KorAP: Find »[drukola/base=raid & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...82 83 84 ...91 >

2,261 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

Guy Fawkes de dinainte de război; mirosurile, totuși, erau altele: nu mirosul acela simplu - se gîndi Kay - de praf de pușcă obișnuit, ci vaga putoare de cauciuc ars de la tunuri și duhoarea șarpnelelor explodate. Străzile erau goale și puțin cețoase. În raiduri ca acestea, Pimlico Îți dădea senzația ciudată de loc bîntuit - senzația că pînă de curînd vibrase de viață care fusese lichidată cu violență sau alungată. Iar cînd tunurile se opriră, atmosfera era cu atît mai ciudată. Kay și Mickey se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ceaiul și apărură și ultimii șoferi. Binkie trecu dintr-o Încăpere În alta numărînd capetele. Atmosfera Începu să se-ncălzească. Era un fel de euforie a faptului că au supraviețuit, că au ajuns la capăt, că intraseră Într-un alt raid și-l dovediseră. Toți erau stropiți de sînge și plini de praf, imposibil de ostenți, după ce Își croiseră drum prin moloz și se aplecaseră și ridicaseră, după ce conduseseră prin Întuneric; dar acum făceau glume pe seama lucrurilor oribile pe care le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
a spus gardianului din zonă. Gardianul i-a povestit că bătrîna avea o fată care venea să-i gătească și să aprindă focul, că avea nouăzeci și trei de ani și nu putea fi convinsă să iasă cînd era vreun raid. Că Își amintea cum Îi văzuse pe prințul Albert și regina Victoria Într-o trăsură, În Hyde Park. CÎt timp Julia vorbise, soarele intrase și ieșise din nori. CÎnd devenea mai strălucitor, Își punea mîna sau cartea streașină la ochi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-i venea să creadă. Se Întoarse și numără din nou. Nu-i Întîrziase niciodată atît de mult. De fapt, nu-i Întîrziase niciodată; Întotdeauna glumea cu fetele, spunînd că e ca un ceasornic, ca un calendar. Își zise: e din cauza raidurilor. Asta trebuia să fie. Raidurile astea dădeau lumea peste cap. Începu să se gîndească rațional. Era obosită. Probabil că era dărîmată. Mai scoase hîrtie din cutie și se tamponă Între picioare, iar cînd hîrtie se dovedi Încă o dată nepătată, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Întoarse și numără din nou. Nu-i Întîrziase niciodată atît de mult. De fapt, nu-i Întîrziase niciodată; Întotdeauna glumea cu fetele, spunînd că e ca un ceasornic, ca un calendar. Își zise: e din cauza raidurilor. Asta trebuia să fie. Raidurile astea dădeau lumea peste cap. Începu să se gîndească rațional. Era obosită. Probabil că era dărîmată. Mai scoase hîrtie din cutie și se tamponă Între picioare, iar cînd hîrtie se dovedi Încă o dată nepătată, se sculă În picioare și sări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
să trimit un evaluator Înainte de a vă acorda un avans. O persoană din departamentul nostru trebuie să evalueze stricăciunile vechii locuințe și să facă un raport. O să Încerc să-i trimit la locul respectiv cît pot de repede, dar cu raidurile astea noi... Femeia se uita distrasă la hîrtiile pe care le ținea În mînă. — Mă simt ca un lucru de nimic, repetă ea, trecîndu-și mîna peste ochi. Ca un lucru de nimic. Helen o privi o secundă, apoi luă formularul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
iar rîsul i se curmă. — O, Viv, zise ea potolită. — Știu, spuse Viv. — Vai, Viv! CÎnd ai aflat? — Acum două săptămîni. — Două săptămîni? Asta nu-i prea mult. Nu crezi că doar... știi și tu, ți-a Întîrziat? Cu toate raidurile astea... Nu, zise Viv. Își șterse fața. Am crezut asta, la Început. Dar nu-i așa. Știu că s-a Întîmplat. Pur și simplu, știu. Uită-te În ce stare sînt... Mi-a fost rău. — Ți-a fost rău? o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
chiar ar pune, spuse Viv ridicînd privirea. Și nimeni n-ar ști, În afară de tine. Nu se gîndise la asta Înainte, la toate secretele pe care războiul le Înghițise probabil, le Îngropase În praf, Întuneric și tăcere. Se gîndise doar la raidurile care sfîșiaseră lucrurile și le dezvăluise, făcîndu-le mai greu de suportat. Nu-și dezlipea privirea de la cer, În timp ce ea și Betty se Îndreptau spre John Allen House, spunîndu-și că vrea să vadă proiectoarele Îndreptate În sus, să vină avioanele și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
