2,886 matches
-
În poezia română) nașterea iubirii de prezența unei „ființe aeriene”. Originea bolii necunoscute e, deci, cerească. Agentul ei este un zburător și forma de manifestare este „picoteala”, visarea. Erosul se manifestă prin declanșarea unei energii cu efect contradictoriu: foc și răcoare, ardere și paloare, cald și rece, o senzație de greutate și o ’Senzație de eliberare corporală: „În brațe n-am nimica și parcă am ceva, ................................................... Că uite, mă vezi mamă, așa se-ncrucișă...” Imaginile sugerează nașterea unei forțe necunoscute ce
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
desfătător”, cerul comunică În mod misterios cu apa și pămîntul Într-o Îmbătătoare simbioză: „cer, aer, valul mării, e-o palidă coloră”... Peste tot se simte freamătul corespondențelor secrete: „cer, pămînt, eter și lună aiurează, se-nfior... .................................. și aerul ce varsă răcoarea, balsam, viață Îmbată-al nostru suflet cu magică dulceață”... Putem spune, văzînd și aceste exemple, că figura poetică a lui Bolintineanu se bazează pe un permanent extaz, pe o programatică Îmbătare. „Simțualismul” este conceptul care definește starea de beție În mijlocul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Plutesc strălucitoare, strein și magic joc! Vezuvul varsă focuri În aria senină Și unda ce primește văpaia de lumină Răspunde printr-o ploaie de spumă și fosfor, Pe urma care trage pe mare-un vas ușor. Și aerul ce varsă răcoare, balsam, viață Îmbată-al nostru suflet cu magică dulceață, Îl scaldă-n universul ce-n raze s-a aprins.” Magica dulceață, iată ce caută În universul din afară D. Bolintineanu! O dulceață ce are valori terapeutice: e un balsam, și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
posibilitatea de a recidiva. Oricum, precauția era inutilă, câtă vreme, pe dinafară, fereastra avea gratii. Își lipi fruntea de geamul rece. Îi scoseseră bandajele enorme, rămăsese doar cu un plasture de la sprânceana dreaptă până la tâmplă. Atingerea îl durea puțin, dar răcoarea îi făcea bine. Camera era cufundată în întuneric. De atâtea nopți, de când bătuse drumul până la fereastră și înapoi, ochii i se obișnuiseră cu întunericul. Știa că, dacă ar fi aprins veioza, imediat cineva ar fi deschis ușa și l-ar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
băiat să fie așa de sociabil", gândi el. G. Călinescu În altă zi, fiind duminică, Ioanide fu poftit la masă în vale de pietrar. Doru ceru îngăduința de a pleca mai de dimineață, voind, spunea el, să se bucure de răcoarea din zori. În sat, Ioanide se plimbă împreună cu pietrarul prin părțile lui mai notabile și în cele din urmă se abătu și pe la biserică. Acolo era slujbă. După ce dădu un ocol locașului pe afară, găsindu-l interesant, arhitectul își scoase
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu Ioana era G. Călinescu excepțional de vastă și aerată și fără mobile, afară de divan, dulapuri în perete și un fel de bancă fixă în apropierea geamurilor. Totuși Ioanide nu se gândi nicidecum să procedeze la recluziunea odăii, cu toată răcoarea de afară, și fu cu totul mirat când Indolenta, într-o cămașă foarte decoltată, prinsă cu șireturi pe umeri, ca și rochia de seară, maiestuoasă ca statuia Pallas Athenei, se îndreptă spre fereastră. - Dar ce faci? Întrebă el. - Închid geamurile
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ieșea la drumul mare, numai pe ceață, să spintece. Sufletul uman reprezintă contrastele cele mai paradoxale. Eu însumi am asistat la o execuție militară în timpul războiului, la lași, când condamnatul, după ce a fumat o țigară, a cerut mantaua, fiindu-i răcoare. Ca și când pentru câteva secunde până la execuție conta ceva senzația lui de frig." Cu toate că rezervat, Gaittany avea eleganța să divulge prietenilor faptele a căror cunoaștere se părea capitală pentru existența lor. Astfel, după ce anunță telefonic o scurtă vizită, apăru în somptuoasa
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
s-a părut prea toxic, Ștolț a lătrat cu lacrimi, implorîndu-mă să-l scot din această bolgie infernală. Numai gazonul e pe placul lui Ștolț, vara, când e prea cald, fiindcă se așază cu pântecele pe el, să-i țină răcoare. De asemeni, Ștolț are un vegetal din care mușcă atunci când e bolnav. Natura e deci pentru el mai mult o farmacie. Intelectualicește, Ștolț asistă cu interes la toate industriile pe care le profesez. Ține cu orice chip să fie de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lună, notat progresiv, ,,se urcase luna cam de două sulițe... Luna sclipea deasupra de tot...’’, oferă o serie de numeroase viziuni fantastice asemănătoare coloritului care apare în operele lui Poe. Atunci când calmul peisajului de vară ,,nici prea cald, nici prea răcoare; de vânt, nici suflare; pe câmp, așa liniște de toate patru părțile, că se putea auzi cum țârâiau și forfoteau gângăniile’’, devine cavalcadă, nu își schimbă coloritul și nici tonul. Povestirea, scandată pe alocuri, contribuie la impresia de incantație luminoasă
