2,766 matches
-
de la magazia batalionului! De-acuma, garafele cu salbă de flori la gât se retraseră, învinse, din fața unor meseni, înspumata bere de casă, fierbând potolit în pântecoase căni străvezii, umpluseră burțile multora destui goldăneșteni, omeniți la masa cumetriei, se ridicau, în răstimpuri, plecând prin dosnice porumbiști, pentru a mai ușura sarcina lavițelor încălecate... Lingurile de cositor conteniseră să se mai afunde în grăsimea aceea de soi a găinilor porumbace din Goldana neam de galinacee răspândit odinioară de Iustiniana lui Petrea Păun. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
printre buze, sâmburii alunecoși și negri, ajunseră cu gândul la Fata-Împăratului din basm, exemplarul unic, hipertrofiat și intangibil, Pepenoaica: Dacă acești dolofani de duzină au acest gust de miere, cum, oare, o fi fiind Mama-Pepenilor? precuvântă Natalia, șefa bucătăreselor. În răstimp, parfumurile miezului fraged mâlul roșu, ca steagul Partidului difuzaseră în fiecare, astfel încât, cu toate că soarele scăpăta spre apus, poftele mesenilor de la Goldana se întețiră și mai aprig. Primul care dădu semnalul insatisfacției a fost Chirpic de la Kotonoaga, care evocă parcimonia chiaburilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cinchit pe geamblac, iar Pamfil Duran, spre a-mi face loc îndeajuns, și-a dat drumul încetișor pe o latură a sondei, ancorându-se în frânghii Nu știu cât voi fi șezut eu așa, dospind în mine amărăciunea și deznădejdea ci, în răstimpuri, bolta nișei se lărgea nemăsurat și iar se strângea la loc, umflându-se și chircindu-se, zvâcnind și bătând, întocmai ca o inimă aievea de vietate Și din podelele de deasupra, cobora o masă albă, cu lumânări de ceară aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o amară primăvară. A scuturat din cap și întorcându-se la masă, cu mersul lui de estropiat, completă vinul din pahare, umplându-le ochi: La voia dumneavoastră! le ură el, înălțând cupa cu vin profiriu. Koșon și Iovu căscau în răstimpuri, trăgând a somn... ...A doua zi-dimineața, o ciocănitoare harnică renunțase demult să mai toace, în felul ei, pe la toate ferestrele copacilor cu pielea crăpată, când Profetul a ieșit în ogradă. Deși avea pe el și vestonul și caftanul vrâstat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
alte țesături, de să le spargi cu limba de subțiri. Ieșiră, apoi, în jurul cănii de vin, în care scânteiau pureceii de argint viu, să dospească, afară, cu toții, la soarele mângâios, prin care Vara Sfinților Arhangheli binecuvânta, poate, cel din urmă răstimp, cu ceasuri plăcute, călduțe ale anului. Profetul își apleca, tot mai des, pletele-i crețe și botișorul fremătător către Vartolomei: Mult place la mine, fata Caterina, zicea el. Iov și Koșon cel tărcat surâdeau înduioșați și binevoitori, când vedeau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și binevoitori, când vedeau că Profetul nu se mai codea, sfios, bătând pe ocolite șeaua, să priceapă iapa, ci dădea de-a dreptul: Luam pe Caterina cu noi, la mine și eu făcut la ea doamnă mare... Vartolomei, care în răstimpul deșertării a două căni de profiriu, se prefăcuse a nu pricepe apropourile lui învăluitoare, îndrăzni să protesteze molatec: D-apoi, unde s-a mai văzut profet însurat și care să-și ia nevastă cu cununie, ca oamenii de rând?... Urmărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
unei vesele sărbători din copilărie, ce unduiau în armonioase și sprințare sonuri galițiene, încât icnetul agresiv al bolovanului sur, amplasat la subsuoara unui gros ram de arbore sequoia îl trezi, plonjându-l subit într-o sfioasă așteptare. După un scurt răstimp echivoc, își reveni din surprindere. Amuzat de ineditul întâlnirii, cotrobăi în covorul de frunze cafenii, după un baston zdravăn al cărui contur îl intui pe dată și, cu o curiozitate de bebeluș poznaș, îl îmboldi în coastă pe puiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
întruchipând perfect militarul potrivit pentru o astfel de funcție: eficient, muncitor, organizat și pentru cei care nu-l cunoșteau îndeajuns, lipsit de emoții. Dar numai aparent, deoarece scoarța dură asociată înfățișării lui, ascundea un suflet mare și generos. În scurtul răstimp cât deținuse funcția de comandant de sector în Basarabia recucerită se arătase un diriguitor sever dar drept. În chiar prima lui zi de lucru, își adunase toți colaboratorii, spunându-le: "Domnilor, cunosc greșelile făcute în anii dinainte de 1940. Dacă atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
