2,625 matches
-
XIX-lea "asiatică", era cunoscută în Asia meridională din vremuri îndepărtate. Se semnalează existența la Gujarat, în vestul Indiei, a unui monolit purtând o inscripție din epoca lui Alexandru cel Mare și care ar fi sunat astfel: "Buzele albastre, fața rătăcită, ochii înfundați, stomacul căzut, mădularele zgârcite și parcă învîrtoșate în foc, acestea sunt semnele marii boli care, stârnită prin blestem preoțesc, se năpustește asupra celor viteji și-i seceră"15. Relatările călătorilor europeni care, începînd cu debarcarea din 1498 a
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
zăvorit în credința lui, cu atât va fi mai mare biruința aceluia ce-l va fi înfrânt și al cărui nume îl va slăvi. Cât de jalnic era idealul preoților noștri, să aduci pe calea cea dreaptă câteva biete oi rătăcite, îi disprețuiam pentru că ar fi putut atât de mult și îndrăzneau atât de puțin, nu știau să creadă cu tărie dar eu știam, voiam ca înșiși călăii mei să-mi înalțe laude, vroiam să-i fac să cadă în genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în picioare, lipit de el. Ușor aplecat, îi vorbea în față, ca și cum ar fi vrut să-i insufle întreaga lui putere. Bucătarul, însângerat și plin de pământ, se desprinse însă de el, după câteva clipe, pe chip cu o expresie rătăcită. Clătinându-se, se îndreptă către piatră, pe care ceilalți începuseră s-o ridice. Dar se opri, uitându-se la bolovan cu o privire moartă și dând din cap în semn de împotrivire. Apoi lăsă să-i cadă brațele de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cu tumult. Mi-e tare dor... de liniștea din mine! Mă rătăcesc și pe cărări bătute, nu mai am nicio încredere. Pe ele au crescut numai cucute, pe-aleile vieții, iedere, și sunt înconjurată de redute... Sunt întrebări și drumuri rătăcite, le vând engross, la preț de piață. Doar gândurilor mele adâncite, de le-aș găsi rostul în viață, ar fi ca niște visuri împlinite. Tablou de toamnă cu final în doi Vine un vânt, în pas de vals, pe dealuri
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
revarsă peste tot. Mă răscolește un dor de necunoscut să-i pătrund tainele ușor, ușor. Insistent, mă îndeamnă, să trag cortina, să-mi joc rolul pe scenă. Dar, în liniștea de după cortină, o urmă de toamnă îngână plânsetul unei frunze rătăcite iar eu mă cufund în melancolie... Reflecție Dacă ți-aș spune că mi-am uitat dorul într-o primăvară și nu-i mai știu locul m-ai crede? Acum, nici soarele nu mai pătrunde prin fereasta mea de la Răsărit. Stau
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
perete. Deschise, larg, și cealaltă parte. Rămase în cadrul ferestrei, cu ochii treziți de adierea proaspătă. Privi cerul alb și pufos, zidurile caselor albăstrii, panglicile lucii și umede ale străzilor mișcate de goana vreunei mașini, depărtându-se repede, ca o insectă rătăcită. Se prinse de marginile ferestrei, desfăcând mult brațele. Ferestrele aveau gratii groase de fier. Cer hașurat. Încă alb, totuși, senin. „Închisoarea, boala, singurătatea, nenorocirile acestei vieți ciudate. Scurtă, imprevizibilă durată, de care să ne bucurăm. Dacă nu mi-ar fi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
copac uriaș, ca un nor, și curba albă a unei frunți de femeie. Carnea de argilă în care soarele devenea câmp, pământ. Cerul vânăt al zorilor, zidurile caselor albăstrii, panglicile străzilor, luminate de ochii galbeni și roșii ai insectelor alergând, rătăcite, una după alta, faruri după faruri. Soarele, în toate acestea, așa ar fi gândit, amintindu-și cuvintele, desfășurate în jurul ei și pe care încă le primea, plină de strălucirea care îmbrăcase, pentru scurtă vreme, suprafețele. Ar fi închis ochii, să
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
un tropot mărunt, n-avea curaj să se întoarcă spre ciocănitul greoi, pietros. Botul brun al jivinei se bălăbănea de-acum, în stânga, lipit de umărul său. Bizar animal marin aruncat pământenilor ? Respirația caldă îi atinse brațul, măgărușul se lipise de rătăcitul care îi mângâia acum, cu palma jilavă, coastele ascuțite, grumazul păros, urechile. — Și eu care mă credeam fortificat ! Să mă sperii tocmai de tine, bătrân înțelept... În sfârșit, un interlocutor răbdător cu întrebările inutile. Și de încredere, poliția nu-l
