2,464 matches
-
Mamă, am zis cu voce tremurândă. —Cine-i acolo? a întrebat ea. — Eu sunt, am spus simțind că izbucnesc în lacrimi. —Claire? a zis mama furioasă. Ce dracu’ vrei? —I s-a întâmplat ceva lui Kate? am întrebat-o cu răsuflarea tăiată. —Claire! Încetează! Kate e foarte bine. —Sincer? am întrebat-o nevenindu-mi să cred. —Sincer, mi-a răspuns mama cu o voce ceva mai blândă. Să știi că mai târziu o să-ți fie mai ușor. Prima dată e cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
zis el și și-a strecurat mâna într-unul din buzunarele laterale ale rochiei cu care eram îmbrăcată. Preț de doar o secundă, mâna i s-a odihnit pe șoldul meu. Îi simțeam căldura prin materialul rochiei. Mi-am ținut răsuflarea. Cred că și el. Apoi a dat drumul banilor, care au căzut în buzunar zornăind. Ce voiați să fac? Să-l pocnesc fiindcă-și permisese asemenea libertăți? Băiatu’ trebuia să-mi dea restul, iar eu nu mai aveam nici o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-mă în ochi. N-aș îndrăzni să fac nici un fel de presupunere. Nu vreau să-ți fac curte. Nu vreau decât să fim prieteni. Îmi era îngrozitor de rușine. Îmi venea să mor de rușine. Aproape că mi s-a tăiat răsuflarea de-atâta jenă. Sigur că Adam nu se dădea la mine. Ce tupeu pe capul meu să-mi închipui așa ceva. De ce eram așa de cinică? Sau de ce eram așa de îngâmfată? De ce Dumnezeu îi spusesem așa ceva? În regulă! Deci mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
strigat. — Păi, a spus ea cu o privire spășită, Adam ăla te-a căutat la telefon. Adam! Mi s-a strâns inima. Sau poate c-a fost stomacul. În orice caz, ceva mi s-a strâns. — Când? am întrebat cu răsuflarea tăiată. Eram încântată, amețită, fericită. Înțelegeți? Așa cum ar fi trebuit să mă facă James să mă simt. —De mai multe ori, a recunoscut mama cu o figură foarte spășită. Ieri dimineață. Ieri după-amiază când dormeai. Aseară când ai fost plecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu-l mai văzusem, se bronzase. Nu crezusem că putea să devină și mai frumos, dar se părea că mă înșelasem. Ticălosul! —Bună, Adam, am spus. Îmi venea să plâng. —Bună, Claire, mi-a răspuns el politicos. Mi-am ținut răsuflarea și am așteptat ca Adam să intre înapoi în casă. Apoi mi-am dat seama, îngrozită, că Adam nu avea de gând să facă treaba asta. „Fir-ar al naibii“, m-am gândit înnebunită. „Vine încoace“. Helen și Adam au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
scris o carte extrem de importantă despre mînăstire, felicitări urări șampanie, apoi țuică fiartă și vin fiert la momentul oportun, cînd l-am călcat cu putere pe mire pe picior, cu dreptul, cu sandaua fină, așa cum se și aștepta toată lumea cu răsuflarea tăiată din uvulă, Mariana Meleșcanu pierzîndu-și pînă și glasul de emoție cînd s-a trezit cu florile-n brațe În timp ce măicuțele-i dădeau Înainte cu șușotitul, părea că nimic nu le mai putea opri, mai șușotesc și-acum, după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu tîlcuri tainice: „Aceasta este natura paradoxală a lumii. Ceaușescu Îi ierta pe Vadim și Eugen Barbu pentru porcăriile și vanitățile lor, pe integrul Ion Iliescu nu l-a iertat niciodată”. Nici măcar la TÎrgoviște. Nici n-apucăm să ne recăpătăm răsuflarea, că aflăm c-au apărut școli pirat de stewardese, șeful departamentului Aviației Civile informîndu-ne indignat că aceste școli ilegale nu au nici avioane. Poate au numai parașute, că și astea zboară. Iată o știre senzațională, În Tineretul liber. „Un OZN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
am cuprins-o cu o mînă pe după fund”. Este adevărat că fundul are lirica lui universală, dar parcă tot mai frumos ar fi fost cuvîntul original, care-i și mai scurt. Mult mai lung este textul, pînă se ajunge la „răsuflările ni se ridicau intim În liniștea camerei, suprapunîndu-se peste celelalte zgomote ale dragostei noastre. Nu vreau să mă gîndesc la celelalte zgomote ale dragostei noastre. În finalul unei nuvele paralele, după aceeași scenă de amor cu trupuri, al lui puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cea mai bună rochie a ei și cu un văl care să-i ascundă vînătăile. Ed Își ținu insigna la vedere - reușiseră să evite presa cu ajutorul ei. Însoțitorii au Împărțit oaspeții În două șiruri - Dream-a-Dreamland deschidea taraba. Inez era buimăcită. Răsuflarea ei Întretăiată Îi umfla vălul. Ed se uită În sus, În jos, la stînga și la dreapta - fiecare detaliu Îl ducea cu gîndul la tatăl lui. O promenadă măreață - Main Drag, SUA, 1920 -, cu fîntîni arteziene cu băuturi răcoritoare, tonomate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
