2,974 matches
-
ni le face cunoscute, și pe care trebuie totdeauna să le descriem așa cum le aflăm acolo. Asta vrea Horațiu să spună prin acest vers: Sit Medea ferox invictaque...26 Cel care i-ar zugrăvi pe Ulise în chip de mare războinic, sau pe Ahile ca pe un mare vorbitor, sau pe Medeea drept o femeie foarte supusă, s-ar expune batjocurii publice. Astfel, aceste două calități, între care multor interpreți le este greu să găsească diferența a cărei existență Aristotel o
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
este de o altă falsitate, asta nu înseamnă că ea este falsă mai mult. Între personajele în peplu care se plimbă cu confidenții lor și discută fără încetare despre pasiunile lor, și personajele în haina lor scurtă cu aere de războinici și care se agită ca niște bondari îmbătați de soare, nu ai ce să alegi, și unii și alții sunt la fel de perfect inacceptabili. Niciodată oamenii ăștia nu au existat. Eroii romantici nu sunt decât niște eroi tragici, pișcați într-o
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
scris în 1917 în colaborare cu Darius Milhaud, un om adormit vorbește în vis cu fantoma unei femei moarte care pare vie15. În Femeia și umbra (La Femme et son ombre), fantoma femeii apare mai reală decât cea vie. Când războinicul spintecă Umbra cu sabia pe care o scoate din trup plină de sânge, adevărata femeie moare. Numeroși vor fi autorii dramatici sau teoreticienii care, după modelul simboliștilor, vor dori să înlocuiască actorul, jenant în corporalitatea lui, printr-o figurină, Jarry
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Fanachi, dar de o măreție posomorâtă, melancolică, aproape tristă, această, vale blestemată, plină de morminte, care amintesc de eroii moldoveni din vremea veche. Pământul din Lunca Prutului era frământat de copitele cailor, ce foiau mai tot timpul anului, călăriți de războinici aprigi. E ceva blând, duios și resemnat în curgerea acestei ape domoale, ale cărei valuri arareori le vezi Anuca, fata pădurarului răzvrătite. Ea întrupează parcă, sufletul poporului nostru. Prutul e o apă moldovenească, măi Fanachi!... Se aude uneori plânsul înăbușit
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
În sac, poate să mă pună pe liber. Nu mă aflu aici pentru că mă dau În vânt după aer curat și panegirice. — Atunci de ce te afli aici, Herr Gunther? — Ai citit vreodată Cântecul Nibelungilor? — Bineînțeles. Înseamnă că-ți amintești că războinicii nibelungi voiau să răzbune uciderea lui Siegried. Numai că nu-și dădeau seama pe cine ar trebui să tragă la răspundere pentru ea. Așa că a fost Început un proces al sângelui. Războinicii burgunzi au trecut unul câte unul prin fața catafalcului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Cântecul Nibelungilor? — Bineînțeles. Înseamnă că-ți amintești că războinicii nibelungi voiau să răzbune uciderea lui Siegried. Numai că nu-și dădeau seama pe cine ar trebui să tragă la răspundere pentru ea. Așa că a fost Început un proces al sângelui. Războinicii burgunzi au trecut unul câte unul prin fața catafalcului eroului, iar când a fost rândul ucigașului Hagen, rănile lui Siegfried s-au umplut din nou de sânge, dând la iveală astfel vinovăția lui Hagen. Haupthändler zâmbi: — Asta nu prea ține de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
în valuri. Și că în lupte scopul nu era de a omorî adversarii, ci de a-i lua prizonieri pentru a fi sacrificați. Au existat războaie care s-au făcut numai din nevoia de a găsi victime. Când prizonierii lipseau, războinicii urcau uneori ei înșiși să moară pe butucul rotund de piatră. Soarele nu vroia altă hrană în afară de sânge omenesc, băutura care îi îmbăta pe zei și singura în stare să-i regenereze. Baletul universului se jucă într-o baltă de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cu cel pentru "floare". A ucide un prizonier pe câmpul de luptă era de neconceput. El trebuia sacrificat pe piramidă, după ritual. Nu era un inamic ucis cu ură, ni se spune, ci un mesager trimis zeilor să-i regenereze. Războinicul care-l lua în captivitate plângea cu el și-l numea "fiul meu". Și înainte de a fi sacrificați, prizonierii, ținuți în cuști de lemn, erau îngrijiți, li se vindecau rănile, ca ofranda să fie bine primită. Se povestesc chiar lucruri
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
drumul prin junglă. La lumina lunei a descoperit piramida și templele năpădite de ierburi și de mărăcinișul specific Yucatanului. Thompson n-a dormit toată noaptea, iar dimineața a văzut înălțîndu-se în aerul limpede coloanele în formă de șarpe din Templul Războinicilor, printre care rătăcea încă, sub cerul secetos, duhul zeului Ploii. Schliemann a crezut în Homer. Thompson a crezut în povestirile lui Diego de Landa care, din vremea conchistei, istoriseau lucruri la lectura cărora toți, mai târziu, au zâmbit. Ele spuneau
