3,857 matches
-
s-o lase acolo imediat ce a blocat cablul. Singurul motiv pentru care ar fi trebuit să ia agrafa mai târziu, din cabina lui Violet, este faptul că Tabitha însăși a presupus, imediat ce s-a întâmplat toată povestea, că Violet se răzbuna astfel pe ea pentru antihistaminice și pentru mesajul de pe robotul telefonic. Nu putea să spună nimănui, pentru că asta ar fi însemnat să-și recunoască propriile fapte. Dar voia să se asigure că toată lumea își dădea seama că Violet e făptașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
petrecut noaptea în post și meditație, închiși în colibă și nu vor mânca, nici nu vor bea în zilele cât va dura ceremonia. Și nici nu pot vorbi decât între ei. — De ce? — Spiritele morților bântuie în jurul capetelor. Caută să se răzbune împotriva celor care i-au biruit și împotriva tribului yubani. Dacă ritualul micșorării nu se îndeplinește în toate amănuntele lui, spiritele vor reuși să se răzbune. Războinicii și vraciul sosiseră împreună la butuc. La trecerea lor, tribul se dădu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pot vorbi decât între ei. — De ce? — Spiritele morților bântuie în jurul capetelor. Caută să se răzbune împotriva celor care i-au biruit și împotriva tribului yubani. Dacă ritualul micșorării nu se îndeplinește în toate amănuntele lui, spiritele vor reuși să se răzbune. Războinicii și vraciul sosiseră împreună la butuc. La trecerea lor, tribul se dădu în lături cu respect și acum forma un larg și tăcut cerc. Xudura se postă dinaintea capetelor și începu să le acopere cu blesteme, strigând din răsputeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și de fiecare dată când o făceau repetau o ciudată îngânare monotonă. — Ce spun...? — „Umplu vasul cu apa lui güio“, îl lămuri José Correcaminos. Este formula magică... Aburul pestilențial al anacondei va alunga spiritele care încă mai caută să se răzbune. Spiritele par deja biruite când îi permit lui Xudura să se așeze deasupra lor, dar sunt foarte viclene și în orice clipă se pot răzvrăti. Apa lui güio e de ajutor împotriva lor. Războinicii așezară vasul pe foc, aruncară înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
spre trib, care nu existase pentru el până în acel moment și își reluă pomelnicul de insulte, la care în curând se alăturară cu toții: războinici, bătrâni, copii, femei, chiar și José Correcaminos. Victoria fusese deplină. Spiritele n-au reușit să se răzbune. Oricât de mult ar rătăci, nu-și vor mai recunoaște niciodată propriile capete, pentru că noua lor dimensiune îi va înșela. Yubani-i îl aclamară pe Xudura. Vechiul ritual reînviase. Kano îl călăuzi din nou până la șosea, care înaintase vreo doisprezece kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
bord. Se ridică încet în picioare, strânse guta și se îndreptă spre colibă, hotărât să-și ia pușca și să fugă în pădure la cel mai mic semn de pericol. Nu avea încredere în oamenii de la șosea; vor încerca să răzbune distrugerea buldozerelor. Se liniști când bărbatul de la provă își agita mâna cu un gest familiar și doar atunci recunoscu trupul vânjos al misionarului. Când se aflară mai aproape, îl recunoscu pe cârmaci: Inti Ávila. Oricât se strădui, nu și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
erau ascunse, deși sângele nu putea fi oprit să se scurgă pe pietrele de granit din pavaj. Lângă corpul lui, dar mai aproape de signora Concetta, pușca zăcea acolo unde-o aruncase ea. Lupara răposatului ei soț Își servise scopul și răzbunase onoarea familiei. Brunetti se apropie de femeie. Ea ridică privirea spre el, recunoscându-l, dar nu zâmbi: fața ei putea fi făcută din oțel. Brunetti se adresă bărbaților: — Dați-i drumul. Aceștia nu făcură nimic, așa că repetă pe-o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
vrei ? Întrebă ea cercetându-mă cu ochi speriați ca niște păsĂri. În cele din urmă femeia izbucni În plâns. — iartă- l, mamă ! Era și el supărat pe copiii de la bloc, care Își bat mereu joc de el... Voia să se răzbune pe copii, nu pe tine ! iartă-l, mamă... repetă ea frângându-și mâinile, În timp ce eu Încercam să-mi fac loc prin Înghesuiala din sala de tribunal și să o șterg cât mai repede de acolo. După aceea n-am mai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
