5,132 matches
-
fapt paiață. TRISTE CHEI Triste chei prin lacăte uitate Vă mănâncă azi rugină de pustiu În ocean v-aș arunca pe toate Să vă pierd, de voi să nu mai știu. Triste chei ce descuiați odată Porți închise sufletului meu Răsunați amar în liniștea uitată Unde mă întorc fără să vreau mereu. Negre chei, prelungi, încuietoare Simt răceala voastră nesfârșit Unde să mă mai ascund eu oare Prin destinul ce mi-e hărăzit. Aș închide lacăte de frică Și-aș deschide
EVADARE DIN MAGAZINUL DE VISE (2) (POEME) de VALI ZAVOIANU în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344770_a_346099]
-
zbăteam în valuri. Eram neputincioasă. Nu mă vedeam capabilă fizic să fac acest lucru. Spuneam întruna: Doamne, nu sunt în stare, nu cred că m-ai chemat pentru așa ceva. Luptele mele interioare mă chinuiau, gândurile alergau în toate direcțiile. Îmi răsunau în urechi ultimele cuvinte spuse de Sergiu : “Ligia, nu uita că trenul spre București trece prin Orșova. Te aștept acolo”. Noaptea aceea a trecut albă, dar altele i-au urmat, fiindcă de cealaltă parte cineva la fel de răscolit și speriat de
LIGIA NICHESCU de LIDIA ILIESI în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344926_a_346255]
-
de splendoare Trăiește tainic dorul, pelinul depărtării Țintind spre culmi înalte cu prețul renunțării Și sufletu-i se zbate sub semne de-ntrebare O inimă lăsându-și un limpede izvor Cu apă bună, rece, de-a pururi cristalină Pădurea ce răsună de triluri, și-i divină, În gând spre ea îi poartă și-acuma pașii-n zbor. O inimă curată, crescută-n armonie Călcând iarba cu rouă, cu sufletul deschis Destinul își urmează și pe cărări de vis Pășește amintindu-și
PARFUM ŞI CULOARE... DIN SUFLET DE FLOARE (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345752_a_347081]
-
am bazat aprecierile critice, consider că am găsit în textele sale suficiente argumente pentru a afirma despre Claudiu Șimonați că este o voce artistică reprezentativă pentru generația sa, ce nu poate fi ignorată și care, cu siguranță, se va auzi răsunând tot mai distinct în anii ce vor veni. VOICHIȚA PĂLĂCEAN-VEREȘ Cluj+Napoca Referință Bibliografică: Un poet hunedorean Claudiu Simonati / Voichița Pălăcean Vereș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 842, Anul III, 21 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Voichița
UN POET HUNEDOREAN CLAUDIU SIMONATI de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345939_a_347268]
-
pârjolindu-le fața și părul. Oștenii țâșniră din grotă tăvălindu-se printre pietre să stingă focul de pe haine. Noaptea se lăsă pe nesimțite, iar focul cuprinse întreaga grotă și pe dinăuntru și pe dinafară. De usturimea arsurilor vrăjitoarea urla de răsunau văile. În chinurile morții implora diavolii s-o salveze de la condamnarea păcătoșilor. Însă dracii, eliberați de puterea zgripțuroaicei pe care o slujiseră cu credință zeci de ani, își începură dezmățul. Chiote de bucurie și râsete străbat din adâncul grotei, iar
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
prăvăli la rădăcina unui tufan, iar calul speriat dispăru printre copaci cu trupul iscoadei balansându-se într-o parte și-n alta până căzu ca un sac burdușit cu pământ. Chiote de veselie izbucniră din adâncul pădurii, vuiete și râsete răsunară în ecouri, umbre cu forme hidoase se prelinseră printre luminișuri sub sclipirea palidă a stelelor. Deodată, la miezul nopții, undeva în fața călăreților se ivi o flacără firavă lângă un stejărel. Treptat limbile focului de un galben auriu se înălțară către
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
