primim și vrem. Prin multe suferințe și greutăți am trecut eu personal și prin multe lacrimi amare de durere, dar prin acele lacrimi L-am
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
toate am ajuns Semne-n lună, semne-n stele, Ape mari și vremuri grele, Și bate puternic vântul De cutremură Pământul! Valurile mărilor Azi răsună-ngrozitor Domnul vrea să se răzbune Că nu facem fapte bune. Nu, ne mai poate răbda Că lucrăm Duminica! Celelalte sărbători Ospeții, beții și hori Noi tot bine așteptăm De la rău nu ne-nturnăm, Nici un ceas pentru Iisus Ca să ne rugăm n-am pus Și-auzim din depărtare Ape mari cutremur mare Multe sate s-au Înecat
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
L-ați omorât? Voi, toți care aveți păcate V-ați făcut aicea parte Toți câți ați păcătuit Pe Iisus L-ați Răstignit! Vedeți dar plângeți cu mine Pentru al vostru singur bine! Plângeți-L ne Încetat Pentru voi El a Răbdat! Așa Maica cuvânta, Rănile-i săruta, Și cu lacrimi amare L-a dat pentru Îngropare Și L-a dat pe Iisus Într-un mormânt nou L-au pus! Cu piatră L-au Întărit Și-au pus strajă de păzit Toată
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Nu-i exclus să fi exportat ăștia... aici, nicoliniștii. S. P.: - Domnule profesor, vă mulțumim frumos. C. G.: - Dacă v-am fost de folos, mă bucur și vă mulțumesc că m-ați invitat să stau de vorbă, că m-ați răbdat. S. P.: - Și noi vă mulțumim. Epilog Așadar, o nouă carte despre Atelierele Nicolina. O carte ce readuce în atenție un subiect mai de multă vreme părăsit. Industria ieșeană este astăzi un imens câmp de ruine. Subiectul cărții l-am
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
depărtați. La sfârșit însă, ca copiii, răniții uitaseră de necazuri și râdeau în hohote. Unul se costumase și cânta din clarinet - chiar foarte bine -, alții îi răspundeau din gură. Noi părăsirăm sala, ca să nu le stricăm cheful. Câte poate să rabde bietul român și ce lesne le uită! la florica La 27 decembrie Luigi a sosit de la Florica, aducându-ne primele știri și un coș cu proviziuni. Ne venea mai mult să le sărutăm decât să le mâncăm. Scrisoarea bietului Gheorghiu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
starițului, pe care îi miroseam și-i arătam cu degetul, îl îndemnam, pe furiș, să vină pe la noi spre vorbă mai lungă. Părintele Justin era un fost ofițer călugărit, casier la Cernica. La declarația războiului însă n-a mai putut răbda și a plecat cu Regimentul 26 București. A fost în Transilvania. Ne-a povestit cum populația i-a primit cu flori și tricolorul scos din ascunzișuri, cum au ocupat Brașovul și Făgărașul, cum s-au luptat vitejește la Porumbacu, după
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
a nu-i da dreptul de a administra cum se cuvenea, deoarece era rămasă în teritoriul ocupat. Lupta nu era cu putință pe nici un tărâm, căci nu se sfiau să contrazică ordonanțele lor, [indiferent de] cine era vorba. Trebuia să răbdăm. Mai târziu, internații sosiră subit la 14/27 decembrie. Ionică și Gheorghiu veniră îndată să vadă pe mama și ne povestiră cum, pe un ger cumplit, au călătorit cinci zile tot în vagoane de vite - fără de bilete de rândul acesta
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Rusia. Ne închipuiam alipirea Austriei cu Ger mania și pacea Europei pe baze normale și liniștitoare, dar toate acestea cu condiția ca Germania să fie învinsă categoric și redusă [la] a primi aceste condițiuni. Deci trebuia încă multă vreme să răbdăm și să așteptăm. Asquith, la Leeds, propovăduia conti nuarea războiului până la stabilirea popoarelor prin libera lor alegere. Ideal abia visat cu doi ani mai înainte. Ce să ne mai atingă micile neplăceri îndurate încă un an? Cum spuneam, numai trădătorii
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pare că a luat lucrurile în mână cu o energie... bătrânească, deoarece numai bătrânii sunt energici acum... Mamă dragă, acum un an credeam că va mai ține cel mult un an și că vom fi cu toții. Trebuie însă să mai răbdăm un an, dar de rândul acesta sunt sigură că nu vom mai amâna sfârșitul și că toamna viitoare, sau poate chiar spre sfârșitul verii, nu vom mai avea nimic de dorit din câte visăm. La revedere, mamă dragă, vă sărut
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
artistică, eliminând toate amănuntele neplăcute, toate greutățile prezente, se crea un ideal, o legendă, care, ca toate legendele, era mai puternică decât istoria și, în fond, mai adevărată, căci era oglinda sufletelor, nu a faptelor. Într-acest chip, bieții oameni răbdau toate nevoile, nu cu filozofie, ci cu voioșie. Inventau știri bune, nu se știa de unde porneau, dar, din gură în gură, creșteau, nici o discuție, nici o dezmințire nu le oprea; manifestații imaginare la Iași, la care mii de persoane luau parte
