3,662 matches
-
mai rea chestie pe care ți-o poate face e să te omoare. Cum e chestia aia din Shakespeare? Al dracu’ de bine zice. Ia să văd dacă mai țin minte. Zice bine de tot. Mai demult obișnuiam să-mi recit singur chestia asta: „Pre legea mea, puțin Îmi pasă, un om nu poate muri decât o dată; Îi suntem datori lui Dumnezeu c-o moarte și, oricum o fi, cel ce moare anu’ ăsta la anu’ nu mai moare“. Al dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
tribunele Întunecate. Tot În arenă, taurul stătea liniștit, privind În gol. — Domnule președinte, dumneavoastră vă dedic acest taur și publicului din Madrid, cel mai inteligent și generos public din lume, asta era ce spunea Manuel. Era o formulă curentă. O recită În Întregime. Cam lungă pentru o nocturnă. Se-nclină către Întuneric, apoi se Îndreptă de spate, Își aruncă pălăria peste umăr și, ținând muleta-n mâna stângă și sabia-n dreapta, se Îndreptă spre taur. Manuel se apropia. Taurul Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
imediat tuturor celor din „sală” care încep să bată din palme și să cânte și ei, împreună cu cei de pe scenă. Ce mai avem pregătit? întreabă Sorina. Stai să mă gândesc. Angela a învățat „Fiecare copil visează”. În continuare, Angela va recita o poezie frumoasă, spune Sorina adresându-se <<spectatorilor>>. Dar unde-i Angela?” întreabă fetița, văzând că „recitatoarea” nu-i pe scenă. Aoleu! zice Sorin. Angela e în baie. Du-te repede și adu-o aici! Spectatorii sunt tare nerăbdători s-
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
și strigătele de bravo și bis s-au mai potolit, Sorin apare pe scenă. Nu singur. -”L-ați văzut cumva, pe Zdreanță, Cel cu ochii de faianță? E un câine zdrențăros de flocos, Dar e frumos”... Bravo, bravo! Elefănțelul a recitat minunat! se entuziasmează Sorina. Și câte alte poezii mai știe! îl laudă Sorin. Și cântă, și dansează, și știe și glume. Ia, să mai ascultăm și-un cântec! Propune Sorina. „În continuare, maimuțica Mimi ne va cânta Vine, vine primăvara
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Toate! -...”O pasăre albastră zvâcnise dintre ramuri, Și viața căprioarei spre zările târzii Zburase lin, cu țipăt, ca pasările, toamna, Când lasă cuiburi sure și pustii. Împleticit, m-am dus și i-am închis Ochii umbroși”... Sorina nu mai poate recita. Lacrimi mari și calde se preling din doi ochișori negri și frumoși acum. Plânge și Sorin. Vezi, nu mai pot să spun poezia! Poate că și eu am uitat-o, reușește să mai îngaime, printre suspine, fetița. Apoi, un zâmbet
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de creștere economică În cele mai importante sectoare ale industriei și agriculturii. Nu mi-a trebuit să aud mai mult de-atât: —Orașul vechi, spuse ea cu un accent foarte puternic, pe un ton egal și monoton ca și cum ar fi recitat, e protejat de UNESCO. Știți, UNESCO. Din această cauză, Lijiang va rămâne vechi, dar și dezvoltat economic, prin urmare puteți vedea situl istoric autentic cu legi speciale pentru vânzarea de gustări, croitor, frizer și alte atracții turistice. — Deci ce vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Pentru familiile sărace, aceasta era singura șansă pentru ca fiii lor să primească o educație. Familiile Înstărite Își luau băieții acasă după două săptămâni, iar băieții săraci stăteau mai mult dacă puteau. În mănăstiri, băieții Învățau să citească versetele canonului pali, recitându-le cu toții sub supravegherea atentă a călugărilor mai bătrâni, cei care aleseseră să rămână În mănăstire călugărindu-se sau devenind stareți. Și astfel, copiii Învățau și carte și respectul față de religie, trăind experiența pietății În sărăcie. Respectul față de religie, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
benzină la negru, și nu raționalizat, pe cartelă, cum impunea guvernul. Ca În cazul oricăror probleme, trebuia doar să faci un efort de creativitate. Există un sentiment chinezesc bine-cunoscut despre atingerea limitelor exterioare ale frumuseții. Tatăl meu mi l-a recitat cândva: „Du-te la marginea lacului și privește cum se ridică ceața“. La șase și jumătate, prietenii mei au atins acea limită. În zori, ceața se ridică de parcă ar fi răsuflarea lacului, iar munții fantomatici dispar În spatele straturilor din ce În ce mai deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În junglă, acolo unde nu-i servea la nimic, doar ca exercițiu gratuit. În timp ce conjuga, nu mai avea timp să se gândească la frică sau disconfort sau la inutilitatea de a se mai Întreba: „de ce eu?“. „Je tombe de la montagne“, recita ea. „Je tombais de la montagne. Je tomberai de la montagne.“ Și apoi ajungea la Întrebările neplăcute. Cândva fusese atât de sigură spre ce țintea ajutându-i pe ceilalți. Wendy ar fi vrut ca Tibetul să fie din nou al tibetanilor. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