pinteni calului răsturnând diavolul. Acesta nu se supără, ba chiar se tăvăli pe jos de râs de îndrăzneala principelui: - Tare grăbit mai ești să ajungi în împărăția mea! Te aștept cu plăcere în cazanul cu smoală clocotită! Ha, ha, ha! răsună pădurea de hohotul său și se transformă într-un balaur cu multe capete ce aruncă flăcări peste oșteni, apoi din câteva salturi dispăru în iaz. Călăreții se zbăteau neputincioși cu flăcările în chinurile morții. - Tată!Tată! îl implora disperat fiul
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
culorile și în toate gamele le-aș povesti-descrie puțin atmosfera acestei serbări minunate : Corul mixt al bisericii Elim, soliștii vocali Pașcalău - soț și soție, oaspeți din Germania și noi toți am cântat într-o armonie rar întâlnită. Cântarea sfânta a răsunat mai cristalin și mai limpede ca oricând. Cuvântul de predică a durat o oră si un sfert, iar tăcerea de aur - pacea tăcerii - din sala de cult era din când în când întreruptă cu valențe de Amin și Aleluia doar
IOSIF ŢON LA BISERICA ROMÂNǍ DIN BRUXELLES (1) de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345958_a_347287]
-
florile într-un buchet, le-a dat glas, numind acest prim compact disc: ,,PENTRU BĂDIȚA DIN SAT". I-au stat alături oameni din elita cântecului popular, adevărați maeștri, pentru a o sfătui și a o ajuta, și pe vecie, să răsune, întru autentic și frumos, cântecul popular. Alături de vocea tânără a frumoasei CRISTINA PETRIMAN a fost orchestra ,,CRISTAL", din Baia Mare, condusă de profesor și compozitor: LICĂ NEGREA, tel. 0758 868 515; braci - Claudiu TRIF; acordeon - Dan NEGREA; contrabas - Ciprian NEGREA; taragot
ARTICOL SCRIS DE CĂTRE VASILE BELE de VASILE BELE în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345932_a_347261]
-
să cred că am reușit. Până și eu credeam într-o anume greutate a acestui interviu. Mulțumesc Doamne că mi-ai dat putere de-a reuși! Și în toată perioada cât a durat interviul, glasul lin și minunat, al interpretei, răsuna așa ca în surdină. Poate și asta ne-a dat putere! Sunt convins de-un singur lucru - acolo, sus, în ceruri, cineva o iubește pe Rafila Bărbos. Dacă așa n-ar fi nici pricesnele nu ar fi atâta de minunate
INTERVIU REALIZAT DE CĂTRE VASILE BELE (2013) de VASILE BELE în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345933_a_347262]
-
C.D.-ul de pricesne. Pentru că prea place publicului, mereu mă întreabă și de C.D.-ul cu cântece populare. Simt eu ceva mai aparte pentru acest fel de cântare - pentru cea bisericească. Dar îmi și dă Dumnzeu putere să cânt de răsună biserica și-atunci îmi vine a zice că aceasta-mi este menirea. Eu, m-am stâmpărat mai mult cu priceasna decât cu cântecul popular. Am trecut în viață prin multe începând de când am fost copilă, apoi măritată, am avut bărbat
INTERVIU REALIZAT DE CĂTRE VASILE BELE (2013) de VASILE BELE în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345933_a_347262]
-
făcuse Miron cu ochiul și tăcuseră. Cânta Patimile după Ioan atât de frumos și atât de trist încât îl impresionase pe poet. A doua oară o zărise la Putna cu ocazia serbării; de undeva din bătrânii codri ai lui Dragoș răsunase un corn prelung ca o chemare din alt timp, soarele scăpătase, se lăsase seara cu miresmele ei peste toată Valea Putnei și jos, în fața mânăstirii se-ncinsese o horă mare în care se prinseseră fete și flăcăi în frumoase costume
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
E-NFLORIT" Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 1202 din 16 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului “VENIȚI, PRIVIGHETOAREA CÂNTĂ ȘI LILIACUL E-ÎNFLORIT “ Când primăvara se dezlănțuie, în zilele de la sfârșitul lui aprilie sau mai ales în mai, pădurile răsună de cântecul păsărilor. Iar chemarea poetului Alexandru Macedonschi ne trimite în acest anotimp al renașterii naturii, din care face parte și o pasăre al cărei cântec e considerat de bun augur - privighetoarea. Simbol al iubirilor sub clar de lună, numele
