141,440 matches
-
fatalism autohton. Tradițiile înseși au fost pervertite, la fel elementele de vocabular și cele de "sintaxă" axiologică. Pe fundalul dezastrului general, prezentat oficial ca o suită neîntreruptă de succese și împliniri "mărețe", singura speranță a populației constă în "freaticul nostru război", într-o rezistență pasivă, ŕ la Gandhi, în așteptarea imploziei regimului. S-ar putea trage de aici concluzia că diaristul a căpătat prudențe pe care fostul combatant pe atâtea fronturi nu le încerca. Nimic mai neadevărat. Curajul lui Ion D.
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
caietele de noapte ale diaristului. Fostul "cerchist" își creează singur un cerc, al cărui centru este. La distanță egală de naționalismul primar al lui Ceaușescu și de internaționalismul sovietic, de logica sângeroasă a conflictelor armate și de cea strâmbă a războiului rece, el dezvoltă alte și alte perechi de termeni opuși, pe care îi respinge apoi cu aceeași satisfacție a neînregimentării. În plan literar, se delimitează atât de scriitorii angajați, "pe linie" (Adrian Păunescu, Titus Popovici, Dinu Săraru), cât și de
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
mai tîrziu, o viață personală ,,revizuită și adăugită", unde tatăl, fost om de afaceri în mica industrie textilă, este declarat "croitor fruntaș" (cînd nu e ceferist), ba chiar pus - într-o poezie din primul volum - să se întoarcă invalid de război de pe front, fără o mînă. (Și poetul se mai mira că lui taică-su nu-i plăcuse volumul: "L-am întristat aducîndu-i prima carte tipărită și m-am întristat la rîndu-mi neștiind de ce mîndrul meu tată nu este bucuros de
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
apocaliptic al viziunii crude, de coșmar, al unei lumi atemporale, în totală contradicție cu directivele ,,realismului" socialist. De altfel, în ediția selectivă din opera sa, Ordinea cuvintelor, realizată, cum scria el, "în consonanță cu tînărul meu prieten, criticul Alexandru Condeescu" (Războiul cuvintelor), Nichita Stănescu va socoti poemul ca singurul reprezentativ pentru debutul său absolut. Abia după isprava dublului debut, însă, încep realele probleme ale ,,spectacolului" desfășurat într-o lume literară culpabilizată de moartea lui Labiș, dispusă să accepte un alt tînăr
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
a-mi fura singur căciula" (Antimetafizica). Poezia stănesciană de "comandă socială" se prezintă acum istoricului literar ca un hibrid curios: altceva decît scria poetul pentru sine și altceva decît așteptau dogmaticii de la el. Tematica este desigur comună perioadei 1957-1963: condamnarea războiului și a agresiunii imperialiste de la Hiroșima la Sahara, Liban și Coreea; glorificarea păcii, a sputnicului și a cosmonauților sovietici, evocarea grevelor din '33 și a tînărului lor ,,erou" Vasile Roaită, cîntarea uzinei, furnalelor, hidrocentralelor și a oamenilor muncii, sondori, sudori
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
tentați să scrie versuri, o "generație spontanee" (Perpessicius), aflată pe drumul autodefinirii, o "constelație tinerească, vioaie, activă..." (E.Ar.Zaharia), o "grupare a tinerilor care nu au puterea să se disocieze, altfel decât prin abundența creației, de vechea generație a războiului" (Mircea A. Diaconu). Tocmai de aceea, iconarismul acestor ani de început, neprogramatic și naiv, trebuie înțeles ca "atmosferă entuziastă și clocotitoare, euforică, unul născut dintr-o simultană descoperire a lirismului și a unei utopice misiuni". (p.41) În august 1933
Iconarii pe înțelesul tuturor by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11935_a_13260]
-
