5,449 matches
-
încoace. Tăcere. Singurul sunet care se auzea venea de la ceasul de pe măsuța din hol - o piesă veche, foarte frumoasă, din mahon. Deasupra mesei era agățată o fotografie înrămată cu Paolo și Giorgio. Alison vedea că alături mai era agățată o ramă, numai că nu reușea să-și sucească gâtul destul ca să deslușească și ce conținea rama cu pricina. Era limpede că amenințarea ei de a face scandal nu fusese luată în serios, așa că Alison a oftat prelung și cu mare tristețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
piesă veche, foarte frumoasă, din mahon. Deasupra mesei era agățată o fotografie înrămată cu Paolo și Giorgio. Alison vedea că alături mai era agățată o ramă, numai că nu reușea să-și sucească gâtul destul ca să deslușească și ce conținea rama cu pricina. Era limpede că amenințarea ei de a face scandal nu fusese luată în serios, așa că Alison a oftat prelung și cu mare tristețe. Bătuse atâta drum, știa că Sofia era acasă, așa că nu putea să se lase păgubașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu sperma lui. Situația se poate schimba, i-a răspuns consultantul neatent, pentru că începuse, din nou, să ia notițe. Ce vârste au copiii? — Șase și patru ani. Omul s-a oprit din scris și s-a uitat la ea peste rama ochelarilor. —Am înțeles. Deci dumneavoastră sunteți nevasta numărul doi, nu? Alison a clătinat din cap, fără să scoată o vorbă. Nu prea vedea ce relevanță avea amănuntul ăsta. —Și eu m-am însurat de două ori. În sfârșit, bărbatul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dreptul să-l păstrez pentru mine. Dintr-odată, m-am hotărât, așadar, să rostesc, pe un ton enigmatic: — Avem, poate, un prieten comun. Și am scos plicul. Numaidecât, consulul Îl desfăcu cu grijă; Își luase de pe birou niște ochelari cu rame de argint și Începuse să citească scrisoarea când, pe neașteptate, i-am văzut degetele tremurând. Se ridică, se duse să Încuie ușa Încăperii, atinse hârtia cu buzele și rămase astfel vreme de câteva clipe, ca adâncit În meditație. Apoi veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mi spusese că pot să mă bizui pe ea, dacă vreodată am o nevoie. În holul de la intrare, pe pardoseala de piatră lucioasă și albă, se afla întins un covor îngust, foarte frumos, și îmi mai amintesc o oglindă cu rama de lemn. La început, Iulia a părut speriată, după aceea însă m-a măsurat cu privirea, probabil i s-a făcut milă când a văzut ce slăbit și ce palid eram și m-a tras după ea, aproape alergând prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ajunseseră acasă. La Washington am vizitat Casa Albă. O casă unde locuia tovarășul tuturor americanilor, unul cam ca al nostru, și când avea el câte ceva de spus, se auzea până departe, în China. Pe pereți atârnau niște tablouri mari, cu ramele groase. Și aceia fuseseră tovarăși cândva. Erau grele ramele. Multor lucruri nu li se vede greutatea, dar trebuie să ți-o închipui când le vezi așa de importante. Asta înseamnă însă că și un mare necaz ori o călătorie lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
casă unde locuia tovarășul tuturor americanilor, unul cam ca al nostru, și când avea el câte ceva de spus, se auzea până departe, în China. Pe pereți atârnau niște tablouri mari, cu ramele groase. Și aceia fuseseră tovarăși cândva. Erau grele ramele. Multor lucruri nu li se vede greutatea, dar trebuie să ți-o închipui când le vezi așa de importante. Asta înseamnă însă că și un mare necaz ori o călătorie lungă ar trebui să fie foarte grele. La Casa Albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
din ibricul micuț cu coadă lungă se umflă, apoi descrește, ca și când ar fi fost suflată de vânt, iar casa toată este inundată de aroma ei, și iată cana fierbinte în mâinile mele, dezmorțindu-mi degetele. El întinde o pânză pe ramă și începe să facă mișcări ritmice, se apropie, se depărtează, mă privește fix cu ochii lui sinceri, apoi se apropie de mine și îmi atinge părul, ai un elastic pentru păr, mă întreabă el, iar eu cotrobăi prin geantă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