vrei ? întrebă ea cercetându-mă cu ochi speriați ca niște păsări. În cele din urmă femeia izbucni în plâns. — Iartă-l, mamă ! Era și el supărat pe copiii de la bloc, care își bat mereu joc de el... Voia să se răzbune pe copii, nu pe tine ! Iartă-l, mamă... repetă ea frângându-și mâinile, în timp ce eu încercam să-mi fac loc prin înghesuiala din sala de tribunal și să o șterg cât mai repede de acolo. După aceea n-am mai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
să țineți minte. Ce să ținem minte? Să nu mai puneți mâna pe ce nu-i al vostru. Și-i porci. Totodată, Îi Întrebă: da? Da. Încă o dată: da? Da! Încă o dată: da? Da! Și acum, altceva: să nu vă răzbunați, cumva, vreodată, pe mine. Nu! Că, eu nu glumesc. O să vă răzbunați pe mine? Nu! Dacă o să mă Întâlniți, vreodată, pe undeva, și eu n-am să fiu atent, adică, poate, că, dacă n-am să vă văd, ori, dacă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
pe ce nu-i al vostru. Și-i porci. Totodată, Îi Întrebă: da? Da. Încă o dată: da? Da! Încă o dată: da? Da! Și acum, altceva: să nu vă răzbunați, cumva, vreodată, pe mine. Nu! Că, eu nu glumesc. O să vă răzbunați pe mine? Nu! Dacă o să mă Întâlniți, vreodată, pe undeva, și eu n-am să fiu atent, adică, poate, că, dacă n-am să vă văd, ori, dacă, poate, n-am să vă recunosc, voi să mă salutați cu SĂRUT
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
sabina>: niciodată nu intilnisem așa ceva <vik47>: hehe <sabina>: da, hehe. I-am fost amantă pînă l-am băgat în pușcărie <sabina>: aflasem unde ține lucrurile furate <sabina>: i-am pus si niste cocaină, să fie tot tacimul <vik47>: te- ai răzbunat, adică <sabina>: nimeni nu a scăpat! Doar javra aia grasă, care acum e în America. <sabina>: da’ i-am nenorocit rudele, cărora le lașase una alta <sabina>: și vine el odată în România! <vik47>: cum a rămas cu ăla micu
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
descărcată, adesea prin răbufniri nervoase, de la simple reacții precum ridicarea tonului, trîntirea unor lucruri, etc., stări de anxietate sau depresie, pînă la căutarea unor vinovați pentru starea lor, culminînd chiar și cu hotărîrea de a-i pedepsi pentru a se răzbuna. Iată deci cît de ușor pot apărea astfel de comportamente ne-normale În viața de familie. Se pare că unii oameni intră Într-un fel de cerc vicios din care nu știu cum să iasă. ─ Și asta pentru că mulți nu Înțeleg că
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
de ar fi vrut-o de soție, i-ar fi fost lui Thomas stîlp; și-ar fi dat, de-ar fi fost nevoie, și viața pentru el; asta Îi trebuia cu adevărat unui bărbat, femeia providențială. Mult spus; Ingrid nu răzbuna pe nimeni și nici abnegația ei nu ar fi mers pînă la sacrificiul suprem, doar iubirile nebune, așa cum visaseră cîndva să Întîlnească Thomas și Jesper, erau capabile de un astfel de pas. Iar, pe de altă parte, o femeie nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fi mers pînă la sacrificiul suprem, doar iubirile nebune, așa cum visaseră cîndva să Întîlnească Thomas și Jesper, erau capabile de un astfel de pas. Iar, pe de altă parte, o femeie nu se mărita c-un bărbat pentru a o răzbuna pe alta; ea vroia, din instinct, Încă de la Începutul lumii, un culcuș; siguranță. Thomas oferea o anume Încredere, acesta văzuse ce Înseamnă legăturile trecătoare, putea fi remodelat, Ingrid era răbdătoare. Jesper spunea că femeia nu e om, ci o specie
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
altfel, îi auzeam uneori răspunzîndu-mi în gînd : „Ia mai du-te învîrtindu-te ! Ce, e treaba mea că trebuie să pleci ?”. toate aceste experiențe începuseră să mă traumatizeze în primele luni ale vieții mele de student, dar mai tîrziu m-am răzbunat revenind în exact aceleași restaurante, cafenele și bistrouri împreună cu Paul. Dar nu despre toate aceste detalii ale primelor mele luni de luptă cu Capitala doream să vă vorbesc, ci despre Cafeneaua Timizilor pe care am descoperit-o din întîmplare într-
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Este foarte chic! Dacă n-ar veni Pascalopol, ne-am plictisi grozav, fiindcă papa e cam ursuz și nu-l prinzi pe-acasă. Tu nu te plictisești niciodată? Eu, da! oftă Otilia. Câteodată îmi vine sa țip, și atuncea mă răzbun pe pian. Știi că m-am înscris la Conservator, dar nu sunt încă bine hotărâtă. Aș fi vrut sa urmez mai degrabă clasa de dramă. Dramă! Sa fiu actriță, să am admiratori. Mi-au spus însă că nu prea am