sfîrșit în țara asta perfectă în care crește arnica meiul cucuta Ea știe că partida-i pierdută că a fost snopită-n bătaie că este scuipată și că mîine va fi bătută cu pietre Ea știe că se află în război cu umanul Dar ea stă sfidătoare îmbrăcată în înfrîngerea ei ca-ntr-o armură știind că armura e propria-i piele și că pielea ei a fost de șapte ori jupuită și trasă la sorți cum a fost trasă la
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]
-
toți ceilalți scapă, fiind singur condamnat la 25 ani MS și trimis la Aiud. După dezrobirea Basarabiei (Iunie 1941), mama și surorile lui Valeriu se întorc la gospodăria din Sîngerei. Dar în 1944, când sovieticii, cu ajutor american, întorc soarta războiului, iarăși mama și surorile lui Valeriu se refugiază la Iași sub purtarea de grijă a celei mai mari dintre surori, Valentina, întreaga familie trăind cu greu, spălând rufele celor avuți din târgul Iașilor, sub permanentă amenințare de a fi arestate
TATĂL SFÂNTULUI ÎNCHISORILOR de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380602_a_381931]
-
-o biată arătare-N-am nici oase pe spinare.Spune-mi, cum de reușeștiDe-așa gras și frumos ești?-Fiindcă-n curte le slujesc,Stăpânii mă răsplătesc.Dar, în loc să-mi dea simbrie,Primesc oase, cârnați, plachie... XII. LEUL PREGĂTINDU-SE DE RĂZBOI, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2220 din 28 ianuarie 2017. “Mi se pare potrivit Ca un rege cum sunt eu, Oricând să fie pregătit Să-și apere regatul său” Se-ntoarse, apoi , către regină Gându-l de
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
străvechiul continent Picături de apă vie Suntem fluviu în prezent Iar Unită Românie Ni-i supremul argument Împotriva iobăgiei Servim cu devotament Întregirea României N-o cerșim în occident Suntem picurii de ploaie Adunați pentru Unire Cum vrem pace, nu războaie Cerem țării re-ntregire ---------------------------- București - Piața Universității 20 februarie 2016-oră șase seară. TRĂDĂTORI DE ROMÂNIE Suntem lumii de ocara Uitând de strămoși și glie Acceptând străini de țară Președinți de Românie Mă întreb cum de uitarăm Frații buni de-o vșnicie
POEME DEDICATE CONGRESULUI „ACŢIUNEA UNIONISTĂ 2012” de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380614_a_381943]
-
pe cărările vieții”, cuprinde „ cuvinte rostite” de autoare la diverse evenimente culturale, fie în Canada, fie în România, evocarea unor momente de suflet (întâlniri cu personalități române sau canadiene), sau a unor întâmplări dramatice, luarea de atitudine împotriva violenței, împotriva războaielor, indiferent de natura acestora și de motivația lor, evocarea spiritului de solidaritate care trebuie să se manifeste, nu numai în momentele de criză ale umanității, ci și în zilele anonime ale vieții noastre, când acest lucru este necesar. Există câteva
NOTE DE LECTURĂ LA CARTEA „PE CĂRĂRILE VIEŢII” DE ELENA BUICĂ de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380627_a_381956]
-
adânc gândit, ne dăm seama că este lupta dintre sufletele lor. Este lupta unui suflet evoluat de a ridica un altul căzut. Iisus știa asta, iar noi ar trebui să urmăm exemplul Lui. Cu toții cunoaștem o celebră replică din filmul Războiul stelelor: puterea are mare influență asupra celui slab. Dar vorba aceasta tălmăcește adevărul absolut, căci ea ascunde adevărata putere a oamenilor. Este puterea de a-l îndrepta pe cel “slab” și de a-l aduce, în timp, pe drumul cel
OAMENI ŞI OAMENI... de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380705_a_382034]
-
că americanii vor veni și vor elibera Europa de Est a însuflețit milioane de oameni din Romania și din întreaga regiune ocupată de Armata Roșie. Acest fenomen a fost doar una dintre multele forme în care America a fost prezentă în Romania Războiului Rece”. (Scriitorul Bogdan Barbu despre cartea lui, „Vin Americanii”) Scriam ceva mai înainte că vom avea parte de o toamnă fierbinte. M-am greșit. După ultimele evenimente din ultimele zile ale ultimei luni de vară se pare că va fi