piesele astea, Jack? Vinovat pe toate planurile. Știa că are ticuri nervoase, că rămîne cu gura căscată, clipește din ochi și tresare necontrolat. — Cum... mama... dracului ai...? Nu contează. Să aud cum interpretezi tu ce vreau eu. Jack Își trase răsuflarea. — Bun, așa e. L-am urmărit pe Bud White. Dud se temea că băiatul o s-o ia rău la vale din cauza omorîrii unei prostituate, pentru că White avea tendința să pună la suflet așa ceva cînd era vorba de tinere. Deci l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Cred că ar trebui să te uiți și tu. Lasă asta. Tu adu-mi femeia. Femeia la cinci ani după arderea dosarelor: Lynn Bracken sorbea dintr-un ceai la Al Wong’s. Jack o privi prin vitrină. Încă Îți tăia răsuflarea. Acum era brunetă, o frumusețe de treizeci și cinci de ani care atrage privirile. Ea Îl văzu. Jack simți că-l ia cu frisoane: dosarul lui. Ea ieși. Jack spuse: — N-am vrut să se-ntîmple așa ceva. Dar nici n-ai făcut nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
îi adusese fiorul, cu mâinile împreunate în dreptul pieptului, ca și cum ar dori cu inconștiență să adune câte sunt în jur și continuă să fie, să se nască, să miște, să salte, să izbucnească, să cânte, să înflorească, să se îmbete de răsuflarea lucrurilor, să tremure de dor, să se umple de nepăsare, să existe și să facă tot ce se poate și mai târziu; iar starea asta de neliniște pe care n-o mai trăise, de parcă s-ar apropia acum, în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
întrebe un custode bătrân de la Muzeul de Istorie Naturală, aflat acum într-o clădire nouă de pe Malagnou, dacă avusese același post și înainte de război, pe când colecția se afla la Universitate, la Bastions - ouimadame, i-a răspuns extrem de scurt, într-o răsuflare și o singură vorbă - și dacă mai ține minte vremurile acelea și colecția mai redusă de atunci - ouimadame, s-a auzit iarăși - și dacă își mai amintește și vizitatorii foarte rari - ouimadame - și dacă mai ales își mai amintește cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vorbă cu unii dintre ei, pe îndelete - ouimadame -, și dacă nu-i spune nimic chipul ei și, în tăcerea care s-a lăsat, pricepând, cu mult înainte ca bătrânul să-și revină din surpriză și să-și recite, într-o răsuflare, răspunsul, pricepând că numai politețea lui bățoasă îl îndemna să aprobe orice întreba, probabil cu gândul aiurea, și că nici nu s-ar fi putut ca în urmă cu treizeci și cinci de ani același om să fi fost custode și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
toate faptele pe care trebuie să le faci să le poți face, iar toate evenimentele care trebuie să ți se întâmple să se poată întâmpla, dar ca și cum ar fi, ea, sfera, izolată într-un fel de lume, încât nici zgomotele răsuflării, ca să nu mai vorbim de vuietul mulțimii, nu le mai auzi; un fel de bășică imensă, care va plesni cândva, când toate își vor relua cursul normal, dar până la acel plesnet cursul normal e în izolarea asta preventivă. Sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
minte ce spune și cum arată? Cum să nu țin minte? Cum aș putea să uit cum ne privea pe sub sprâncenele-i groase, pe deasupra buzei paharului, în timp ce sorbea apa încet, prelungind cu bună știință așteptarea, liniștea în care se auzeau răsuflările celorlalți și în care se părea că nimănui nu-i arde nici măcar să se miște în vreun fel oarecare și să-și mai aprindă o țigară, lăsând paharul pe masă, scoțându-și o batistă în culori țipătoare, asemănătoare cravatei, ștergându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
continuat să-l mănânce așa. O liniște subțire stătea în picioare lângă el, își auzea mestecatul rar. Afară se presupuneau trecerile grăbite ale cohortelor de automobile și miriade de voci înăbușite și venite din toate direcțiile, înghițite și spulberate de răsuflarea rară și rece a vântului. Mânca fără poftă și fără plăcere, de parcă s-ar fi pedepsit. A lăsat un timp tigaia sub jetul de apă fierbinte, a frecat-o cu detergent până au dispărut toate urmele de arsuri și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
