4,392 matches
-
împotriva Națiunilor Unite, situație care a permis înaintarea într-un ritm rapid a trupelor sovietice spre sud. În ziua de 24 august 1944, sovieticii ocupau Chișinăul, iar câteva zile mai târziu, Uniunea Sovietică ajungea să stăpânească din nou teritoriile românești răpite la 28 iunie 1940, precum și o parte din Moldova din dreapta Prutului. Desprinderea de Axă a creat condiții pentru încheierea armistițiului cu puterile antihitleriste. Noul guvernul român s-a pronunțat în acest sens și a solicitat recunoașterea pentru România a calității
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
august 1944, România a ieșit din războiul împotriva Națiunilor Unite, situație care a permis înaintarea într-un ritm rapid a trupelor sovietice, rezistențele hitleriștilor fiind rare și slabe. Către sfârșitul lunii august, Uniunea Sovietică ajungea să stăpânească din nou teritoriile răpite la 28 iunie 1940, iar către mijlocul lunii septembrie ofensiva Armatei Roșii s-a extins pe o mare parte a teritoriului statului român, fiind însoțită de numeroase acte de brutalitate și de transformare în prizonieri a peste 100.000 de
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
sfârșit de libertățile de care fusese lipsită de mai bine de o sută de ani. Drepturile sale istorice incontestabile au impus și impun totuși României datoria sacră de a veghea ca libertățile în sfârșit cucerite să nu mai poată fi răpite niciodată românilor din Basarabia și această datorie va ști s-o facă respectată, dacă va fi cazul, orice guvern român. Guvernul Regal declară deci din nou că n-a avut niciodată intenția de a cuceri, de anexa sau de a
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
ales din români și din membrii unor naționalități diferite, s-a pronunțat fără rezerve pentru unire. Această unire o considerăm indisolubilă pentru totdeauna, deoarece ea reprezintă triumful dreptului nostru. În realitate este un fapt istoric cunoscut că Basarabia a fost răpită României de Imperiul Rus în 1812 și că, după ce i-a fost înapoiată, numai parțial, prin tratatul de la Paris din 1856, această parte i-a fost din nou luată de Rusia prin tratatul de la Berlin, în urma războiului turco-român din 1877-1878
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
cel Mare recunoștea față de Dimitrie Cantemir acea graniță. I-am arătat că înainte de a ajunge pentru un secol sub stăpînirea țarismului, Basarabia a fost cinci secole parte integrantă a patrimoniului românesc. I-am expus apoi modul în care a fost răpită Bucovina și împrejurările în care această provincie, care nu a cunoscut niciodată dominația rusească, a hotărît să se unească cu patria-mamă. I-am arătat apoi că 20 de ani România a făcut tot ce i-a stat în putință pentru
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
plecarea lui Harold, căci prezența lui mă agitase și voiam să meditez, să fac un efort de înțelegere, să-mi precizez anumite hotărâri. Iar Maitreyi de-abia aștepta ca să plece musafirul, pentru ca să-mi cadă în brațe. Simțeam că mi se răpește ceva al meu, mi se calcă un petec de loc rezervat numai mie. Mă dăruisem cu desăvârșire Maitreyiei și nu rămâneam o clipă singur; chiar în preajma somnului, imaginea ei mă urmărea. Când aveam nevoie de singurătate, de ce nu mi-o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Dar cum s-a putut afla așa repede? - Pentru că a fost descoperită rețeaua din care făcea parte și au fost arestați cei trei agenți care te-au așteptat, câteva nopți, în mașina cu farurile stinse. Siguranța ghicise: trebuia să fii răpit și trecut peste graniță în Germania. Se înșelase însă asupra identității: nu era vorba de un șef legionar, era vorba de dumneata. - Dar de ce? întrebă zâmbind. Profesorul se îndreptă spre fereastră, dar se întoarse brusc și îl privi câteva clipe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vrea să dispună, măcar temporar, de dumneata... - Un fel de cobai? întrebă zâmbind. - În anumite cazuri, da, un cobai. Dispunând de informațiile transmise, de domnișoara de la numărul șase, e ușor de înțeles de ce Gestapoul vrea cu orice preț să te răpească. Rămase câtva timp pe gânduri, apoi fața i se lumină pe neașteptate de un mare zîmbet: - Tovarășa dumitale de o noapte, sau mai multe... - Mi-e teamă că au fost mai multe, recunoscu roșind. - Tovarășa dumitale era mai inteligentă decât