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
de țară! Brumarul iată plin de mânie Cu grele vifori, cu brumă groasă, Jale întinde peste câmpie. La glasul iernei eu fug acasă. Vă las o țărmuri încîntătoare, Mă duc că doară voi fi scăpat "De - aceste friguri ce la răcoare, L-a umbra voastră am căpătat". O lac mărețe, adu - ți aminte Cu ce plăcere pluteam pe tine; Ce fericire! cugete sfinte Undele tale ațâță 'n mine, Grijă, necazuri le uităm toate Cu undița 'n mână, lângă păscari; Ș' adormind
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
încă în anul 1876 esista, după relații acreditate din acea vreme, trei mări numite ale pieirii și anume mare tristis, mare tristioris și mare tristissimae peritionis. Țărmurii acestora par a fi fost refugiul de predilecție al casierilor celor doritori de răcoare și singurătate; dar vai! periculos refugiu, căci locuitorii țărmurilor aveau obiceiul de a pune mâna pe ei și a-i arunca în cea din urmă din aceste trei mări, în oceanus tristissimae peritionis. {EminescuOpIX 118} Învățatul chinezesc d. Iang-Keh-Tiang s-
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
această preparandie până ce nu se va transforma radical ". Și oare pentru aceea că ministrul a numit acolo director pre un amic al d-sale și al inspectorului școlariu, care în urmă, pentru delapidare de bani publici, a trebuit pus la răcoare? Nu! de aceasta nu poate fi vorba, ci pentru că preparandia aceea este "cuibul daco - romaniștilor "! Ministrul apoi numaidecât s-a și scuzat, recunoscând cumcă: "da! s-au întîmplat acolo lucruri necuviincioase, un profesor nu numai studiul limbei și literaturei române
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cunoscut al bătrânului Homer, nu poate fi prefăcut, făr' a jena urechea auditorilor, într-o poveste a soarelui. Cât despre limba traducătorului - ar putea fi mai românească. Ce va să zică prizon? N-avem vorbe românești îndestule pentru a însemna punerea la răcoare? Închisoare, temniță, prinsoare nu sunt destul de bune pentru traducător? Cererea curățeniei limbei e atât de dreaptă și apoi nici nu ține pe nimenea nimic. Traducătorul n-are decât să se 'ntrebe cum zice românul cutărui sau cutărui lucru pentru a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
haleală Și când un copil dat naibii zace pe-acolo Între vecini s-au pornit strigătele despre o coasă roșie Și un al său propriu tată (râde) Strigă după un ajutor pervers Și sub copacul prințului moștenitor Acolo stă la răcoare cana cu must a unei umbre oarecare Și umbra răcește mustul Și asta-i o poezea O poezea că lucrurile se încurcă când se numără Până când se agață unele de altele Ca șeful scroafei și cu scroafa Și coasa copil
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
au primit pământ de la voievod și au întemeiat noi sate. Se spune că, în puținele lui clipe de răgaz, marele voievod venea să-și petreacă o parte din timp și pe aceste locuri, unde se bucura, la umbra codrilor, de răcoarea izvoarelor și de liniștea locurilor. Așa s-a păstrat la Tomozia, până acum 15-20 de ani „stejarul lui Ștefan”, la umbra căruia se zice că domnitorul făcea popas pentru a servi masa cu căpitanii săi. Copacul secular se afla lângă
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
În prepararea alimentelor supracongelate. Cât despre grăsime, ea protejează Împotriva uscării. S-ar putea spune deci că fabricanții nu o mai neglijează. Gesturile utile Aerul și lumina sunt inamicii vitaminelor. Produsele proaspete trebuie ținute În ambalaje etanșe, la umbră și răcoare, și pentru puțin timp. Chiar și În sertarul special pentru legume al frigiderului, pierderea de vitamine continuă - mai lent, dar inexorabil. Odată deschisă o conservă, conținutul ei se alterează foarte repede. Transferați-l Într-un recipient ermetic pe care Îl
Alimentația preventivă împotriva cancerului [Corola-publishinghouse/Science/1861_a_3186]
-
Unul dintre ei se laudă că a tăiat o mahala întreagă cu toporul, dar minte. În urma influenței turcești, în țările române se utilizează ca armă albă hangerul. La Sadoveanu, o boieroaică pregătește hangerul pentru a ucide un haiduc, pe Cosma Răcoare. Dar când îl vede renunță la intenția inițială. Frații Kirei Kiralina din balada dunăreană îl ucid cu hangerele pe turcul care le răpise sora dar și pe aceasta, prihănită de venetic. Haiducii umblă exclusiv înarmați. Manea și Toma Alimoș au