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de viață. Aveam să dezvălui cabale fantastice, regizate, în palate subterane de marmură și porfir, de prințul acestei lumi, și să descriu un Armageddon desfăcut ca o garoafă, care ar fi atras în războiul total pirați și cavaleri de Malta, războinici Bororo și hitleriști, îngeri și extraterestri. Poveștile de dragoste ar fi încolăcit bătălia finală ca niște ghirlande rococo, și între ele s-ar fi aflat, contopin-du-le pe toate, oricât de diferite, într-un arhetip mistic, ca un filigran al întregii
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mă scape de incertitudini, de așteptarea aceasta chinuitoare pe care o simte oricare proaspătă mamă fără acces la bebelușul bolnav. Trepte, copii care culegeau prune în livada din fața casei de la țară. Unul era foarte mic și amărât. Au apărut niște războinici. Unul dintre ei era în bătaia săgeților, spatele e atins în multe locuri, dar continua să lupte. Copiii se minunează. Joi spre vineri, ora 1 și 9 minute. Acum, când scriu rândurile acestea, Stella e lângă mine și sforăie ușor
Închisoarea tapetată cu pamperși. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Georgiana Sârbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1781]
-
răsuflarea. Până la sfârșitul rundei a șasea lui Blanchard îi șiroia sângele din arcadele sparte, iar eu aveam coastele învinețite. Și amândoi simțeam că ni se termină benzina. Runda a șaptea a constat într-o luptă de uzură dusă de doi războinici istoviți. Am încercat să păstrez distanța și să-l pistonez cu directe. Blanchard ținea garda sus, ca să poată să-și șteargă sângele ce-i șiroia în ochi și să-și protejeze arcadele deja sparte de loviturile mele. De fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de-acum pierdut, Augustus se apropia, navigând undeva pe mare. Maeștrii noștri ne învățau să ascultăm întotdeauna cu atenție glasurile: cel al lui Marcus Antonius, în timp ce recita invocația, era glasul unui om foarte obosit. Dar nu fugise din cauza fricii. Asemenea războinicilor cu adevărat puternici, după atâția ani se săturase de război. I-am văzut pe amândoi - așa cum vă văd acum pe tine și pe fiul tău -, pe el și pe regina lui, cu mâinile unite, mâna lui deasupra mâinii ei, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
trăsese după ea, unul după altul, doi bărbați ca Julius Caesar și Marcus Antonius. Mintea lor se schimbase când pășiseră pe corabia aceea, care acum putrezea acolo, pe jumătate scufundată, și se îndreptaseră în susul fluviului. Pe apele acelea, cei doi războinici, a căror violență fusese incoruptibilă până atunci, renunțaseră la impulsurile feroce care îi îndemnau spre noi cuceriri. Gândurile lor urmaseră alte făgașe: o alianță, o uniune paritară între două imperii. Amândoi avuseseră copii cu regina din Aegyptus, un prim pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de imperiu planetar. Cei de la Roma se înfuriaseră; “îi dăruiește orașe și provincii romane de parcă ar fi obiecte personale“, strigau senatorii. Mama îl iubea. El avea toate însușirile pentru a fi iubit de o femeie blândă ca ea: faima de războinic, neliniștea, firea libertină. Mama a sperat până în ultima clipă că se va întoarce. Dar, în ciuda somațiilor lui Augustus, în ciuda lacrimilor și a călătoriilor zadarnice ale mamei, el n-a putut sta departe de egipteană, cum îi ziceau senatorii mai bătrâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
parte săpat în stâncă, a cărui acustică extraordinară poate fi admirată și astăzi în amfiteatrul dezgropat. În templul lui Hercules, pe care Sertorius Macro și-l alesese ca protector, a fost ridicată o statuie impunătoare a zeului, reprezentat ca un războinic așezat, ridicând o cupă cu vin. Dimensiunile și aspectul ei bătător la ochi au fost dictate probabil de noul praefectus, însă acesta nu bănuia de ce zeii - care se joacă mereu cu soarta oamenilor - îl determinaseră să facă alegerea aceea. IV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
minunatul peisaj al golfului. — E interzis să-l străbați, spuse tribunul. Numai împăratul merge acolo. Nu se mai auzeau glasuri. Ultimul rând de scări, cel mai înalt, era pustiu. La distanțe egale se vedeau statui superbe pe piedestaluri, tineri semizei, războinici, atleți, opere grecești din perioada de aur, în nuditatea lor victorioasă. În întreaga vilă nu văzuse nici măcar o statuie de femeie. Ajunseră în vârf. Acolo, deasupra tuturor, fusese construită o aulă ale cărei arce dădeau - o surpriză scenografică - spre o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