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dintru începutul șovăitor al vieții cunoaște experiența unei crize mistice fundamentale pentru ființa sa. Tumultul existenței sociale poartă prezența omului ancorat cotidianului în mijlocul unui torent al plângerilor individuale, al diminuării persoanei sub impactul fluxului mundaneității anonime. Ființei umane i se răpește răgazul metafizic pentru întoarcerea spre sine, pentru regăsirea calmă a întinderilor lăuntricului. Astfel, ea este pierdută constant în desișul unei pluralități de stări și contexte ce-i solicită și epuizează vitalitatea primară. Simțul interiorității este puternic atrofiat iar sondarea rezonanțelor
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
a unei conștiințe ancorate în fluctuațiile instabile ale naivității interioare. Dar oare, nu asistăm aici la o înșelare de sine pentru cel înveșmântat în vălul amăgitor al răutății viclene? Întunecarea abisului pe care l-a deschis celuilalt nu îl va răpi într-un mod agonic și neașteptat pentru conștiința sa convertită beznei spirituale? Cum privește ateul ca pribeag în umbra zeului absent experiența răutății focalizate spre paradigma celuilalt? Ce înseamnă pentru el răutatea ca stare ne-omenească? Și cum definește, din
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
perindă vederea prin câmpiile unui peisaj al înfrângerii celorlalți, al neutralizării impulsiunilor de personalitate ale acestora. În tensiunea întâlnirii cu semenii, răutatea eului negativ ia în derâdere, zâmbește larg și necruțător asemeni unei prăpăstii ce-și deschide abisul spre a răpi distrucției spectrul altor prezențe umane. În această dialectică trepidantă, spiritul celui înveninat de răutate se proiectează invidios și distructiv spre ceilalți pentru a reveni la sine mai avansat în crisparea glacială a respingerii binelui. Paradoxal, el urcă pe o scară
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
acceptată și susținută deplin. Pentru mistic, eul corupt, în speță cel pătruns de răutate, ratează introspecția tocmai prin actul înțelegerii a ceea ce este demonic drept uman. Acest eu nu sesizează, așadar, dincolo de sinele său negativ, prezența transcendentă ce l-a răpit deja spre vârtejuri infernale lăsându-l totodată în mijlocul lumii ca semn și profeție al unui ev îndepărtat de promisiunea Edenului coborât din înalt. Pentru mistic, spiritul corupt, cu precădere cel prăbușit în răutate, nu cunoaște, așadar, decât o introspecție eșuată
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
-și mereu consolatorul final. Suferindul speră din mijlocul agoniei fremătării sale că durerea sa va trece dar resimte opusul acestei aspirații, senzația că dilatarea temporală îl menține într-un mod prelung și nedeterminat în acel vid apăsător care i-a răpit mersul firec prin lume. Cel ce suferă se resimte pe sine ca țintă și scop a durerii care îl vizează concentrat. Această ne-lăsare în pacea propriei firi, această scoatere din echilibrul lipsei durerii și exilarea în avatarurile suferinței determină
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și învăluie deplin ființa martirizată a orbului. Printr-o forțare a limbajului, putem spune că orbii văd doar spectrul și chipul aform al durerii, ei sunt unicii care o pot privi fața în față, clipă de clipă, asemeni unor vizionari răpiți de hipnoza revelației lor fără contur și delimitare. Deficiența majoră a trupului resimțită de suflet drept cruntă anathemă, orbirea se prezintă ca pierdere sau lipsă dintru început a vederii. Despre orb se spune că nu are lumina ochilor adică acea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
albul scheletic al corporalității. Acest chip ne apare stins, paralizat în ultima clipire de viață, închis și pietrificat în sfera acelui moment final când ținta spre care începea să-și fixeze privirea interiorității s-a deschis asemeni unui vârtej abisal răpindu-i suflul de conștiință și preschimbându-l într-o albie seacă de nisip și pământuri aride din care amprenta fluid-transparentă a spiritului s-a retras. Aici chipul mort se așează alături de amintirea celui viu, prezentul sumbru ne apare lângă trecutul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pulsațiile cotidianului. Oricât de mare și intensă ar fi dragostea suferindului pentru semenii săi, în clipa agonică de suferință sfredelitoare, de ascuțită și arzătoare străpungere a trupului el va căuta întru disperare, picătura izbăvitoare a propriei vindecări, suflul ce-i răpește durerea trupească redându-i liniștea și echilibrul funcțional al corporalității. Cei neatinși de plaga trupului sunt priviți aici ca reperul normalității la care suferindul speră să se întoarcă pentru el a fi asemenea lor reprezentând un pisc a cărui cucerire
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