simt trădarea arzându-mi umerii, este ca și cum îndărătul perdelei ar avea loc o orgie învăpăiată. Bărbatul care iese în cele din urmă din cameră nici măcar nu mă privește, înalt și gras, un uriaș, cu păr cărunt, des și ochelari cu rame groase, îi văd spinarea pătrată, ca o tablă pe care nu scrie nimic, întoarsă către mine în timp ce se grăbește să dispară, ce capacitate uluitoare au toți acești oameni, aceste rude ale bolii, cum dispar ei într-o clipă, agili și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în fiecare clipă de viața ta, iar eu mă grăbesc să neg, ce tâmpenie, în ciuda faptului că mă gândeam exact la acest lucru, o iubire nouă are puterea de a te detașa, cel puțin la început, acolo, în mansardă, printre rame, nu îmi era teamă de nimic, însă acum beau vinul și încerc să îmi fac curaj, fă-ți cadoul acesta, fă-ți cadoul acesta, așa toată lumea va fi fericită. Dau drumul la apă în cadă, apa acoperă minciunile, Udi mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
temută, ești capabilă să iubești, pur și simplu? Mă chircesc în fața ei, chipul ei de asfalt inflexibil pălește în fața ochilor ei tineri, plini de o vitalitate aproape enervantă, îmi întorc privirea spre perete, pe el atârnă o fotografie veche, în rama prăfuită eu și Yotam suntem împietriți într-o îmbrățișare brutală, eu mă aplec asupra lui și îi dau o prăjitură, iar el zâmbește, și în spatele nostru e casa aceea veche, sub protecția imaginară a țiglelor roșii, eu spun, poate este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
timp după aceea am văzut o barcă ieșind din golf și venind spre noi, purtată de-un vîslaș. Îmi dădeam seama că-i un vîslaș pentru că-l vedeam aplecîndu-se Înainte și Înapoi. Mi-am dat seama și că are o ramă mare. Puteam să zic că-s mulțumit. Dacă veneau vîslind, asta Însemna că-i un singur tip. Au ajuns lîngă noi. — Bună seara, căpitane, mi-a spus domnul Sing. — Adu-o la pupă și lipește-o pe lateral, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
prăvĂlit spre pupă, l-am apucat de gît cu cealaltă mînĂ. Am simțit cum pornește vasul icnind și eram tare ocupat cu domnul Sing, dar În același timp mă uitam la cubanezul de la pupa bărcii, care se chinuia să țină rama Între țopăielile domnului Sing. SĂrea mai al dracu’ ca un delfin prins În harpon. I-am sucit brațul la spate și m-am lăsat cu greutate pe el, dar Îl sucisem prea tare, pentru că la un moment dat am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
necazuri pe-acolo, Ă? spuse bărbatul de la tejghea. Era un tip În vîrstă cu fața bronzată pînĂ la cozorocul șepcii și pistruiată și albă deasupra. Roger observă că bărbatul avea o gură subțire și rea și că purta ochelari cu rame de oțel. — Da, necazuri din plin. — ȚĂrile astea din Europa, parcă-s toate la fel. Necaz după necaz. — Mai vreau o cafea, spuse Roger. Voia s-o lase să se răcească pînĂ citea ziarul. — Dacă stau să cerceteze ca lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lasă-mă. Nu, nu vreau. —Bine, se dă Davey bătut. Răsuflu ușurată. —De ce nu stăm jos să discutăm despre asta? întreabă el, arătând spre fotografiile așezate pretutindeni, pe masă, pe rafturi și pe birou. Am cumpărat o cutie întreagă de rame pentru toate aceste fotografii cu mine și cu Patrick: în Portugalia, îmbrățișați și zâmbind timid către aparat. Sau Patrick în costum, arătând ca James Bond, Patrick întins pe canapea, vorbind la telefon, în pantaloni de trening, cu pieptul gol, bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
tot. Se uită la mine cu nevinovăție. Când face astfel de mutre, arată ca un băiețel, cu ochii lui mari și obrajii rotunzi. E unul dintre motivele pentru care se chinuie să poarte haine cât mai sobre și ochelari cu rame negre; știe că fără acestea s-ar prezenta ca un puști de doisprezece ani, cu o înălțime peste medie. Nu sunt furioasă! Sunt speriată! N-am vrut să spun asta. Sunt așa de surprinsă, că simt nevoia să mă așez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