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și Lena. Chiriașul face conștiincios față conversației, așa că poate fugi cândva, amurgul îl găsește somnolând în chilia de la mansardă. Prea târziu să mai ajungă la muzeu, deși insectele, peștii... atâtea subiecte atrăgătoare. În lipsa atlasului zoologic, răsfoiește însemnările sale de cititor rătăcit. Bibliotecara Cornelia Matei n-a mai revenit ! Tocmai pentru după- amiaza sălcie de duminică îi lăsase numărul de telefon. L-ar fi salvat, orice chemare l-ar salva, l-ar ridica din forfota furnicarului și din singurătatea mocirloasă. Iată, gărgărița
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nu, ochelaristul Robert e în concediu, ca și Mehmed, ca și Marcu Sidonia. Nu, Marcu Sidonia și-a reluat în posesie cavalerul, trudesc alături, îndârjiți la turnurile de răcire. Oboseala, căldura și zelul desăvârșesc grația unui dans tulbure și țop, rătăcitul e iar în picioare, în același punct : spectatorii, suporterii, entuziasmul tropical. Dar oboseala, căldura și zelul anihilează, totuși. Vecinul Vornicu leșinase, era marți sau încă luni. Lucian avea luni o cămașă subțire, violetă, era spre prânz când îi udau fruntea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să-i dea mâna, iar doamna Bologa plânse o săptămână întreagă, rugîndu-se Atotputernicului să-i întoarcă băiatul pe calea cea bună. Apostol se hotărâse de mult să urmeze filozofia. Auzind aceasta, indignarea protopopului se înteți și, ca să frângă cerbicia fiului rătăcit, povățui pe doamna Bologa să-i refuze mijloacele bănești. Abiturientul se posomorî. Câteva zile de-a rândul avu lungi consfătuiri cu singurul său prieten din Parva, cu Alexandru Pălăgieșu, care făcuse cursul de notar și acuma era practicant, în așteptare
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
tălmaci... În vreme ce Apostol Bologa se uita zăpăcit când la ofițer, când la soldații prizonieri, un locotenent de huzari, zăcut de vărsat, cu nas mare, începu să istorisească poate a zecea oară cum s-a pomenit cu patrula românească în spatele liniilor, rătăcită, se vede, din cauza necunoașterii terenului; se pare că a vrut să se strecoare între infanterie și cavaleria care ocupă tocmai aripa stângă a frontului diviziei... Apostol auzea vorbele huzarului ca prin vis, căci ochii și inima lui erau cu prizonierii
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
drept înainte, văzând în același timp spatele șoferului și al plutonierului, botul mașinii și panglica sură, șerpuită, ce venea și se pierdea sub roțile vertiginoase. Gândurile lui însă alergau când înainte, când înapoi, fără astâmpăr, ca un cârd de păsări rătăcite. Oare de ce îl cheamă generalul? Poate că reclamația lui Pălăgieșu... dar tocmai acuma?... Și Ilona, cum a rămas în poartă... parcă și-ar fi luat rămas bun pentru totdeauna... De ce și-a luat rămas bun? Șoseaua pătrundea într-o pădure
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o privire furișă în fața lui Bologa. ― Imediat... imediat, repetă Apostol foarte domol, adăugând în gînd: "Dar ora?... De ce nu spune ora?" Atunci surprinse un gest al pretorului și văzu că plutonierul se apropie atât de umilit, că părea un necunoscut rătăcit aici cine știe cum. ― Conform sentinței... degradare... tunica militară... trebuie haină civilă, zise iar pretorul, începînd cu glas sever, zăpăcindu-se de ochii lui Bologa și isprăvind rugător. Apostol nu pricepu, dar fără să priceapă, își descheie încet tunica, își scoase gulerul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Iehovei, o minune îl privim; Codrii de măslin s-amestec printre lunci de dafin verde, Chidron scaldă-n unda-i clară ierburi mari - ș-apoi se pierde În cetatea ce-n văi doarme - miticul Ierusalim. Și în Libanon văzut-am rătăcite căprioare Și pe lanuri secerate am văzut mândre fecioare, Purtând pe-umerele albe auritul snop de grâu; Alte vrând să treacă apa cu picioarele lor goale Ridicară rușinoase și zâmbind albele poale, Turburând cu pulpe netezi fața limpedelui râu. Am
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Într-a cerurilor domă tunetele să vuiască Ca mari clopote de jale, fulgere să strălucească Ca făclii curate, sfinte pe pămîntu-nmormîntat. Marea valur-le să-și miște și să tremure murindă, Norii, vulturii mariumbrii, a lor aripi să-și aprindă, Fulgeri rătăciți s-alerge spintecând aerul mort; În catapeteasma lumii soarele să-ngălbenească, Ai peirii palizi îngeri dintre flacăre să crească Și să rupă pînz-albastră pe-a cerimei întins cort. Fulgerele să înghețe sus în nori. Să amorțească Tunetul și-adînc să tacă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-mpreună-n aer, care se sparg în nori, Care răsfrâng în valuri spumînzi și gemători". {EminescuOpIV 174} - "Și dac-ar fi, ce-mi pasă? Chiar pala nebunie Se poate că trezită, a-nfipt ochii cumpliți În fruntea-mi veștezită, în creeri rătăciți Și-n jurul ochilor mei gravă ca la stafie Afunde și teribili, lungi cearcăne de plumb? Fie așa - eu nu zic... Și totuși nebunia Cum e, cu chipul dulce, cu care m-a coprins Îmi place - cum îmi place visul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