VENIŢI, PRIVIGHETOAREA CÂNTĂ ŞI LILIACUL E-NFLORIT de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347834_a_349163]
-
al renașterii naturii, din care face parte și o pasăre al cărei cântec e considerat de bun augur - privighetoarea. Simbol al iubirilor sub clar de lună, numele său era sinonim pentru “cântec” sau “poezie”. În toate câmpiile și dealurile României răsună cântecul ei duios. “Veniți, privighetoarea cântă” ... Ea a fost pentru Platon emblema lui Thamiras, bardul Traciei Antice iar pentru Shakespeare, pasărea care umple de farmec noptile de veghe, cu un cânt melancolic, opunându-se cântecului ciocârliei, “matinal și voios”. Oricâte
VENIŢI, PRIVIGHETOAREA CÂNTĂ ŞI LILIACUL E-NFLORIT de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347834_a_349163]
-
multora dintre cei ce crezuseră în izbăvitoarea lui învățătură, spre a‑i încredința că a înviat cu adevărat, rupând și pentru Sine însuși lanțurile morții, așa cum le rupsese mai înainte de răstignire pentru alții. Este neasemuită bucuria Învierii Domnului în care răsună cuvintele de biruință ale vieții asupra morții, căci, după cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur în cuvântul său de învățătură, „Înviat‑a Hristos și viața viețuiește. Înviat‑a Hristos și nici un mort nu mai este în mormânt. Căci Hristos, sculându
DRUMUL SPRE EMAUS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347864_a_349193]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > TREMOLO Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1174 din 19 martie 2014 Toate Articolele Autorului Tremolo În cânturi răsună În Elizeu, pe Lună, În zboruri, coruri, nouri, Junețe și trusouri. O lacrimă, un macrameu, Un ochi de lup , de zmeu, Natală amintire, Să-nșire, să deșire. Ghirlande, oglindă Din cer până-n tindă, Ce-i nemurirea, vise? Cadență, paraclise, Metalic
TREMOLO de BORIS MEHR în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347914_a_349243]
-
am indicat un loc, undeva în coșul pieptului. Sobru constată: „Nu acolo-i inima!”. Încălzit, pe cale a exploda din nou, i-am spus că, nefiind medic, pot spune precis doar unde nu pot fi durerile cauzate de „anghină pectorală”. „Unde?” răsună o întrebare șugubeață. „În ARLUS” răspund eu. Amândoi se uită mirat la mine. Erau tineri, n-aveau de unde știi. Le-am precizat: „Asociația Română de Strângere a Legăturilor cu Uniunea Sovietică”. O întrebare mută se citea pe toată atitudinea lor
DEJA VU de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347924_a_349253]
-
băieții Și fete frumoase ca florile-n glastre, Ce vremuri ciudate! și totuși nămeții Ardeau fericiți sub opincile noastre! Erau interzise colindele sfinte, Cine să ne pună pe inimi zăvoare? Pe văi și pe dealuri aceste cuvinte Din gurile noastre răsunau și mai tare... Azi liniștea umblă desculță prin sate, Copiii aceia sunt tot mai puțini Și-s tot mai multe acase încuiate, Iar tălpile mele sunt pline de spini. Și iarăși un dor netradus mă cuprinde Pe sub streașina zilei acolo
DOR DE COPILĂRIE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1058 din 23 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347261_a_348590]
-
mi-a dat șansa să fiu alături de cei deștepți!? Mai citi încă o dată inscripția în stâncă și adăugă: - Cineva face glume proaste în creierul munților! Ca o replică la gândurile sale, calul se ridică în două picioare și necheză de răsună valea în ecouri. - Și dacă zona este într-adevăr bântuită de duhurile necurate? Inscripția să fie oare un avertisment din partea celor care au trăit aici momente înfricoșătoare? Îngândurat și speriat, coborî de acolo și prinse calul de căpăstru. Acesta nu
