8,590 matches
-
fără degete imagine ciudată în ochii mireanului fără glorie victorie a singurătății asumate în ochii luminii ființei zăvorâtă în cuibul dintre spini ciocul speranței răzbate printre noduri înțelepciunea fură chipul sensurilor abandonate demult de femeia cu ochii din cărbunele timpului rătăcit printre aripi de pescăruși docilă așternere pe masa depărtării tăcerea o alege în taina pescarului de vini mai rămâne vântul să-și aleagă veșmântul de gheață sau foc și-apoi povestea se termină sau reîncepe în sacul în care infinitul
VERDE ÎNŞELĂTOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1046 din 11 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363183_a_364512]
-
un fulg în brațe și o va purta spre imensitatea patului! Nu știa dacă ce face este ceea ce dorea într-adevăr să i se întâmple, sau este cel mai bine pentru ea și viitorul său. Nu era decât un copil rătăcit în labirintul senzațiilor și al plăcerilor, cărora nu mai putea să le facă față. „Dar aceasta este o copilă”, gândi la un moment dat Condurache, revenindu-și. „O elevă de-a mea. Ce va urma după aceea?” O ridică într-
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363161_a_364490]
-
zborul până la dispariție. Unii se așezau cuminți pe câte o floare și mă duceam spre ei tiptil și parcă mă vedeau și zburau ... Alergam din nou după ei. Mă mai loveam la mâini sau la picioare de câte o piatră rătăcită printre ierburi, dar nu-mi păsa. Voiam să prind fluturele! Cel galben zburase, urmăream unul albastru, mai albastru și mai frumos ca cerul. Se întâmpla să-l prind în plasa improvizată. Gingășia, fragilitatea fluturelui prins îmi producea totuși o senzație
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
în zbor departe, Spre cer, pe-a viselor potece, Pe unde gînd profan nu trece Și n-ai de nici o grijă parte: Hai, suflete, cît mai departe, Pămîntu-n noapte să se-nece! Să ne-avîntăm în infinit... Sondînd superbă înălțime Să rătăcim în zări sublime, În cer de-azur, locaș rîvnit; Dorind al tainei infinit, Uita-vom sumbră adîncime. Osuflet, duh ales și pur, Săltînd din pămînteasca țină, Să-ți rupi cătuși de vizuina; Deci, lasă-ți corpul, beci obscur, Și vino
CONCURSUL NAŢIONAL DE POEZIE „IULIA HASDEU” -EDIŢIA A XIII-A -PLOIEŞTI 2015 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363232_a_364561]
-
am fost propuși să ne elimine, pe mine și alți copii alături de care mai făceam năzdrăvănii pe la școală, ea ne-a susținut și a spus directorului că dacă vom fi eliminați pentru 7-10 zile cum cerea regulamentul, riscam să ne rătăcim de tot calea. Așa că... de fiecare dată ea era salvarea noastră. Asta ar fi partea bună. Am dăruit și am și primit după cum v-am mărturisit, mai înainte. Este în firea mea să dăruiesc din sufletul meu semenilor, de la prieteni
INTERVIU CU SCRIITORUL STERIAN VICOL -PARTEA A II-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363247_a_364576]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > IUBEȘTE-MĂ DEPARTE Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 1757 din 23 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Pierdută, umbră verde, pe lacul plin de nuferi M-am rătăcit în mine... în urma ta cresc goluri. Îmi pleacă amintiri, când turme și când stoluri Și știu ce e tăcerea... și știu cum e să suferi. Mă veștejește dorul și frunza mea se duce. Mai am în tine prinse speranțe de
IUBEȘTE-MĂ DEPARTE de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368306_a_369635]
-
suferințe grele. Și fără tine lumea n-o-nțeleg, Când doar prin tine rostul se arată, Adânc, eu de iubirea ta mă leg Căci tu ești pentru mine lumea toată. Și fără tine să rămân, de-ar fi, Străin și rătăcit în astă lume, Aș pierde toate sensurile vii Și-aș deveni o umbră fără nume... CU TINE Cu tine pierd amiezile de vară, Curate gânduri izvorăsc din noi, Cerșind lumina dorului spre seară- Chemarea ne subjugă pe-amândoi. Cum să
POEMELE VISULUI IMPLINIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368365_a_369694]
-
aș deveni o umbră fără nume... CU TINE Cu tine pierd amiezile de vară, Curate gânduri izvorăsc din noi, Cerșind lumina dorului spre seară- Chemarea ne subjugă pe-amândoi. Cum să învăț a străluci în noapte Când tu te-ai rătăcit în cer de dor? Cine va prinde-n palme blânde șoapte Ce au străpuns seninul tău amor? Cuvintele s-au întrupat din stele, Contrastul lor mai doare să-l pătrund, Câmp de iubire am compus din ele Chiar dacă-n ceața
POEMELE VISULUI IMPLINIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368365_a_369694]
-
stele, teama o înduri Când vălul rece-al nopții se destramă. Din toamnă ți-ai zidit alte armuri, Dar te pictez în blânda lunii ramă; Un anotimp brodat se țese-n dramă- Și-o ultimă petală îmi mai furi. Vei rătăci mereu și vei desface A vremii pânză-n nouri de argint. Spre albe zări se duc cocori de pace, Doar ochii tăi sunt tainic labirint. Iar de iubirea-n lut se va preface, A iernii rană nu pot s-o