primește respectuos felicitările unei perechi în vârstă, sărută curtenitor mâna unei tinere invitate care îi este prezentată de o doamnă respectabilă, după care se oprește chiar lângă masa pe care nu o pierduse din ochi nici o secundă în tot acest răstimp. Cred că nu vrei să fii atât de prost crescut, încât să strici nunta surorii mele? La cei aproape doi metri înălțime și o sută kg masă musculară, tonul scăzut dar dur al întrebării sună mai degrabă cu o invitație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lui, tipii din față habar nu au de acest amănunt. Cu automatele setate la cadență maximă, trag fără întrerupere, părând ferm hotărâți să golească cât mai repede magazia armelor. La un moment dat vor trebui să alimenteze pistoalele-mitralieră și atunci, răstimpul de câteva secunde îi va oferi posibilitatea lui Marius să riposteze. Între timp, Manfred, deschide ochii. Simte o durere îngrozitoare în partea dreaptă, parcă are bătute niște uriașe cuie acolo. Realizează după culoarea neagră a sângelui că fusese atins în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Rusia și Turcia, bătrâni fiind se stabiliseră la Constanța. Născut din tată german și mamă româncă, moștenise de la unul rigurozitatea comportamentului iar de la celălalt blândețea gesturilor. În civilie lucra ca ajutor de notar. Războiul îl prinsese soldat în termen. În răstimpul dintre lupte privea mereu fotografia soției și a fetiței de numai doi ani. În astfel de momente era trist, se retrăgea în el, nimeni nu putea să-i spună nimic. Lângă marmita plină cu apă aflată la intrare, se oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un automat cu muniție și dorința sinceră să găsiți o breșă prin care să răzbateți către o zona liberă. Misiunea noastră este să menținem acest obiectiv până ce trupele române înaintează și ajung la noi. Orice se poate întâmpla în acest răstimp deoarece cu siguranță nemții vor depune toate eforturile să lichideze pătrunderea noastră. Nu. Nici nu se pune problema să plec, răspunde hotărât Karel. Rămân. Nu-mi pot părăsi camaradele. Și apoi, acum, orice ajutor vă este binevenit. Cred că sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și mama și fiica... - Soarta, domnule judecător, răspunse, soarta... Și ziua căzu În absurd. 11. „A doua oară nu mă mai nasc...” Ce prostie, Îmi spusei, poate să-mi treacă prin cap. Întorc apoi foaia: lipsește ceva din jurnalul În răstimpuri al acelei vremi, ceva care, deși simt că este esențial, sau că a fost esențial, nu-i de găsit, cu toate că n-ar fi trebuit să fie consemnat. Vorbeam, Întins, cu mîinile sub cap. Rex latră În curte, cine știe de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ferestrele. 4. De atunci totul căzu În uitare. Era la sfîrșitul verii cînd o scrisoare a Învățătorului ne anunță, pe mine și pe soții Pavel (care se oferiseră pentru găzduire), că Ana și fiica ei vor veni peste o săptămînă, răstimp În care eram rugat să vorbesc cu un medic pentru consultul oftalmologic, ca totul „să meargă repede”, căci nu doreau să stea mai mult de o zi aici. După trimiterea scrisorii de către tatăl ei, Ana simți o bucurie ca-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
plajă larg desfăcută la soare. Și nimeni nu observă, În afara Anei care trăia o anume neliniște aureolată ce-o simțea dinspre plaja Însorită pe care o visam, fără să-mi surprindă, cum ar fi vrut, privirea ce-mi luneca În răstimpuri imprevizibil pe ochii, pe umerii ei descoperiți. Dar În timp ce doamna Pavel vorbea despre reveriile Orientului, despre minunea portului răsăritean, Ana, fără a lăsa impresia că nu e atentă, se Întreba ce gîndesc alături de prezența ei, dar mai ales ce simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
era trecută de patruzeci de ani. Mă ținea din cînd În cînd la braț, mă făceam a nu observa această intimitate publică, născută În ea - știam bine, nu putea rosti nici un cuvînt - dintr-o disperare de neînvins. O priveam În răstimpuri, pe furiș: fața Îi era totuși, cu vagi deplasări ale timpului, aceeași ca-n tinerețe. Nu puteam spune nimic, dar Începui să nu mă satur privind-o, un fel de readucere a timpului, o rememorare În care eram cuprins. Ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
se naște teama de a li se pierde substanța, iar substanța aceea poate să fie un adevăr colosal ca scripeții ce eventual susțin universul. Zilele acelui timp treceau mohorîte, rareori aduse la lumină de Înșelătoare Învieri. Se iscau În acest răstimp după-amiezi În care mă retrăgeam În compania doamnei Pavel și atunci - așa cum nu se Întîmplase nicicînd Înainte - găsea În mine pe cel mai docil, dar cu timpul și cel mai devotat și uimit ascultător al povestirilor ei, deoarece abia În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