VALERIU DULGHERU [Corola-blog/BlogPost/380645_a_381974]
-
că americanii vor veni și vor elibera Europa de Est a însuflețit milioane de oameni din Romania și din întreaga regiune ocupată de Armata Roșie. Acest fenomen a fost doar una dintre multele forme în care America a fost prezentă în Romania Războiului Rece”. (Scriitorul Bogdan Barbu despre cartea lui, „Vin Americanii”) Scriam ceva mai înainte că vom avea parte de o toamnă fierbinte. M-am greșit. După ultimele evenimente din ultimele zile ale ultimei luni de vară se pare că va fi
VALERIU DULGHERU [Corola-blog/BlogPost/380645_a_381974]
-
Articolele Autorului Multe persoane mi-au pus întrebarea, pe cât de interesantă pe atât de provocatoare: dacă există Dumnezeu, de ce a lăsat El să se întâmple ca zeci de milioane de oameni nevinovați să își piardă viețile în decursul istoriei, prin războaie, cataclisme și epidemii? Singurul răspuns ce mi-a venit rapid în minte, a fost acela că omenirea a ajuns de mai multe ori la un nivel de degradare spirituală atât de ridicat, încât singura soluție ca aceasta să fi fost
DE CE APAR NENOROCIRILE de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380711_a_382040]
-
degradare spirituală atât de ridicat, încât singura soluție ca aceasta să fi fost adusă la normalitate, a fost chiar afectarea maselor de oameni de către nenorocirile menționate mai înainte. Intr-un moment în care omul este nevoit să lupte într-un război, să-și vadă familia murind, sau chiar el însuși să se îmbolnăvească de o boală nimicitoare, atunci vechile repere morale și spirituale (greșite) ale individului, vor fi resetate automat. Trecând prin asemenea încercări, omul se resemnează, reflectează, iar adevărata scară
DE CE APAR NENOROCIRILE de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380711_a_382040]
-
prin asemenea încercări, omul se resemnează, reflectează, iar adevărata scară a valorilor iși face loc, încet-încet, iar partea spirituală a individului începe a suferi modificări bruște, dar pozitive. Privind înapoi în istorie, constatăm că intervalele de timp dintre două mari războaie au crescut, iar fenomenul își urmează în continuare tendința. Omenirea a reușit să evolueze, spiritual, de la o epocă la alta, dar evoluția nu a fost una cursivă, lină, ci mai degrabă în trepte. Fiecare mare încercare (război, cataclism sau criză
DE CE APAR NENOROCIRILE de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380711_a_382040]
-
dintre două mari războaie au crescut, iar fenomenul își urmează în continuare tendința. Omenirea a reușit să evolueze, spiritual, de la o epocă la alta, dar evoluția nu a fost una cursivă, lină, ci mai degrabă în trepte. Fiecare mare încercare (război, cataclism sau criză economică), îi va determina pe oameni să-și schimbe punctul de vedere asupra vieții în general, și a scării valorilor în particular. Pe de altă parte, se poate spune ca ciclicitatea este și ea responsabilă de revenirea
DE CE APAR NENOROCIRILE de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380711_a_382040]
-
îi va determina pe oameni să-și schimbe punctul de vedere asupra vieții în general, și a scării valorilor în particular. Pe de altă parte, se poate spune ca ciclicitatea este și ea responsabilă de revenirea crizelor economice și a războaielor, dar din punct de vedere spiritual, lucrurile sunt mult mai complicate decât par la prima vedere. Dacă la scară mondială, aceste încercări au rolul de a echilibra spiritual omenirea, la scară individuală, omul experimentează încercări suplimentare celor comune. Aceste încercări
DE CE APAR NENOROCIRILE de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380711_a_382040]