POEMELE VISULUI IMPLINIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368365_a_369694]
-
alb ți-e sufletul flămând Nu vezi pridvorul nins cu azalee Când lăcrimează-amurgul peste gând. ÎNSÂNGERAT AMURG Sărută marea țărmu-ncins de-arșiță Talazurile-i amuțesc pe stânci Tărâm râvnit de zei - o insuliță - Retortă a tăcerilor adânci. Îți simt suflarea rătăcită-n mine Pe buze sarea ta săpându-și vad Însângerat amurg... și seara vine Cu trena prinsă-ntr-un inel de jad Un orizont pictat de curcubeie Încet, încet apus pe-un braț de maci Și pânze-albastre vălurind condeie Căci
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]
-
spații insipide Și astre reci clipeau pe cer, timide, Când marea învelea nisipu-n șoapte. O luntre veche, lunecând pe unde, Anoste umbre-mbrățișându-mi gândul, În temple - zei ce poartă-n ei frământul, Ecouri de legendă-n minți fecunde. Desculță, rătăcită printre grinduri, Cu tălpi strivite-n sângeriu de roze Și pieptul aburind a tuberoze În viața ce se scurge printre rânduri Mai cred în mierea dintr-un râu de lapte Și-aștept o rază să-mi lumine drumul Destinului să
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]
-
Acasa > Cultural > Spiritual > CRUCE ÎN CRUCE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1365 din 26 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Umple-mă, Doamne, cu voioșia mugurului de frunză când întâlnește raza de soare în plin trup, rătăcindu-și culorile printre ramurile copacului vieții. Nu mă uita femeie încovoiată în singurătatea asumată odată cu plecările lujerelor gândului unui viitor frânt. De unde să fur fericirea promisă odată, când țipam la lume că am sosit, iar capetele plecate ale adulților îmi
CRUCE ÎN CRUCE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368404_a_369733]
-
suflet,/ Se aude, în surdină,/ Serenada unui zâmbet,/ Sub un cer cu lună plină.// Din cotloanele tăcerii,/ Se ivesc ca dintr-un nor,/ Gândurile primăverii/ Însoțite de un fior!// Pe o geană se trezește/ Bucuria în ochi iubit,/ Duhul minții rătăcește/ Printr-un colț de infinit.” (La fereastra unui suflet) Poezia sa tonică, aduce liniște, calm, frumuseți în oceanul singurătății, al neliniștilor, și al confuziilor care ne tulbură existența, dar cu toate astea, nu lipsește și câte o tristețe reținută: „Prin
POEZII CU INIMĂ CURATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368378_a_369707]
-
celui la care toată lumea se aștepta mai puțin, Miron Gură, copilul care găsea „o plăcere specială când din cauza lui sufereau alții”. Scena se schimbă și omenirea apare configurată de mediul rece al străzii. „Suflet al străzii au atâția în jurul nostru. Rătăcesc în nopți nedormite sau chiar în tumultul zilei, pe întortocheate străzi ale amărăciunilor sufletești și ale singurătății. N-au un loc real al odihnei, decât un surogat trist și iluzoriu, așa cum și-l creează copiii străzii inhalând aurolacul”. Vlad va
„TRAGEDIE ŞI TRIUMF” ŢESE O PÂNZĂ NEVĂZUTĂ ÎNTRE DUMNEZEU ŞI OMENIRE de TEODORA SORINA COTRĂU în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368460_a_369789]
-
În orice caz, realitatea nu e aceeași cu închipuirea. Pusă față în față cu propria realitate, poeta spune, nu o dată: „Am crezut că travestindu-mă/ în lumină,/ în disperare/ am să-ți adorm inaginația./ Am reușit/ să-mi zăresc îngerul/ rătăcit de mine/ căutându-mă/ în gestul meu/ de umilință” (Cerul plânge în inima mea). Percepția asupra noastră e în totdeauna diferită. Una e să ne vedem așa cum suntem, alta e să ne vedem așa cum ne văd oamenii și altceva este
TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368481_a_369810]
-
atingă [88] Si iată nu pe urma acelui Cal Troian nu Calul e cel care spre undeva i-ar duce ci dorul fără seamăn durerea ancestrală după-acea formă pură a lumilor antice [89] Popoarele-n pustie pierdute în apusuri rătăcite în lume și-n sine aiurând după atâtea veacuri iată-le tot în lume într-un apus de soare mai triste ajungând [90] Un fel de isterie urlete de hiene se-nalță-n lumea care străină le privește durerea fără
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
a abandonat sufletul? E drept sau nu dar, și el ne abandonează uneori, periodic sau definitiv. Va fi vreodată materializat? Se spune că ar avea chiar greutate. Întoarce-te! Vino din nou pe aleile dragostei noastre și nu mai umbla rătăcind prin alte locuri. Te strig, te chem necontenit și tu te faci sau, nu mă auzi! Nu simți că am rămas alături și împreună cu tine mereu? Nu înțelegi că dragostea noastră nu se va termina niciodată?” Sufletul este o Ființă