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Neagu, în vreme de secetă, o ceată de țărani pornește călare pe firul albiei secate, sperând să întâlnească apa. Pe rând, toți călăreții renunță și se întorc din drum cu excepția unuia care continuă să galopeze, având astfel iluzia că simte răcoarea valurilor. În proza contemporană, ca și în lumea de azi, calul își estompează imaginea și devine un animal aproape fabulos. Glasul personajelor din tren Noi stăm pe loc, doar trenul pleacă. Ion Minulescu Glasul roților de tren stârnește nostalgii indicibile
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
în curs de apariție și broșura „La arme” de George Tuto veanu. În afara proprietarului în ziar mai semnau: M. Antonescu, Neculai Mihail, N. Teodorescu, Virgil Gabrielescu, Iancu Ciolan, I.G Ciorescu - Bogdana, D. Voiculescu, Neculai I Bibiri, Emanoil Fluture, Gheorghe Răcoare, Elena Sevastos - Iași, A. Depărăteanu cu poezia - Mamă: „Erau trei sărmani: doi copii și‐o mamă; Și pâine... un singur codru‐ntr‐o maramă; Mama îl frânse în două și‐l dete pe rând La fiește care câte‐o părticea
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
marele istoric, și în umbra marilor stejari și fagi se aciua o întrea gă lume de poezie vegetală, cu nesfârșite aspecte de sfioasă frumusețe. Securea a dat jos podoaba codrilor, care înfrumusețau și apărau, tot odată, țara, care‐i dădeau răcoare și ploaie, care se luptau cu aprigele călduri ale verilor de stepă și stăteau ca o perdea de ocrotire pentru semănăturile puținelor luminișuri. Acum toți taie!” * Făt-Frumos Apare la tipografia Cațafany de la l octombrie 1904-15 februarie 1905 (nr.13-19) iar
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
aprecia o expresie, chiar dacă și noi suntem la apelul mulțimii, adică la apelul bocancilor ? (MERIDIANUL, An VIII, nr.20 (646), joi, 18 mai 2006, Editorial) TRIBUNALUL (Vaslui) ca loc de veci (!) 13:35, marți 9 sept. Liniște mormântală în Tribunal ! Răcoare pază, uși închise, praf la culoare (!), marmoră, lux, ceva mișcare în unele birouri deja încuiate. Semn de activitate ascunsă ? A trecut un prim an de la inaugurarea somptuoasei clădiri cu față de Parlament european. Cred că lipsește o singură inscripție, pe care
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
dar îngustă (doar 3-5 metri de nisip fin, fin, neudat de valurile destul de învârtejite) cu dune înierbate, protectoare. Am rămas mirat câte parapante sunt (din acelea care tractează schiorul pe apă) și câtă lume se aventurează în valuri pe o răcoare accentuată. Am traversat orașul în lat cu tranvaiul (sigura linie) și în lung cu autobuzul 4. Cu acesta din urmă am ajuns și în Karosta, un cartier cu vestita închisoare bolșevică și cu multe uzine părăsite! în toată zona Liepaja
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
de bijuterii. Locurile de vilegiatură ale burgheziei din Madrid, reședințele de sfârșit de săptămână sau pentru zilele fierbinți de vară se află în prelungirea acestei axe orientate spre nord-vest, în satele de munte din Castilia, unde zăpada pe timpul iernii și răcoarea pe timpul verii, într-un mediu natural încă foarte bine păstrat, oferă un cadru de viață odihnitor. Cartierele lotizate șic Barierele intimității pot fi simbolice sau materiale. A intra în cartierele de lux implică faptul că ai ceva de făcut acolo
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
acest motiv, roțile se învârteau mai mult în loc. În urma efortului depus, forța aburului a învins, trenul s-a urnit, accelerația a început să crească simțitor, odată cu ea și temperatura din compartiment. Oră matinală de sfârșit de iulie. Se simțea încă răcoarea nopții de vară. Un cer senin fără urme de nori. Soarele, ca o portocală aruncată dintr-o livadă celestă, își făcuse deja apariția la orizont. Razele sale pătrundeau prin fereastra cu geam rabatabil al compartimentului, pentru a se opri pe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
dar nu unul oarecare, de duzină; pe urmă fie ce-o fi, va vedea el ce-i de făcut. Perspectiva de viitor era pentru Bidaru un cuvânt abstract, cu un conținut vag, nebulos și neclar. Pe coridor era ceva mai răcoare. Ferestrele deschise la maximum îi ofereau posibilitatea să trimită fumul direct în atmosferă. Tot în același timp, putea să privească și să se bucure de spectacolul gratuit oferit de natură, transformând călătoria într-un veritabil cinematograf panoramic. Sătul de atâtea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]