se urmează-n pieptu-i toate, De și nu ca el eroic vrea cucoșul să s-ucidă; El iubește - ea socoate cum portița să-i deschidă, Dar rușinea-i virginală de la scopu-i o abate. Nu, nu! Ca din întîmplare, ca dincolo rătăcită, "Să mă afle cumva noaptea și să-mi caute chichiță". Și când luna împle noaptea, trist, ea urcă o căpiță, Sare gardul și timidă lin pășește îndrăgită... Rămâneți cu bine toate a copilăriei soațe, Căci instincte tăinuite au învins în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și cu imagini Înnegrit-am multe pagini: Ș-ale cărții, ș-ale vieții, Chiar din zorii tinereții. Nu urmați gîndirei mele: Căci noianu-i de greșele, Urmărind prin întuneric Visul vieți-mi cel chimeric. Neavând învăț și normă, Fantazia fără formă Rătăcit-a vai! cu mersul: Negru-i gândul, șchiop e viersul. Și idei, ce altfel împle, Ard în frunte, bat sub tîmple: Eu le-am dat îmbrăcăminte Prea bogată, fără minte. Ele samănă, hibride, Egiptenei piramide: Un mormânt de piatr-în munte
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
întreb: "Acesta poate ca să știe Cum este viața, cum cată să fie? " Noaptea scânteiază cu-a ei mii de stele, Varsă raze slabe pasurilor mele, Ulicioara-i strâmtă și, din ziduri vechi, Vorbe, râs și plânset sună în urechi; Glasuri rătăcite trec prin geamuri sparte Și prin uși închise, prin zidiri deșarte. Colo, lângă lampă, într-un mic ietac, Vezi o fată care pune ață-n ac; Fața ei e slabă de-o paloare crudă, Ochii ei sunt turburi, pleoapele asudă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Vrei s-o vezi chiar bine, s-o ții bine minte Pe nefericita, dulce și cuminte, 45Fără nici un reazem, care nu așteaptă Decât moartea care singură e dreaptă... În această viață de mizerii plină Singura-i amică este o albină, Rătăcită - ce știi cum - în strada veche, 50Glasul îi pătrunse la a ei ureche; Deschizând fereastra, să intre o lasă Intre flori să doarmă și să-i stea în casă. Se iubiră cele două proletare: O insectă-umană, una sburătoare. Fata stând
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Să intre-o noapte vană cu aer amorțit În inima ta stearpă, în capu-ți pustiit. (De sub manta-i neagră scoate un cran de mort, cu ochi de foc - căror raze le îndreaptă spre fruntea lui Mureșanu. Fața lui devine rătăcită și ochiul lui uimit și nesigur. El își întinde brațul ca pentru a se feri de razele ce-i ard creerii: ) Cu raza morții negre eu fruntea ta ating Și harfa ta o sfarăm și geniul ți-l sting! Dispare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
indiscrete. Eul - acest perisabil săculeț cu taine. Va primi Premiul Nobel savantul care va descoperi utilitatea simpozioanelor. La Judecata de Apoi a cărților fiecare trebuie să justifice cât adevăr a adus pe lume. Eul - acest înveliș veșnic ulcerat. Sunt un rătăcit! Dar tu, cititorule, pe cine cauți? Intelectualii au în genă viciul teoretizării. Întrebările țin lumea în priză de mii de ani. Artiștii nu au somn, pentru că eternitatea, pe care ei o râvnesc, este scoasă zilnic la licitație. Noi, maturii, îi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
tineretului e să înalțe și să demoleze idoli. Ca să-i câștigi unui copil sufletul, ia-i în seamă opiniile. Dialogul școlar trebuie să fie un fluid capabil să adune toată mirarea din bănci. Esența vieții se decide în adolescență. Școala rătăcită ucide intuiția și subminează dialogul. Școala nu trebuie să fie Junglă, dar nici seră. Dacă îți iubești copilul ajută-l să se descurce singur. Nu poți deveni maestru, dacă pierzi din ochi ucenicul din tine. Pedagogia trebuie să fie o
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
va înlocui iubirea. Din deliciu, iubirea poate deveni oricând ... capriciu. Căutăm în iubire streașina mării risipită în noi. Pe la treizeci de ani, tinerii pun frâu iubirii. Petru că trebuie să se căsătorească. De regulă, în iubire te atinge un glonț rătăcit. Iubirea adolescentină poate înfrunzi și stâlpii de telegraf. Robește-mă iubire să mă simt și eu împărat! Iubirea crește și din potrivniciile ei. Marile iubiri sunt necondiționate. Iubirea - o altă sublimă dezordine. Don Juan - acest cascador al iubirii. Prea mulți
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]