amețită, că mă dezechilibrez și cad fără să o ating. Rezultatul tentativei mele e dezastruos. Mă lovesc la un picior și mă prăbușesc grămadă pe podea. Peste tot sunt numai bucăți de plastic. Mă doare și mâna, deoarece una dintre ramele de plastic a căzut peste mine. Slavă Domnului că nu era din sticlă! Nici nu vreau să mă gândesc la ce s-ar fi putut întâmpla! Mă uit în jur și izbucnesc în lacrimi. Mă doare piciorul și tremur din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Monet. —Am niște fotografii cu Patrick - fostul meu iubit - atârnate peste tot în apartamentul meu... Acum, că am început, nu mă mai pot opri. Îi spun despre lumânări, despre fotografii, despre portretul uriaș din dormitor, despre cum i-am rupt rama și am aruncat toate bucățile la gunoi, dar am păstrat-o ca pe un poster și am rezemat-o de dulap, cu marginile îndoite, ca să-l pot vedea cât mai puțin. E umilitor să-i împărtășesc toate astea, dar mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
vacanță. Și el mi-a zis că a fost OK, dar că ați ajuns să vă plictisiți unul de celălalt și chiar voiați să vă întoarceți. Simt literalmente cum îmi fuge sângele din obraji. Îmi văd fața în oglinda cu ramă argintie de pe peretele din fața mea - Daisy are o mulțime de astfel de oglinjoare prin toată casa - și senzația mi se confirmă. M-am albit ca prețioasa pernă a lui Daisy. —Rebecca, îmi pare tare rău... se bâlbâie ea. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
chiar o interesa totul legat de mine, cum ar veni, mă ajuta să mă cizelez, știți? Nimănui nu i-a păsat de mine în felul ăsta. Aruncă o privire nostalgică la fotografiile de la nunta lor; acestea sunt înrămate grosolan cu ramă argintie și sunt așezate de-a lungul unui raft de sticlă de deasupra canapelei din sufragerie. Doamna Jim nu arăta câtuși de puțin dulce. În ciuda rochiei albe diafane și a coroniței de flori din păr, are o căutătură feroce care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
numărul de ani ai ciclului lunar grec. Suma Înălțimii celor două colțuri anterioare și a celor două colțuri posterioare este 190×2+176×2=732, care e data victoriei de la Poitiers. Grosimea postamentului este de 3,10 centimetri, iar lățimea ramei ferestrei de 8,8 centimetri. Înlocuind numerele Întregi cu litera corespunzătoare din alfabet, vom avea C10H8, care e formula naftalinei”. „Fantastic”, am spus, „ați făcut proba?” „Nu”, zise Agliè. „A făcut-o pe un alt chioșc un anume Jean-Pierre Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
doare unde m-ai lovit! Aoleu, aleo! Scuze, cucoană, scuze!, se precipită posibilul gardian public, speriat de revolta populară care se înfiripă împotriva lui. Și nici ochelarii nu-mi mai stau pe nas cum trebuie. De unde mai găsesc eu acuma rame din astea speciale, pentru lentile groase? Zi, domle, de unde? Da’ hai, cucoană, că doar te-am atins puțin cu cotul Puțin? Așa crezi tu, că e puțin? Uite ce coate groase ai! Și dacă vrei să știi, m-ai lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dar are și-n afară. - Eee, o plăcințică mică acolo... L XXI La începutul lui august am luat trenul spre Cluj. Mama Sabinei ne aștepta deja acolo, rezervase o cameră la hotel Haiduc. Își cumpărase o pereche de ochelari cu rame aurii și umbla sub braț cu o mapă din vinilin verde. Ne-a arătat entuziasmată orașul: băncile vopsite în roșu-galben-albastru și uriașa statuie a lui Avram Iancu, care costase vreo două milioane de euro. Primarul orașului, Hunar, și președintele Caritas-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și călcată, era îngălbenită de vreme. A atins-o ca pe un lucru sacru, mângâindu-i florile brodate, în timp ce lacrimile îi udau obrajii. Și le-a șters repede căutând alte amintiri. În toate camerele pereții erau acoperiți cu tablouri cu rame, cu forgrafii mai mici și mai mari în care se vedea figura tatălui, a Floricăi, a lui Alexandru. Ea și mama nicăieri. Într-un singur colț, după o ușă, a zărit o ramă mică în care era o fotografie ce
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
camerele pereții erau acoperiți cu tablouri cu rame, cu forgrafii mai mici și mai mari în care se vedea figura tatălui, a Floricăi, a lui Alexandru. Ea și mama nicăieri. Într-un singur colț, după o ușă, a zărit o ramă mică în care era o fotografie ce înfățișa pe tatăsău, pe mamă-sa și pe ea la mijloc. Din tot trecutul ei, atât se mai păstra: fața de masă și o singură fotografie. S-a întors repede până să vină
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]