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nimic fetei. Și atunci își clocește singur banii, până ce, într-o bună zi, gata, că nu suntem nici unul eterni, și rămâi dumneata moștenitoare unică! Așa, ce-ai făcut? Te-ai certat cu moș Costache, l-ai ambiționat, și omul se răzbună. S-au mai văzut zgârciți care mor pe o rogojină și lasă averea pe la aziluri, la stat! Aglae îngălbeni deodată. - Da, da, la stat! o sperie Stănică - Trebuie să fie nebun! - Asta e singura nebunie pentru care statul nu-l
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
odată cu adevărat. Da, domnule, dumneata ești tânărul curat la suflet, și ea e un crin. Luați-vă și fiți fericiți! Felix scăpă cu greu de Stănică. Acesta trecu și la Aglae, și denatură lucrurile după metoda lui, adăugând (ca să se răzbune că i se stricase combinația cu studenta) că Felix e un băiat bun, dar nesociabil. Apoi își aduse aminte de verdictul medicinistei și adăugă: - Apropo! Știți că am pus pe doctoriță să-l examineze pemoș Costache, mi-a venit mie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
i-a mai ars nici de învățat în ziua respectivă! Nu putea să mai raționeze. - Dă-i naibii cu școala lor! Ura în acele momente liceul. - Mai bine mă duc la muncă cum a făcut Șmil dar trebuie să mă răzbun pe profesor, ori îi trag și eu cinci pumni ori aranjez cu băieții din mahala și într-o seară îl pândim unde trebuie, nu îl iert! Tatăl încercă să îl calmeze și hotărăște să vină la școală, era și el
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
milă. Dricul hurducai prin gropile uliței, clătinîndu-se când pe-o parte, când pe alta. - Cade el de-acolo! spuse cineva, și vorba asta u împacă oarecum pentru că urmară rudele, așteptând parcă să se întîmple acel fapt care i-ar fi răzbunat fără ca ei să mai facă ceva. Arcurile negre de metal erau bune și de fiecare dată sicriul mișcat când încolo, când încoace revenea la locul său. Marșul precipitat îi încălzise pe oameni și stârnise în rândurile lor o oarecare veselie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
scos din neștiința perfectă a temporalității și le-am obligat să fie singure și eu să fiu singur cu ele. În capul meu se sparg blestemele devenirii, a cărei inconștiență nu mai îngăduie crunta siluire a lucidității, și timpul se răzbună pentru a-l fi scos din făgașul său. Doamne! pe când un nou potop? Cât despre corăbii, poți trimite câte vrei, eu nu voi fi un strănepot al lașităților lui Noe! Resimt intens dorința de-a muri ființele surmenate de propria
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
istoriei, atunci se apropie de momentul esențial, daă nu de culmea sa. Dacă România nu țintește înspre momentul ei solemn, dacă tot ce a trăit această țară într-un trecut de umilințe și un prezent de compromisuri nu se va răzbuna în voința de afirmare și de definire a unui destin, atunci totul este pierdut. În umbră a trăit, în umbră va muri! Dar dacă forțele ei subterane, care trebuie să existe și pe care noi nici nu le bănuim, vor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
vieții, de câte ori ne-am îngenuncheat tăriile inimii slăbiciunilor spiritului? Asceza este o voință de putere cu resort biologic, dar cu finalitatea în spirit. Un imperialism pe alt plan, dar cu o agresivitate nu mai puțin violentă. Încordările și vibrațiile ascezei răzbună tot ce n-am trăit, tot ce n-am consumat. Românul n-are de răzbunat decât somnolența lui seculară. Individual, n-a refuzat aproape nimic și de aceea este clar cu sine însuși, sincer cu nimicul său. Dorințele neîmplinite sânt
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cu resort biologic, dar cu finalitatea în spirit. Un imperialism pe alt plan, dar cu o agresivitate nu mai puțin violentă. Încordările și vibrațiile ascezei răzbună tot ce n-am trăit, tot ce n-am consumat. Românul n-are de răzbunat decât somnolența lui seculară. Individual, n-a refuzat aproape nimic și de aceea este clar cu sine însuși, sincer cu nimicul său. Dorințele neîmplinite sânt sursa dramatismului interior. Sîntem, numai prin ceea ce am acumulat netrăind. Să ne fie neistoria izvorul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]