3,256 matches
-
am să tricotez puțin, declară Melania Lupu gîndindu-se de fapt la altceva. E cel mai bun calmant. Am avut o prietenă... Grigore Popa scoase o exclamație puternică. Pe fața bătrână și boțită se așternuse un zâmbet ciudat. Deschise o agendă răsfoind-o nerăbdător și trase o linie apăsată cu creionul mecanic de argint. Matei îl măsură nedumerit: ― Asta ce mai fu? Popa râse răutăcios. Cu voce nesigură, gâlgâind de o satisfacție stranie: ― A mai crăpat unul! Și ciocăni cu unghia încovoiată
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fine, "cineva care să-ți aducă un pahar cu apă" și se sting de regulă în câteva zile. Grigore Popa își micșoră privirea. ― Cred că s-a mutat la noi prin '54. '54 sau '55. Scoase o agendă și o răsfoi: Exact: 28 martie 1955. Nevastă-sa a venit ceva mai târziu. Consultă din nou agenda: 14 aprilie. ― De ce? ― Habar n-am. Panaitescu n-a fost un comunicativ, iar eu -râse scurt ― nu sânt din cale afară de curios. Când trăiești ca
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Împunse degetul spre maior cu gestul lui caracteristic: Afirmațiile mele se pot verifica, întrebați vecinii, sectoristul... Se bătu cu palma peste frunte: Chiar acum câteva săptămâni... Vă spun imediat... Coborî din balansoar și scotoci în gheridonul de lângă pat. Se întoarse răsfoind o agendă mare. ― Am aici totul, cu date precise. Își muie gros degetul în gură. Aha, uite! Sâmbătă, 17 noiembrie. Seara la ora 22, 30. A venit acasă cu o tipesă. Poate să vă confirme și Melania Lupu. La un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ghemui în balansoar. Îl privi întunecat: ― Sânt chestiuni personale, intime, aș zice, care nu interesează pe nimeni. ― Vă asigur că voi trece peste ele. Bătrânul ezită, apoi scoase cu o mișcare silită din buzunarul de la piept altă agendă. Cristescu o răsfoi distrat (conținea notații lapidare: 16 noiembrie, de plătit chirie, întreținere; 5 decembrie ― farmacie, zaharină gratis; 7 decembrie ― policlinică, 8 ― dentist etc. ) apoi o puse pe masă. Surîse: ― Cealaltă m-ar interesa. Avu impresia că bătrânul geme. I-o întinse cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
renunțat la "noi". ― Pot să continuu? ― Vă rog. ― Spuneam că pledează în favoarea mea și am să vă explic de ce, deși mă așteptam să conchideți singur. Știind că am smuls tocmai această pagină, cum vă imaginați că aș fi acceptat să răsfoiți carnetul? ― Adică îi ignorați lipsa? ― Firește. Maiorul surâse. ― E adevărat, domnule Popa. Nu știați. Carnetul ăsta face parte integrantă din viața dumneavoastră și nu vă văd capabil să-l mutilați. E ca și cum ți-ai smulge singur inima. Pentru că inima dumneavoastră
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
camerele din castel, Haddock resimțea, ca o umbră depărtată a unei muzici stingându-se încet, nostalgia aventurilor pe care le trăise. Propria sa imagine i se înfățișa în nuanțe sepia, ca fragmentul dintr-un album de familie pe care îl răsfoia din ce în ce mai rar. Ceea ce rămânea, după aceste exerciții de melancolie, era pofta arzândă ce se stingea doar după ce câteva pahare de whisky din cel mai vechi erau băute pe nerăsuflate. Pentru Tournesol, fericirea însemna, în oricare dintre aceste dupăamiezi calme și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de mult), fericirea însemna, în oricare dintre aceste după-amieze calme și nesfârșite, bucuria fără seamăn de a goni, în libertate, după pisicile ce se aventurau pe domeniul lor. La capătul unei asemenea munci herculeene (despre existența lui Hercule, Milou aflase răsfoind, alături de Tintin, o enci clopedie cu ilustrații miraculoase), ceea ce se cuvenea era tihna burgheză a roaderii osului ascuns cu grijă în colțurile grădinii, departe de ochiul vigilent și dojenitor al lui Tintin. De abia atunci, când putea să se dedice
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
europenilor, se aflau cei care, luptând, refuzau să accepte domnnia președintelui-mareșal. Ca și acei picaros comandați de Alcazar, lupta lor era una disperată. Ajutorul Borduriei (a cărei stemă Tintin o recunoștea, reamintindu-și de aventurile sale trecute) sosise la timp. Răsfoind ziarele, Tintin nu-și putu reprima o tresărire. Într-una dintre fotografii, un chip familiar, cu mustăți tăiate după moda borduriană, îl privea cu ochi ficși și glaciali. Era colonelul Sponsz, ambasadorul Borduriei în Azania. — „Milou, iată și pe vechea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