altcineva. — Pe-aici, Fritz! Aici! Giggs auzise că o Închisoare fusese bombardată și toți oamenii care mai aveau de ispășit mai puțin de șase luni fuseseră eliberați; el mai avea patru și jumătate, așa că, ori de cîte ori Începea un raid, Își trăgea masa prin celulă, se urca pe ea și-i chema pe piloții nemți de la fereastră. Dacă raidul era unul rău, strigătele te scoteau din sărite, descoperise Duncan - Începeai să ți-l imaginezi pe Giggs ca pe un magnet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ispășit mai puțin de șase luni fuseseră eliberați; el mai avea patru și jumătate, așa că, ori de cîte ori Începea un raid, Își trăgea masa prin celulă, se urca pe ea și-i chema pe piloții nemți de la fereastră. Dacă raidul era unul rău, strigătele te scoteau din sărite, descoperise Duncan - Începeai să ți-l imaginezi pe Giggs ca pe un magnet imens, atrăgînd gloanțele, bombele și avioanele din cer. Totuși, În seara asta, raidul părea destul de depărtat, și nimeni nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
pe piloții nemți de la fereastră. Dacă raidul era unul rău, strigătele te scoteau din sărite, descoperise Duncan - Începeai să ți-l imaginezi pe Giggs ca pe un magnet imens, atrăgînd gloanțele, bombele și avioanele din cer. Totuși, În seara asta, raidul părea destul de depărtat, și nimeni nu-și făcea probleme. Izbiturile și fulgerele erau rare și potolite; Întunericul se Îngroșa și apoi se subția ușor, doar atît, În timp ce reflectoarele se plimbau pe cer. Alți deținuți se urcaseră pe mese și-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
comunicau lucruri obișnuite peste strigătele lui Giggs. — Wooly! Wooly, Îmi ești dator o juma de dolar, nemernicule! — Mick! Hei, Mick! Ce faci? Nu era nici un ofițer care să-i potolească. Ei se duceau direct În adăpostul lor, imediat după ce Începea raidul. — Îmi ești dator...! — Mick! Hei, Mick! Oamenii trebuiau să răcnească pînă răgușeau pentru a se face auziți; cineva putea să strige de la o fereastră de la capătul clădirii și să i se răspundă de la a cincizecea celulă. CÎnd stăteai În pat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Quigley, Începu să bată cu ceva - probabil cu solnița lui - În podeaua celulei. Taci, urla el, Împuțitul naibii! Miller, curvă nerușinată! Te-am visat ca pe-un astru... Dar Miller continuă să cînte, peste toate vociferările, peste mugetul depărtat al raidului, și partea cea mai proastă era că, inițial, acest cîntec era, de fapt, foarte melodios. Unul cîte unul, oamenii tăcură de parcă l-ar fi ascultat. Chiar și Quigley Își aruncă solnița și nu mai urlă. Îți aud vocea, vreau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Căreia-i place-n sus, dar o vrea-n jos la vamă! Dă-mi fata cu păr roș de tot, Căreia-i place-n mînă, dar vrea În pat pe drot. Dă-mi... Apoi se auzi sirena de Încetare a raidului. Atkin trecu de la cîntec la un strigăt de bucurie. Bărbații de pe fiecare coridor i se alăturară, bătînd cu pumnii În pereți, În ramele geamurilor, În paturi. Doar Giggs era dezamăgit. Întoarceți-vă, căcănarilor! strigă el răgușit. Întoarceți-vă, curve nemțești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
trebui să te gîndești la asta. — Dar mă gîndesc. Doar că... Nu putea să explice asta. Chiar nu te simți bine? o Întrebă el În schimb. — SÎnt bine, zise ea uitîndu-se În altă parte. SÎnt obosită, asta-i tot. — Din cauza raidurilor? — Da, așa cred. O urmări cum se ridică și-și trage paltonul. Bluza ei de culoarea lavandei, cu nasturii de perlă, fu acoperită. Părul Îi veni În față cînd Își coborî capul, apoi Îl ascunse după urechi. Duncan văzu din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
nasturii de la pantalonii ei, Îi deschise și aproape cu brutalitate o vîrÎ Înăuntru. — Fă-o, atunci, zise ea. CÎnd Alarma suna la John Allen House, cîte o fată urca și cobora scările, mergînd pe coridoare și bătînd la fiecare ușă. „Raiduri! Raiduri, fetelor!“ După aceea, fiecare locatar Își croia drum spre subsol În ordine și cu mult calm. Dar subsolul arăta la fel ca oricare alt adăpost - era foarte friguros, lipsit de aer și foarte slab luminat; uneori, fetele mai vioaie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