operei de artă, admiratorul ce-și alunecă ființa indusă în extazul izbăvitor al frumuseții care-i surâde precum o taină înălțătoare. Reculegerea în fața operei de artă presupune, așadar, o astfel de pauză, de sincopă existențială în care pulsația conștiinței este răpită spre și întru sublimările unui absolut întemeietor. Frumusețea ce-și deschide aici prea-plinul atinge și învăluie individualitatea predispusă fascinării prin întâlnirea cu armoniile artei, o înalță spre vitalitatea unei redimensionări a perspectivei interioare asupra ființării în totalitatea ei plurivalentă. Arta
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
îi condamnă pe toți, întreaga omenire, condamnă totul cu excepția lui „George însuși“. Are un orgoliu rănit cronic, un resentiment cosmic, o invidie metafizică. George s-a comportat întotdeauna de parc-ar fi fost grav frustrat, de parcă i s-ar fi răpit ceva, ar fi pierdut iremediabil ceva. Presupun că încearcă un sentiment de culpabilitate. Nu-i vorba de culpabilitate, e vorba de rușine, de pierderea prestigiului. Cred că-i mai îngrijorat de retragerea permisului de conducere decât de faptul că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care, cândva, i se păruse atrăgător. Cine ar putea pătrunde în mintea lui Platon? Dacă nu ești un geniu, filozofia nu-i decât un exercițiu de tocilar. Nu mai existau nici măcar cărțile. Toate cărțile erau acum înlăuntrul lui. I se răpise până și actul familiar al lecturii. Îi fusese sortit ca pe el să nu-l intereseze nimic altceva decât totul. Dacă ar fi fost să mai trăiască o sută de ani de acum înainte, oare timpul și-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Kant își urmărea elevii ani la rând... Nu știi nimic despre Schlick. — Mi-ați distrus credința în bine și în rău, ați fost un Mefisto pentru Faustul din mine. — Te automăgulești. — Credeți că nu cunosc tentații faustiene? Dar m-ați răpit mie însumi. Spuneați că filozofia trebuie să fie ca Marele Derby Național sau să nu mai fie deloc . Poate că eu mi-am frânt gâtul în cursă. Dacă mi-am frânt gâtul, mai bine m-ați fi împușcat. — Se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu această turnură, murise ceva mai târziu. Părintele Bernard nu putuse nici măcar să-l încredințeze lui Dumnezeu, întrucât acest canal de comunicare fusese închis pentru el. Se gândea adeseori la tatăl său și la îndrăgita lui mamă care-i fusese răpită de timpuriu. Se așeza și respira adânc. Îngenunchea și respira adânc. Și zi de zi, prin puterea magică ce-i fusese încredințată, își prefăcea pâinea și vinul în carne și sânge. Un mister căruia i se închina și care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cel mare, aveai de gând să pui ordine în toate. Ai făcut-o? Se-nțelege că nu. Nimeni nu-ți mai citește cărțile. Care ți-e valoarea? Mi-am ruinat viața pentru un șarlatan? — Ajunge! — M-ai jefuit, mi-ai răpit iluziile vitale, mi-ai ucis amorul propriu. — Mă îndoiesc de acest lucru, răspuse John Robert, dar dacă ți-am ucis într-adevăr amorul propriu, atunci sunt de felicitat, și dumneata la fel. Știi ce vreau să spun. Fără amor propriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu-ți formai impresia pe care tocmai ți-ai format-o. — Exact. — Și care-i această impresie? Părintele Bernard rămase tăcut un moment, pe urmă răspunse: — Ar trebui să fiți bun cu el. Într-o manieră... calmă. Nu v-ar răpi mult timp. S-ar mulțumi cu orice, cu cel mai mic semn de bunăvoință. Și atunci ar deveni docil, s-ar putea chiar să vă lase în pace. Dumneata nu cunoști nimic despre toată chestiunea asta! John Robert se disprețui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de ce nu? Când noi doi o să ne punem de acord, o s-o informez și pe ea. Dar eu nu pot fi de acord, e imposibil... În cazul acesta, trebuie să-ți cer să pleci. Îmi pare rău că ți-am răpit timpul. Stați puțin... „Nu pot să plec acum, își spuse Tom, torturat. Pur și simplu, nu pot.“ Apoi continuă: Nu o să-i plac, de ce i-aș plăcea? Și poate că ea n-o să-mi placă mie... și, oricum, e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
singurătăți și timidități, care o apărau de orice pericol al sofisticării și perversei mondenități. John Robert făcuse tot ce-i stătuse în putință ca să o ferească de orice contact sau cunoaștere a abisurilor care o împresurau. Totuși nu o putea răpi cu totul lumii. Adeseori avea impresia că lumea nici n-ar putea s-o atingă, era nu numai bine apărată, dar prin însăși natura ei știa să discearnă și poate că era profund naivă. Cel puțin, deocamdată, atingerea maculantă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]