crize de disperare, mulțumirea de sine se clătina, se prăbușea; de aceea a început să vadă cu timpul în mine un adevărat pericol, un conspirator împotriva fericirii sale. Într-o zi, m-a chemat la el. Stătea în fotoliu și răsfoia o revistă. M-a lăsat să aștept, prefăcîndu-se cufundat în lectură. În sfârșit, când a socotit că făcuse o pauză destul de educativă, a ridicat ochii spre mine: "A, tu erai?" M-a invitat să iau loc pe celălalt fotoliu. Era
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a părut că nu era de ajuns de ascuțită și a schimbat-o cu alta. În sfârșit, când toate preparativele au fost îndeplinite, își fixă mai bine ochelarii pe nas, deschise dosarul cu grijă, întoarse câteva foi, se opri, citi, răsfoi mai departe, citi din nou, până când găsi ceea ce căutase. Se concentră și tăie cu o linie groasă ceva, atent, de parcă tăia cu un cuțit, după care luă o sugativă, o apăsă pe locul cu pricina și așteptă câteva clipe înainte de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
el întrebarea. ― Îmi închipuiam că numai bătrânii. ― Nu, dragă Daniel, uitarea e indivizibilă. Ceva mai târziu, când a descoperit că i se umblase prin lucruri, mi-a încredințat mie jurnalul, rugîndu-mă să-l păstrez. N-am avut curiozitatea să-l răsfoiesc, l-am aruncat într-un sertar și l-am lăsat acolo. Abia după moartea lui Dinu l-am citit și am descoperit parcurgând însemnările din acest caiet de matematică, uzat, cu foile asprite de umezeala care s-a uscat, cât
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ordin ca pasărea să fie împăiată, iar trofeul să fie dus în biroul ei. Avea un singur punct slab Moașa, pe care și-l ascundea cu grijă. Se temea să nu roșească în public. Eu i-am descoperit întîmplător secretul, răsfoind un volum de psihiatrie pe care-l găsisem la Dinu, de unde am aflat că există chiar o fobie de acest fel, numită ereutofobie. Am vrut să mă conving și m-am convins. Dacă îi făceam din senin un compliment Moașei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
foile pe care bolnavul le-a strâns cu grijă la piept, fără să le privească, pentru ca să le întindă apoi doctorului, invitându-l printr-un gest să le citească. Era un manuscris scurt, de vreo cincizeci de pagini. Doctorul l-a răsfoit și a înțeles că toate aceste foi nu conțineau decât aceeași frază recopiată la nesfârșit, modificată, îmbogățită sau sărăcită. Fără încetare, în luna mai, amazoana și aleile din Bois de Boulogne se confruntau și se așezau în diferite feluri. Lucrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Vom trece și prin această perioadă nefastă, așa cum am trecut prin atâtea cumpene în existența noastră. După acestea scrise, voi face loc unei încercări ceva mai vechi, concepută la 25 noiembrie 2010. Un om ce-mi amintește de copilăria îndepărtată Răsfoind prin unele adnotări ale mele, involuntar mă opresc asupra unei întâmplări și a unui om original și chiar cu un anumit pitoresc în port și atitudinile avute la timpul respectiv. întâmplarea se leagă de importantul moment din viața mea - școala
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mult pe acea Maggie Costello pe care o cunoscuse înainte, încât voia să șteargă ultimele ei urme, înlocuind-o cu o soție nouă, domestică? Stătea năucită pe holul ce servea drept anticameră. Bărbatul îmbrăcat în albastru mai era încă acolo, răsfoind acum Atlantic Monthly. — Nu e momentul potrivit? Îmi cer iertare. Nu, nu, zise Maggie aproape în șoaptă. Apoi adăugă mecanic: —Vine și soția ta? Schiță un zâmbet ciudat. —O să apară în curând. Maggie îl conduse în camera de consultații. —Spuneai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
a timpului. Chiar înainte de războiul împotriva nenorocitului de terorism și de teama că un maniac cu o foarfecă va deturna aparatul direct în Big Ben, fusese terifiat de acele lucruri drăcești. La decolare era cel mai dificil. În timp ce toți ceilalți răsfoiau Daily Telegraph sau revista Hello!, el se ținea strâns de centura de siguranță până când i se scurgea tot sângele din articulații. Hârșâitul motoarelor, ambalarea necesară ridicării de la sol, toate astea îi păreau periculoase lui Henry. Și nu doar periculoase. Nenaturale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