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
dacă nu ai ști cât de greu le-a fost să trăiască în acele vremuri bieților oameni... Te impresionează profund, aproape că îți dau lacrimile, moartea tatălui, a Cizmarului, de cancer, și moartea mamei, moarte stranie cauzată de un glonț rătăcit... Băiat isteț, cu inclinații libertine, Alterică va avea diferite slujbe, care îl ajută să-și întrețină familia... Chiar dacă este un păcătos, prin generozitatea lui, prin ideile lui, personajul acesta are o frumusețe deosebită în literatura română, în galeria de personaje
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
toată întinderea litoralului, de la Vama Veche până la Olimp și încă se mai auzeau muzica discotecilor din Venus. În larg, navele militare își mai etalau becurile de veghe la puntea de comandă. Din când în când, se auzea țipătul unui cormoran rătăcit de cârd. Ca o muzică în surdină, percepeam clipocitul valurilor molcome ce se loveau de barcă. Un guvid[ Guvid, guvizi = nume generic dat unor specii de pești mici, cu capul mare lățit și cu corpul subțiat spre coadă. (DEX)] trăgea
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
Pianul surdo-mut Acum îngerii în aripi se-ascund Cu visele cad în lună și-n mare Nu-i nici sus, nici egal, nici rotund Pianul totuși e în formă de soare. Iubirea și viața sunt promise-n amurg Unei clipe rătăcite-n pustiu Când stelele renasc și se scurg Pe-un portativ gri-alb-argintiu. Muzica se-aude surdo-mut Notele dansează pe clape Beethoven plânge tăcut Chemându-și iubita aproape. Ea îi este aproape și totuși Așa depărtare se țese Simfonia a 10
PIANUL SURDO-MUT de ROBERTA SANDERS în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367847_a_369176]
-
1519 din 27 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Tu m-ai tot chemat “la joacă”, La portita... M-ai strigat Și când era promoroacă Așezată peste sat Și când ploile de frunze În rafale ruginii Le găseau pe buburuze Încă rătăcind prin vii. Chiar și-atunci când toți cireșii Pârguiți a rai râdeau Ochii-ți exersau expresii Noi și tandre.- Abia clipeau Nu cumva ca să mă piardă Vreo secundă din priviri. Vocea ți-era mereu caldă Gata de mărturisiri... M-ai strigat
GÂND CĂTRE TINE de AURA POPA în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367858_a_369187]
-
Acasa > Impact > Relatare > CE MULT CONTEAZĂ AMBALAJUL! Autor: Ana Cristina Popescu Publicat în: Ediția nr. 1445 din 15 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Era o dimineață umedă. În copacii bătuți de toamna ce a trecut mai rătăceau câteva frunze. Erau așa de triste. Fiecare frunză părea să poarte o poveste, o poveste care va pieri odată cu ele. Am simțit și eu un moment tristețea frunzelor. Așa umede, arămii, legănate de vânt în toate părțile, păreau niște umbre
CE MULT CONTEAZĂ AMBALAJUL! de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367884_a_369213]
-
câteva frunze. Erau așa de triste. Fiecare frunză părea să poarte o poveste, o poveste care va pieri odată cu ele. Am simțit și eu un moment tristețea frunzelor. Așa umede, arămii, legănate de vânt în toate părțile, păreau niște umbre rătăcite într-o lume a deșertăciunii. Teama că vor cădea și ultimele frunze a început să pună stăpânire pe mine. Nu doream să plece regina culorilor, dar ea a lăsat demult locul anotimpului alb. Am văzut într-o dimineață, copacul din fața
CE MULT CONTEAZĂ AMBALAJUL! de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367884_a_369213]
-
de protest față de nedretățile din societatea începutului de mileniu III. Și pentru că am simțit în adâncul sufletului emoția dezvoltată de minunatele sale versuri, am numit această cronică „Drumeț la porțile occidentului”, ca un semn de solidaritate cu toți confrații noștri „rătăciți” pe străzile „Apusului” în lupta pentru existență. De ce a ales oare autoarea tocmai anotimpul toamna? Poate pentru că reprezintă atât melancolia poetului rătăcitor, dar și tristețea sufletului. Și cum este firesc, cel plecat în „pelerinajul” luptei pentru un trai decent, de
DRUMEŢ LA PORŢILE OCCIDENTULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367883_a_369212]
-
sfinte sărbători, colindul sufletului meu v-ajungă, când stelele încep să plângă cu-a gândurilor dalbe flori! Să vă încânte clopoțeii urărilor mele celeste, iar datinile de poveste vă mângâie cu călușeii! Să luminați fereastra bine ca moșul să nu rătăcească, iar pacea dulce-apostolească durerile să vă aline! În dansul măștilor bogate vă prindeți toți, cu mic cu mare, că la așa o sărbătoare nu este lipsă de bucate! Primiți colind dospit, cu gust de pâine și semănând cu cozonacul înfoiat
COLIND de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367919_a_369248]