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
fierbinte. În culmea disperării se întoarse brusc și rămase uimit. Calul îi tot sufla în ceafă să-și revină odată din situația în care se afla. Stăpânul îl privi cu nedumerire. Animalul se ridică în două picioare și necheză de răsună codrul. Stăpânul continuă să-l privească nedumerit. Animalul bătu nervos pământul cu copitele și necheză din nou și mai furios de parcă vroia să-i spună ceva. Pătru de această dată își scutură capul, se frecă la ochi și în cele
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
mi-a dat șansa să fiu alături de cei deștepți!? Mai citi încă o dată inscripția în stâncă și adăugă: - Cineva face glume proaste în creierul munților! Ca o replică la gândurile sale, calul se ridică în două picioare și necheză de răsună valea în ecouri. - Și dacă zona este într-adevăr bântuită de duhurile necurate? Inscripția să fie oare un avertisment din partea celor care au trăit aici momente înfricoșătoare? Îngândurat și speriat, coborî de acolo și prinse calul de căpăstru. Acesta nu
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
fierbinte. În culmea disperării se întoarse brusc și rămase uimit. Calul îi tot sufla în ceafă să-și revină odată din situația în care se afla. Stăpânul îl privi cu nedumerire. Animalul se ridică în două picioare și necheză de răsună codrul. Stăpânul continuă să-l privească nedumerit. Animalul bătu nervos pământul cu copitele și necheză din nou și mai furios de parcă vroia să-i spună ceva. Pătru de această dată își scutură capul, se frecă la ochi și în cele
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
continuă să-lm privească buimac pe administrator. - Te felicit. Mama dumitale vine să te vadă. Mai mult ca sigur că te va cere acasă. E un lucru nemaipomenit. Mă bucur pentru dumneata. Acasă? Acasă la cine? Acasă la mine? Ce frumos răsună aceste cuvinte! Îi vine să chiuie de bucurie. Reușește doar să bâiguie: Da, mulțumesc. Pe urmă vestea a zburat din gură în gură în tot căminul. I se părea că se află dintr-odată în pragul altei lumi. O lume
PRĂJITURA DE DUMINICĂ (PARTEA A DOUA) de ION UNTARU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347366_a_348695]
-
bine lustruiți. Se sculase devreme și patruala pe culoar făsă să scape o clipă din vedere poarta căminului. - Doriane, ești aici? - Da, domnule administrator. - Poftim înăuntru. A venit mama dumitale. Parcă aude pentru prima dată astfel de cuvinte. Ce frumos răsună ele: A venit mama dumitale! Nici nu știe ce ar trebui să facă mai bine. Ce mic i se pare biroul administrației! Și ce căldură este acum aici! Geamurile, mobilele încep să danseze în fața lui. - Doriane, dragul meu. - Mamă! Nici o
PRĂJITURA DE DUMINICĂ (PARTEA A DOUA) de ION UNTARU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347366_a_348695]
-
anii șaizeci, talentul ei s-a întrepătruns inefabil cu destinul muzicii, primordial și definitoriu pentru întreaga viață. De atunci, melodiile Margaretei Pâslaru sunt lumina, aerul, via spirituală a culturii românilor, a condiției visului, bucuriei, fericirii lor. Cum, într-o scoică răsună, parcă, muzica oceanului, muzica ușoară românească își găsește răsunet azi, ca graniță cu generația fascinată de lumea eterică a Internetului sau de emisiunile tv, pline de nocivități pentru cultură și artă, ca reper de căldură umană și feerie revărsate din
MARGARETA PÂSLARU. MUZICA, BUNĂ PENTRU SUFLET, PE CÂT E ZIUA PENTRU VIAŢĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347455_a_348784]