împotriva Bet Alpha. —Vă referiți la kibbutz? — Da, e un kibbutz. Kibbuutz. Și în același timp situl uneia din cele mai mari bogății arheologice din Israel. Aruncă o privire. Îi întinse ediția în limba engleză din Haaretz. —Pagina trei. Îl răsfoi și văzu pe jumătatea de sus a paginii o fotografie cu cerul nopții, devenit portocaliu din cauza unei clădiri arse din temelie. Aceasta era identificată în titlu ca Muzeul Bet Alpha și Centrul de Vizitare, care „se pare că au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în fața acestuia. Sergentul le privi și spuse: — Agentul de stradă Mancuso, de colo, susține că te-ai opus la arestare și l-ai făcut comunis’. — N-am vrut să-i spun așa, zise bătrânul trist, observând cu câtă înverșunare îi răsfoiește sergentul legitimațiile. — Mancuso spune c-ai zis că toți polițiștii-s comuniș’. — Aăău! exclamă negrul din cealaltă parte a camerei. — Jones! Ține-ți, te rog, gura, îi strigă sergentul. Mi-o țin! — Îți vine și ție rându’ îndată. — De ce? Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Și încercând să pătrundă în suplimentele de duminică ale ziarelor, concepuse „O sfidare a siguranței apei“, „Pericolul reprezentat de automobilele cu opt cilindri“, „Abstinența, cea mai sigură metodă a reducerii natalității“ și „New Orleans, oraș al romantismului și al culturii“. Răsfoind vechile articole, se întrebă de ce nu expediase nici unul dintre ele, căci fiecare era excelent în felul lui. Dar acum avea la îndemână un proiect nou, extrem de comercial. Ignatius își eliberă masa de scris măturând cu o singură mișcare a mâinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
smulse ziarul din mâna fiului ei, lăsându-i între degete două bucățele de hârtie. — Etalarea aceasta jignitoare de proaste maniere să fie oare unul dintre rezultatele asocierii tale cu cei doi popicari sicilieni? — Tacă-ți fleanca, Ignatius, spuse mama lui, răsfoind ziarul ca să dea de pagina dorită. Mâine dimineață te urci în troleul ăla cu păsări, de pe St. Charles Street. — Ce-ai spus? făcu absent Ignatius. Se întreba ce i-ar fi putut scrie acum Myrnei. Filmul părea să fie distrus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
barului. Lana Lee ieșise la cumpărături, pentru prima dată după multă vreme, închizând cu zgomot casa de bani și anunțând că pleacă. După ce umezi puțin barul, Jones aruncă buretele înapoi în găleată, se așeză la o masă și încercă să răsfoiască ultimul număr din Life, pe care i-l dăduse Darlene. Își aprinse o țigară, dar norul de fum încețoșa și mai mult textul revistei. La Bucuria Nopții, lumina cea mai bună pentru citit o dădea becul de lângă casa de bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
prin ea, împrospătându-și cunoștințele vagi pe care le avea despre mecanismele Liturghiei. Privind desenele care-l reprezentau pe oficiant plimbându-se printre credincioși, își zise că, de fapt, Liturghia era o chestie foarte simplă. Până veni timpul să plece, răsfoi înainte și înapoi cartea, apoi își adună pachetele și ieși pe Chartres Street. Un marinar care stătea sprijinit de un felinar îi făcu cu ochiul. George îi răspunse făcând un gest obscen cu mâinile sale tatuate și trecu mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nimeni să le folosească. — Atunci caută un Reilly pe Constantinopole Street. — Am înțeles, Gomez, spuse domnișoara Trixie. Ai răbdare. Luă cele trei cărți de telefon îngrămădite într-o nișă a mesei ei de lucru și după ce căută cu o lupă, răsfoind paginile, dădu un număr. Domnul Levy formă numărul și o voce răspunse: „Bună dimineața. Curățătoria regală“. — Dă-mi cartea aia de telefon, zbieră domnul Levy. — Nu! se răsti domnișoara Trixie, lovind cu palma teancul de cărți și ținându-l bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la patul unde zace copilul tău bolnav. Dar mama lui nu răspunse la provocare. Avea hotărârea și siguranța de sine provocate de-o mânie intensă. Ochii îi erau ca de oțel, buzele strânse și ferme. Totul mergea prost. * Domnul Clyde răsfoi ziarele de dimineață și îl concedie pe Reilly. Cariera de vânzător a maimuțoiului luase sfârșit. De ce-și îmbrăcase costumul în afara orelor de serviciu? Unul ca Reilly dădea peste cap zece ani de străduințe ca să-și facă un nume comercial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
despre lege. Singurul lucru important este dacă familia ne poate da în judecată. Răspunsul este: da. Au motive să intenteze un proces și chiar asta fac. — Unde este corpul acum? întrebă Marty. — Îngropat. Cu opt zile în urmă. — Înțeleg. Marty răsfoi paginile. — Și ei cer ... — Pe lângă daune nespecificate, cer ca probele de țesut și sânge să fie supuse la o nouă testare, zise McCormick. Avem probe de sânge și țesut de la decedat? — Trebuie să verific, spuse Marty. Dar presupun că avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]