perioada de domnie a împărațilot; Era Meiji este cuprinsă între anii 1868-1912. În 1964 a XVIII-a ediție a Jocurilor Olimpice a avut loc la Tokio. Politician japonez, a fost Ministru de Finanțe (1980-1982) și Ministru de Externe (1991-1993). Persoană care recită povești, acompaniat de shamisen (un instrument japonez, asemănător cu o chitară cu trei corzi). În japoneză aceste cuvinte să pronunță asemănător și este posibil să le încurci. Pastă făcută din soia. Echinocțiul de Primăvară Emanuel Swedenborg (20 ianuarie HYPERLINK "http
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
într-un urcior de pământ. Acoperi vasul și înteți focul. Când în apă apărură bășici ca ochii de pește, prinse a bolborosi ceva ca o incantație pe care Bătrânul o desluși cu greu. Era un vechi descântec și sihastrul îl recita pentru a marca timpul de fierbere a izmei. Băură fiertura din căușe de lemn, cu sorbituri lungi, reglându-și respirația. Bătrânul privi împrejur. Spre deosebire de biserică, chilioara nu era trainic clădită. Ea trebuia să fie un locaș vremelnic al trupului, așa cum
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
dacă nu efortul de a căra singur lăzile cu legume până la porțile beneficiarilor?! Cum se anunțau ceva mișcări de trupe prin burțile noastre și ne uitam semnificativ către sacoșa cu de-ale gurii, nea Victor, cu ochiul format, ne-a recitat rapid dictonul care conținea chintesența progresului în comunism: - Bă’, întâi munca și după aia haleala! Mergem și descărcăm gunoiul și când ne întoarcem, restul. Deși am fi preferat să fie invers, ne-am dat seama că într-o societate comunistă
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
ne face cu ochiul nemuritorul Costantin Tănase care ne întreabă: „Și cu asta ce-ați făcut?”. Văzând că în privința unui răspuns clar, o cam dăm pe după chersic (vorba moldoveanului), tot el ne-a scos din încurcătură și ne-a recitat cu talentu-i inegalabil un celebru cuplet spus, pe scenă prin anii ’30, cuplet care se potrivește ca o mănușă la vremurile de azi. Vă rog nu vă dați cu părerea că Tănase ar fi fost un fel de Nostradamus și
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
anume și-a făcut apariția o realitate. Repetarea anuală a cosmogoniei Mitul cosmogonic arată cum s-a ivit Cosmosul. În Babilon, în timpul ceremoniei akîtu, care se desfășura în ultimele zile ale anului și în primele zile ale Anului Nou, era recitat solemn "Poemul Creației", Enuma elish. Această recitare rituală actualiza lupta dintre Marduk și monstrul marin Tiamat, care avusese loc ab origine și care pusese capăt Haosului prin victoria finală a zeului. Marduk făurise Cosmosul din trupul ciopârțit al lui Tiamat
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pentru stimularea inspirației poetice.5 Mitul cosmogonic este, așadar, pentru polinezieni modelul arhetipal al tuturor "creațiilor", oricare ar fi planul desfășurării lor: biologic, psihologic, spiritual. Deoarece recitarea rituală a mitului cosmogonic implică reactualizarea acestui eveniment primordial, cel pentru care este recitat mitul este proiectat în chip magic la "începuturile Lumii" și devine contemporan cu cosmogonia. Acesta se întoarce la Timpul originii, în scopul terapeutic de a-și relua existența de la capăt, de a se naște încă o dată. Concepția subiacentă acestor rituri
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
către prizonier: — Dacă ești creștin, știi sigur să spui Tatăl Nostru, nu-i așa? Ochii lui Audbert se căscară, într-o expresie stupefiată. — Eu... eu... bâlbâi el pierdut. — Deci? îl încolți Sebastianus. Marcomanul înghiți și, încrețindu-și fruntea, încercă să recite: — „Tatăl nostru, care ești în ceruri. Da... care ești în ceruri. Sfințească-se numele Tău și împărăția Ta și iartă păcatele... păcătoșilor, da, păcătoșilor... și... și...“ Apucându-se de păr cu violență, disperat, își lovi de mai multe ori capul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