chiar dacă folosesc limbi diferite, pentru că armele nu sunt de-ajuns pentru a păstra imperiul intact. Ca un legământ de pace, vom sculpta acolo arme, armuri, scuturi și trofee din vechile războaie, așa cum în templul de la Ilium am văzut atârnate armele războinicilor sătui de masacre. Vei pregăti un spațiu în care eu să pot scrie cu mâna mea scopul acestui proiect. Pentru că a fost proiectul tatălui meu. Și voi știți că pentru el și-a pierdut viața. — Voi deschide șantierul mâine, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
romană. Caligae s-au găsit chiar și în Britannia. Cupele de argint ale tribunului Caius Silius. După nouăsprezece veacuri din ziua când Silius a trimis acest dar unui prieten de departe, au fost găsite, în timpul săpăturilor efectuate la mormântul unui războinic - pe nume Hoby - dintr-o îndepărtată insulă daneză, două cupe prețioase din argint pe care era gravat, în greacă, numele artistului, „Chirisopos“, și apărea o surprinzătoare dedicație a unui tribun roman: „Caius Silius“. Barbarul Hoby a vrut să fie puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dus în insula aceea îndepărtată pentru a îndeplini porunca senatorilor și a o distruge. „Salve, Isis, salve, regină...“ Vreme de încă cinci secole după moartea împăratului, vechiul cult isiac avea să-și găsească în acel templu îndepărtat ultimul refugiu. Blemii, războinicii negri din Nubia, aveau să-l apere cu disperare de persecuțiile acelei nova religio care, de la Alexandria, ajunseseră pe malul Nilului. În anul 544, împăratul Justinianus a decretat, de la Constantinopol, moartea gândirii antice, convins că avea să reușească; a închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mai sus numitelor străzi. În timp ce te speli și Încerci să-ți ștergi zgârieturile cu spirt care ustură, Încremenești. Din cuibul de sub subsuori se zbârlesc spre tine, abia crescute, câteva fire de păr. Mai apuci să privești În oglindă chipul de războinic și atât. Căci se aude chemarea la masă a mamei care tocmai ți-a făcut cartofi prăjți și salată de roșii. N-ai apucat nici să te miri, nici să te sperii. Începi, doar, să porți În tine o taină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de reflecție și vârful peniței zgâria forme învățate care ticluiau cuvinte și fraze. Simțeam cocoașa plăcut dureroasă de la degetul mijlociu, unde apăsa curbura tocului și se formase o bătătură ușor albăstrie; ajunsesem pe pagina de caiet liniată la cei doi războinici din imaginea de pe vază, descriam - așa cum puteam mai bine - la pupitrul procurat de la „cel mai mare centru de mobilă“ cum unul dintre cei doi eroi îl pansa pe celălalt și, în același timp, simțeam cum și cuvintele mele doreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mea sculptură mai mare, o fată zâmbind, înaltă de aproape un metru. Străină de toate rotunjimile à la Maillol, ea stătea cu bazinul supt și cu brațele atârnând. Mages a permis asta. El, căruia i se atribuiau câteva monumente de războinici născute în epoca nazistă și doi giganți plesnind de mușchi de pe Stadionul Olympia din Berlin, gusta fata mea de nici un metru. Mai mult: în iarna lui ‘49-‘50, fata zâmbind un pic prostește a fost evidențiată retroactiv, împreună cu o sculptură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
un stock propriu de adjective; searbăd ca al celui care nu jonglează cu cuvintele. El dovedește ceea ce nu rareori am insinuat de la Înălțimea catedrei: absolvenții așa-ziselor noastre licee ignoră tainele dicționarului. Iată, Îi voi da lectură: domnia voastră veți fi războinicul cel mai Înflăcărat al acestei cruciade a vorbelor ticluite. Iată răvașul citit de Bonfanti doar cu câteva clipe Înainte ca don Isidro să-l dea pe ușă afară: „Mai rău ie că am fost todeauna fericit. Acum lucrurile s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de când un tânăr înalt și puternic din clanul McQuilty a frânt pâinea sub același acoperiș cu un tânăr din clanul McBrandawn și n-am mai auzit încrucișarea săbiilor, iar drumurile n-au mai fost scăldate de sângele tinerilor și vitejilor războinici“ - sau ceva în genul ăsta. Mi-a stat pe vârful limbii să-i spun mamei că niciodată în bucătăria asta nu fusese pregătită o cină adevărată sau, cel puțin, nu de când casa aia era căminul ancestral al familiei Walsh, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]