de la pantalonii ei, Îi deschise și aproape cu brutalitate o vîrÎ Înăuntru. — Fă-o, atunci, zise ea. CÎnd Alarma suna la John Allen House, cîte o fată urca și cobora scările, mergînd pe coridoare și bătînd la fiecare ușă. „Raiduri! Raiduri, fetelor!“ După aceea, fiecare locatar Își croia drum spre subsol În ordine și cu mult calm. Dar subsolul arăta la fel ca oricare alt adăpost - era foarte friguros, lipsit de aer și foarte slab luminat; uneori, fetele mai vioaie din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
mult, să-i fie și mai rău și mai frică. Știa că trebuie să-i spună. Știa că singura modalitate era să-i dea telefon. Acum stătea țeapănă În pat, făcîndu-și curaj să coboare și s-o facă. Spera ca raidul să se termine, dar, dimpotrivă, raidul devenise și mai amenințător. CÎnd, după alte cîteva minute o auzi pe Anne bodogănind prin somn, dădu la o parte pătura. Dacă bombele ar veni mai aproape, Anne s-ar putea trezi. Asta ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
rău și mai frică. Știa că trebuie să-i spună. Știa că singura modalitate era să-i dea telefon. Acum stătea țeapănă În pat, făcîndu-și curaj să coboare și s-o facă. Spera ca raidul să se termine, dar, dimpotrivă, raidul devenise și mai amenințător. CÎnd, după alte cîteva minute o auzi pe Anne bodogănind prin somn, dădu la o parte pătura. Dacă bombele ar veni mai aproape, Anne s-ar putea trezi. Asta ar complica lucrurile. Trebuia să acționeze acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Efel, bărbați și femei stînd veseli În cafenelele de pe trotuar, la un pahar de vin. Dar totul era rece la atingere și plin de praf; din loc În loc erau grămezi de praf de vopsea și tencuială, care probabil căzuseră În urma raidurilor. Încăperile miroseau a umed, a spațiu nelocuit. Viv se așeză În fotoliu Încă tremurînd, cît mai aproape de foc. — Al cui e apartamentul? Întrebă ea. — Al nimănui, spuse Reggie, ciucindu-se lîngă ea și jucîndu-se cu butoanele de control al focului. Este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
asta, zise el. Taci. — În regulă. Îmi pare rău. Apoi tăcură. BÎzîitul avioanelor era Încă intens deasupra lor, iar bubuiturile tunurilor anti-aeriene Încă oribile. Dar următoarea explozie avu loc la o distanță mai mare, iar cealaltă și mai departe, pentru că raidurile se mutau În altă zonă... Fraser se calmă. În următorul minut, se declanșă semnalul că pericolul trecuse, iar el tremură pentru ultima oară, Își trecu mîneca peste față și rămase nemișcat. În clădire era liniște. Nimeni nu stătea la fereastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Întregi, era cea mai grea noapte, datorită lunii. După ce o lăsaseră pe Viv la spital, se Întorseseră În Dolphin Square și mai fuseseră trimise o dată. În sectorul lor fusese lovită o linie de tren; trei oameni care strîngeau În urma ultimului raid fuseseră omorîți, iar șase răniți. Au transportat patru dintre victime o dată, apoi au fost trimise la o locuință Înșiruită cu fațada spulberată, unde o familie fusese Îngropată sub dărîmături. Au scos la suprafață o fată și două femei; un băiat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
scîrțîiră și ceva fu deplasat de la locul lui În spatele dubiței, se rostogoli și se făcu zob. Dar În față era focul acela pulsînd neregulat ca o viață pe cale de ducă - oribil, oribil. Schimbă viteza și o luă și mai repede. Raidul era În toi, iar zona Mall-ului era, evident, goală; numai la Charing Cross văzu ceva activitate: un gardian și polițiști ocupîndu-se de un alt incident o observară și-i făcură semn să oprească, crezînd că fusese trimisă de la stație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
toaleta de porțelan - peste care se aplecase de curînd cu fundul gol. Mai mult, la fel ca toți ceilalți, În ultima vreme se Învățase să Împartă spații ciudate cu străinii. În timpul altei călătorii cu trenul, acum două luni, Începuse un raid și toți pasagerii au trebuit să se pună la podea. Stătuse cam patruzeci de minute cu fața mai mult sau mai puțin În poala unui bărbat, care se simțea extrem de stînjenit... Cel puțin, bărbatul ăsta părea a fi În largul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
de abia o să avem timp să ne certăm Înainte de a pleca. Stă soră-sa cu ea - mă urăște de moarte. Nici maică-sa nu dă doi bani pe mine. Băiețelul Îmi zice „unchiule“; Îl vede mai mult pe gardianul de la raidurile aeriene decît pe mine. Nu m-aș mira, dacă și nevastă-mea... Cel puțin cîinele o să se bucure că sînt acasă - dacă mai e pe-acolo. Se sfătuiau să-l Împuște, ultima oară cînd am fost. Ziceau că statul la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]