-
Se poate vorbi de un adevărat miracol, deși este o poveste adevărată, petrecută pe mai multe segmente ale frontului de Vest, în timpul Primului Război Mondial. Era ajunul Crăciunului, în anul 1914. Trecuseră doar cinci luni de lupte și atacuri zădarnice de la declanșarea războiului și se pierduseră aproape un milion de vieți omenești. Speranța că acest război al tranșeelor se va termina repede și vor putea face Crăciunul împreună cu familia, a fost înlocuită treptat cu deznădejdea. Traiul deosebit de aspru al soldaților le scăzuse moralul
100 DE ANI DE LA ULUITORUL ARMISTIŢIU DE CRĂCIUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380719_a_382048]
-
pe mai multe segmente ale frontului de Vest, în timpul Primului Război Mondial. Era ajunul Crăciunului, în anul 1914. Trecuseră doar cinci luni de lupte și atacuri zădarnice de la declanșarea războiului și se pierduseră aproape un milion de vieți omenești. Speranța că acest război al tranșeelor se va termina repede și vor putea face Crăciunul împreună cu familia, a fost înlocuită treptat cu deznădejdea. Traiul deosebit de aspru al soldaților le scăzuse moralul. Tranșeele pline de noroi, de excremente și de trupurile camarazilor morți, șobolanii care
100 DE ANI DE LA ULUITORUL ARMISTIŢIU DE CRĂCIUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380719_a_382048]
-
mâinile, la început cu precauție, dar apoi cu o călduroasă fraternitate, într-un acord tacit să nu tragă unii în alții. Considerând că toți sunt oameni cu aceleași valori și că interesul niciunuia dintre ei nu era reprezentat prin acest război, s-au îmbrățișat, au făcut schimb de țigări, ciocolata, alimente, alcool, mici suveniruri, au făcut schimb de poze și de adrese ca să se întâlnească după încheierea păcii, dacă vor mai fi în viață. Peste puțin timp erau împreună într-un
100 DE ANI DE LA ULUITORUL ARMISTIŢIU DE CRĂCIUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380719_a_382048]
-
ciocolata, alimente, alcool, mici suveniruri, au făcut schimb de poze și de adrese ca să se întâlnească după încheierea păcii, dacă vor mai fi în viață. Peste puțin timp erau împreună într-un aprins joc de fotbal, mult evocat după terminarea războiului. Mai mult încă, au căzut de acord să facă schimb de prizonieri și că într-un gest de profundă umanitate au creat și momente solemne organizând înmormântări comune pentru morții lor. Acest moment de pace și de frățietate al trupelor
100 DE ANI DE LA ULUITORUL ARMISTIŢIU DE CRĂCIUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380719_a_382048]
-
și de frățietate al trupelor britanice, germane și franceze, în mijlocul evenimentelor de cea mai mare violență, cănd inamicii au devenit prieteni prin reciprocă înțelegere, a fost un tip de solidaritate unică în istoria omenirii. Obligați să fie inamici într-un război absurd, și-au dat mâna de Crăciun, dovedind, de fapt, ca ei nu își sunt dușmani. Creând un astfel de moment de cea mai profundă umanitate, ostașii au fost mai onorabili și mai umani decât cei care au hotărât declanșarea
100 DE ANI DE LA ULUITORUL ARMISTIŢIU DE CRĂCIUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380719_a_382048]
-
absurd, și-au dat mâna de Crăciun, dovedind, de fapt, ca ei nu își sunt dușmani. Creând un astfel de moment de cea mai profundă umanitate, ostașii au fost mai onorabili și mai umani decât cei care au hotărât declanșarea războiului. Acest armistițiu tacit, depășind toate barierele care puneau ostașii în slujba morții, a devenit simbolul păcii într-un război devastator. Superiorii aflând de acest Armistițiu tacit au rămas încremeniți. Generalii au fost nevoiți să vină în prima linie și să
100 DE ANI DE LA ULUITORUL ARMISTIŢIU DE CRĂCIUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380719_a_382048]