adolescenți În bătaia soarelui milenar. De aici se vede bine, foarte bine. N-ai greșit niciodată. Conștiința ta rămîne ca la-nceputul lumii. Asta voiam să-ți spun. Cine ți-ar fi putut spune În locul meu? El care vine la răstimpuri mari ale existenței, sau În ceasurile tale de taină ori cumpănă, cunoscîndu-ți trecutul și viitorul, deși, categoric, este uneori nedumerit asupra firii tale, cum tu Însuți ești, căci semănați de la naștere, din care cauză nu poate rosti judecățile definitive; ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Harms. De exemplu, Așteptîndu-l pe Godot. Cum știm cu toții, în piesa lui Beckett, mult așteptatul Godot, un fel de Dumnezeu mai mic, minimalizat și familializat prin diminutivare franțuzită nu mai vine, dar Vladimir și Estragon îl așteaptă debitînd în acest răstimp tot felul, vorbind fără să comunice, fiind vorbiți de clișeele în libertate. Tot aștepți în filmul lui Haneke o intervenție, dacă nu divină, sub chipul Providenței, atunci măcar de altă natură, chiar și extraterestră. Între timp, două personaje, Paul și
Mind Games - Funny Games by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8342_a_9667]
-
Cheia viselor), își are originea în titlul omonim al seriei de picturi suprarealiste realizate de către René Magritte în 1930. Substratul modal cu trimiteri la spațiul doinit și la exuberanța jocului popular, încorporate într-un limbaj modern și separate în răstimpuri de cadențe consonante și suspensii, în paralel cu mediul electronic ce asigură un fond mai degrabă morbid, teluric, constituie tot atâtea trimiteri înapoi, în ”labirintul” memoriei afective a autoarei, din care ar dori să nu se mai desprindă. Filigranat, finalul
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
apoi ceilalți și dirijorul Alexandru Matei, cu care se închide cercul până atunci incomplet. Odată cu iluminarea difuză a scenei, întregul arsenal de instumente - cu clape și de percuție - e pus în vibrație, împânzind întregul spațiu cu reverberațiile lor. În acest răstimp fondul sonor înregistrat e tot mai perceptibil. El ia înfățișarea unei pedale cosmice, care susține derularea evenimentelor terestre. Din convergența sonorităților electronice cu cele live, împreună cu armoniile tot mai reliefate ale orgii și clopotelor, și cu cadențele consonante, algoritmice - tipice
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
1963 și Conservatorul Ciprian Porumbescu secția teoretică, în 1969. A fost repartizat profesor, iar după stagiul militar intra la Operă Română din București, apoi la Casa de discuri Electrecord, unde a fost redactor muzical între 1986 și 1992, în acel răstimp contribuind la realizarea a peste o sută de discuri. După 1972 începe colaborarea în zona muzicii ușoare cu majoritatea soliștilor de gen, iar după 1994 s-a angajat redactor la Radio România, Departamentul Actualități. Din 1966 devine membru al formației
Adio, Romeo Vanica! by Florin-Silviu URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83770_a_85095]
-
spune că nu ne-ar părea tocmai adevărate. Convingerea la care ar ajunge popoarele mulțumită unei educații mai religioase și mai morale, adică convingerea că orice război, chiar cu biruință, este o nenorocire națională, nu va împiedeca ivirea necesară, în răstimpuri, a acestei nenorociri, așa precum convingerea unui om că boala e o nenorocire nu-l apără de a se bolnăvi atunci când economia organismului lui, din cauze exterioare sau interioare, este stricată. Aceea ce va putea face convingerea pe care ilustrul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
se umfla în jurul corpului său, amenințând să o sufoce și să o sfarme. Meditehnica privea în continuare semnalizatoarele, nimeni nu spunea nimic. Cincizeci și șapte de ani. Visase timp de mai bine de o jumătate de veac, iar în acest răstimp, prietenii ei îmbătrâniseră și-și dăduseră sufletul, lumea pe care o părăsise se metamorfozase în Dumnezeu știe ce. Pe Pământ se schimbaseră guverne, invenții dăduseră peste cap existența oamenilor, apoi se demodaseră și fuseseră aruncate la gunoi. Nimeni nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
observase scena. ― Prostule. N-o să fii niciodată în stare să recunoști un solido? Dar poate că nu avea dreptate să-i vorbească așa. Fabricația solidourilor se ameliorase considerabil în ultimii cincizeci și șapte de ani. Totul fusese ameliorat în acest răstimp, cu excepția ei și a lui Jones. Atriumul era izolat de restul stației prin niște uși de sticlă. Solidoul scump al unei păduri de zonă temperată din America de Nord era pus în valoare de plante verzi și un covor care imita gazonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]