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Chiar Le Temps, organ serios, se ocupă în mai multe numere de ea și vorbea chiar de o scrisoare a prințului către Nicolae Iorga, în care îi mulțumește pentru atitudinea sa și neagă orice declarație din partea lui. Nu mai puteam răbda o astfel de nesiguranță și, întâlnind pe Iorga, îi vorbii de articolele ziarelor franceze și îl întrebai de le cunoaște și de le dezminte: „Cum aș putea dezminți scrisoarea dacă o am și este autentică? Fără nici un drept i s-
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
opreau, insistând să-mi impună un stil care pentru mine nu însemna mare lucru. Ce dorea domnia sa nu era complicat, ci chiar foarte simplu, dar îmi schimba lucrarea într-o altă lucrare ce nu-mi aparținea. Nu am mai putut răbda și cu o mândrie specifică moldoveanului din mine i-am răspuns totuși politicos la provocările sale. ,, Dacă îl modific, nu-l semnez, pentru că nu-mi aparține, eu sunt la început de drum în pictură și nu vreau ca atunci când cineva
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
este asemenea unei armate care se aprovizionează pe plan local. Civilizația a oferit omului posibilitatea de a o face. Dar, pentru a putea stoca, el avea nevoie de recipienți. Să luăm exemplul unui lichid. Dacă animalul bea când găsește și rabdă când nu - exemplul cel mai evident e cămila - omul și-a asigurat rezerve. Dar, modul de asigurare a rezervei n’a suferit el Însuși o evoluție? Desigur, și iată cum. Se admite că primul recipient a fost un coș de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
la „Ciucaș”, în Brașovul anilor 1961, o țigancă bătrână care cânta cu o voce spartă acompaniindu se la un țambal vechi pe care îl purta atârnat de gât. Bețivi gălăgioși și urât mirositori, o ignorau sau adesea o insultau, ea răbda totul cu eroism: avea de întreținut acasă o fiică oarbă..... Ca în versurile lui Bacovia din „Seară tristă”: Barbar, cânta femeea-aceea, Târziu, în cafeneaua goală, Barbar cânta, dar plin de jale, Și-n jur era așa răscoală... Și-n zgomot
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
aveau nici o legătură cu eliberarea națională a grecilor și nici măcar cu cea a românilor: Frați locuitori ai Valahiei, de orice nație ați fi voi, nici o lege nu-l oprește pe un om să răspundă răului cu răul... Cîtă vreme vom răbda ca balaurii să ne înghită de vii, ca aceia de deasupra noastră, fie ei clerici sau politicieni, să ne sugă sîngele? Cît timp să mai fim robi ?... Nici Dumnezeu, nici Sultanul nu îngăduie o asemenea soartă pentru credincioșii lor. Așa că
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
mai ieri, la butonieră, astăzi scoasă și pusă deoparte. Sărmană memorialistică românească, cu ce Întâmplări și lume Îi este uneori dat să se ocupe! Aduceți-vă dar aminte de zilele mai de mult, În care, după ce ați fost luminați, ați răbdat grea luptă de suferințe. Apostolul Pavel, [Epistola] către Evrei, 10, 32 NOUA REVISTĂ ROMÂNĂ - MAI MULT DECÂT, MAI TÂRZIU, Ideea Europeană - a adăpostit o seamă de scriitori evrei; și asta Într-o vreme când colaborarea acestor scriitori la o revistă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
prestate), o jumătate, munca lor fiind programată de la 8 seara și până la 11, cu eventuale ore suplimentare executate În cele șase camere disponibile până a doua zi la orele 8, 10 sau 12, după placul, după punga și după cum Îl răbdau cozon dracii pe client. Munca grea și de uzură rapidă a acestor femei impunându-le retragerea prematură la pensie pentru invaliditate În timpul și din cauza serviciului, sau pentru bătrânețe, o Înțeleaptă prevedere socială le obliga să depună 10% din produsul ostene
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
uzura mașinilor? Dar gândul și frământarea care veghează asupra tuturor? Patronul? «Patronul nu e decât depozitarul unei mici flăcări de conștiință.» Ești, cu alte cuvinte, patron pentru că n-ai Încotro, pentru că te-ai născut cu sufletul ăsta dăruit grijilor, să rabzi nevoia pentru ca schela să nu se pră bu șească. L-am văzut pe patron «C. Beldie» plecând cu zece lei În buzunar după ce plătise zece mii lucrătorilor.“ Activitatea literară și administrarea unor stabilimente tipografice sau editoriale nu l-au Îmbogățit pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să Înceapă. Și cu toate că la Început o va strâmba de multe ori, să n-o lase lenevinduse, că așa nu va isprăvi nimic, ci să Înceapă iarăși; precum face și cel ce vrea să Învețe vreun meșteșug. Și dacă va răbda de multe ori și nu se va lenevi, atunci și Dumnezeu va privi la voința lui cea bună și la osteneala sa și-i va da lui să facă totul fără silă, precum am spus. Și totul stă În asta
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
la spital. După aceea a venit și mi-a spus, mamă, nu avea cum să mai trăiască! și iată el a murit și eu am rămas de chin, de necaz. Eu când mă scol și văd dezordine, eu nu pot răbda. Iată vecinul vine și mă ajută. A adus răsad, el a răsădit, el le-a udat și el mi-o zis să am, să nu mă uit jalnic în grădina altora. Buni, buni, buni oameni! (îmi arată grădina unde vecinul
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]