despre tot ce gândește omul la un moment dat. Ar fi un calvar“. „Ce drum?“, l-a întrebat din nou. „Un drum.“ Și-a așezat firele de păr zbârlite și amețit de adierea gravă care răbufnea la răstimpuri, ca o răsuflare de uriaș. „O prostie“, a mai zis. Un corb croncănea foarte aproape deasupra lor și liniștea s-a fărâmat în mulțime de cioburi. „E înfiorător“, a zis Ioana Sandi, prinzându-l cu amândouă mâinile de braț și strângându-se lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să existe și să se vadă. Își vedea colegii, cel puțin pe unii, plecând să se plimbe cu fete în parc, ținându-le de mână și de după mijloc, își imagina ce se petrecea acolo, apropieri ale trupurilor până la a simți răsuflarea și căldura îmbătătoare a celuilalt, mângâieri și săruturi care amețeau și care îl amețeau și pe el numai gândindu-le și încă nefiind convins că așa se întâmplă ori că asta e totul. În permanență gândea că plimbările și săruturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în dreptul umerilor, clipind des, l-a privit pe Andrei Vlădescu, a întors capul spre femeia blondă, măsurând-o de sus până jos, și-a mângâiat cu o mână barba nerasă. „Ehei, Patricia dragă, vasăzică așa“, a zis după un timp. Răsuflarea îi mirosea a băutură. Și-a lepădat cojocul pe preșurile de lângă pat, s-a așezat cu un oftat, făcând să scârțâie somiera, și-a lăsat pe ceafă căciula, continuând să se uite la cei doi, cu gura întredeschisă, respirând greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de mult încât n-am auzit fluierul conductorului; abia de-am observat că trenul s-a pus în mișcare; am fost doar vag conștient că ușa vagonului meu s-a deschis pentru a lăsa să intre o persoană agitată, cu răsuflarea întretăiată, care s-a prăbușit pe un scaun la câteva rânduri de mine. Abia când prindeam viteză prin cartierele mărginașe ale Londrei, am înregistrat prezența ei, mi-am ridicat privirea și am recunoscut femeia brunetă din metrou. Inevitabilul fior de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Eu nu mi-am dat seama. — Deci, spuse ea, ai de gând să-mi povestești despre noul tău proiect misterios? — Încă nu e clar, am insistat, apoi i-am povestit despre neobișnuita întâlnire din tren. Lui Joan i se tăie răsuflarea când auzi cum mă nimerisem în același vagon cu cineva care citea una din cărțile mele. — Extraordinar! exclamă ea. După ce am terminat, m-a întrebat curioasă: Cred că era drăguță femeia aceea, Alice, nu? — Nu în mod special. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
printre hohotele de râs care-l sufocau. Citește un pic cronica lui Michael. — Ce-i cu ea? spuse Joan, aruncându-și privirea peste ea, încruntându-se în încercarea de a nu zâmbi. — Ultimul cuvânt, spuse Graham, care deja își pierduse răsuflarea. Uite-te la ultimul cuvânt. Joan se uită la ultimul cuvânt, dar tot nu putea dezlega misterul. Își plimbă privirea de la mine la Graham, de la Graham la mine, tot mai nedumerită de reacțiile noastre atât de diferite. Nu înțeleg, rosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Kenneth coborî repede oglinda. Shirley se întoarse spre el și spuse: — Ești un dulce. Termină de tras furoul peste cap și începu să-și desfacă sutienul. Thomas își simți gleznele brusc înșfăcate de o pereche de mâini puternice. Își pierdu răsuflarea și era să cadă de pe scară, apoi se uită în jos. Văzu în fața ochilor chipul bombănitor al lui Sid James, care-i adresă un zâmbet amenințător și șopti: — Hai, glumețule. Cred că e timpul să mergem la o plimbare. Imobilizând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
hotărât s-o însoțesc. Din cine știe ce motiv, se simțise mult mai rău după ziua petrecută pe malul mării. Eu am crezut că o să-i priască. Dar tusea îi revenise, mai insistentă ca înainte, și se plângea că i se întretăia răsuflarea: urcând scările până la apartamentul ei în seara precedentă, a trebuit să se odihnească pe trei din cele patru paliere. Consultația era programată la unsprezece jumătate. Am așteptat un secol autobuzul și am sosit cu cateva minute întârziere la spital, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]