într-un urcior de pământ. Acoperi vasul și înteți focul. Când în apă apărură bășici ca ochii de pește, prinse a bolborosi ceva ca o incantație pe care Bătrânul o desluși cu greu. Era un vechi descântec și sihastrul îl recita pentru a marca timpul de fierbere a izmei. Băură fiertura din căușe de lemn, cu sorbituri lungi, reglându-și respirația. Bătrânul privi împrejur. Spre deosebire de biserică, chilioara nu era trainic clădită. Ea trebuia să fie un locaș vremelnic al trupului, așa cum
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Citea frumos și eu, care știam pe Eminescu pe de rost, așa de pe de rost, că știam unde anume, în ce versuri se găsește cutare cuvânt - ca să am o plăcere nouă de Eminescu, îl puneam pe Raicu Ionescu să-mi recite la infinit versuri, și uneori îl... plăteam cu o tratație!... O mare plăcere a noastră, fizică, era să mâncăm fiecare câte 5 prăjituri proaste, ori o cutie de sardele pe care o mâncam pe uliță. Alteori eram fericiți cu colaci
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
într-o bună zi o turnură academică. Am convingerea că dacă, vreodată, aș cere celor aproximativ șaizeci de fete de la cele două cursuri ale mele de Creație spre Publicare - multe dintre ele senioare din ultimii ani de la engleză - să-mi recite un vers, oricare, din poemul Ozymandias, sau numai să-mi relateze în linii mari despre ce tratează poemul, nici măcar zece dintre ele n-ar fi în stare; dar pun rămășag pe lalelele mele încă neîmbobocite că cincizeci dintre fete ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
început să plângă urât, mult mai sonor. John a lăsat să-i cadă din mână bățul pe care tocmai se pregătea să i-l arunce câinelui, iar Jake l-a împuns cu năsucul lui negru. Ahmad și-a continuat rugăciunea, recitând din Qur’an, ridicându-se în picioare și așezându-se din nou pe pământ. În sfârșit, a întors ochii peste umărul drept, acolo unde Naji îi explicase cândva lui Irene că stă îngerul care-ți înregistrează faptele bune. Apoi bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nu puteau să fie reale. Din secundă-n secundă, Pearl avea să-i dea un cot ca să-l trezească. Avea să-i pună o mână rece pe frunte, avea să-i spună să nu plângă și-apoi avea să-i recite o listă binevenită cu lucruri pe care Zach trebuia să le facă. Se pare că toată lumea știe de tine, a continuat Jina. Ești o legendă pe râul ăsta. Omul-pește. Bărbatul pe care râul l-a înecat, apoi l-a scuipat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pot fi zărite urme de aripi sub formă de cruce fetele morgane mă bântuie sunt singur în vis eu plâng și beduinii trec pe lângă mine fără să mă alinte și fără să-mi șteargă lacrimile acum ascult cum poeții laureați recită imnuri lângă izvoare înțeleptul știe asta își ia tocul de la ureche și scrie versuri mai lungi sau mai scurte despre alt deșert despre altă viață despre altă iluzie Eu nu am plecat eu nu am plecat este doar o iluzie
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
se ne legăm timpurile ca într-un lanț. Liliana mă determinase să vin înapoi acasă și tot ea îmi crease iluzia că noi doi am fi putut avea ceva în comun, dar l-a cunoscut pe Lucian, care știa să recite așa de frumos din poeziile mele, care dansa ca un profesionist și care avea ca și mine un simț al umorului înăscutîncât povestea noastră s-a transformat pe nesimțite în povestea lor, iar eu nu-mi mai găseam locul alături de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
am asistat la nașterea amoralismului (toți suntem o apă și-un pământ) ca justificare a imoralității legalizate prin Ordonanțe de Urgență: capturarea statului de către stâlpii anilor ’80, mai școliți, mai cu ștaif, capabili să mimeze neoformele de relief și să recite neotabla integrării cu voluptatea cu care concepeau dezvoltările limbii de lemn și multiplicarea rezervațiilor pentru nomenclatură. Apelul lui Liiceanu către lichele (corect moral, de altfel) le-a tras un semnal de alarmă din prima. Au știut că trebuie să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Goma și ăia care sunt acolo în Occident, la adăpost, nu ăștia mărunții ca noi, oricând la mâna sectoristului. Pe cât poți, fă ce-ți place și așa o să reziști.” S-a ridicat în picioare privind în depărtări, ca și cum ar fi recitat o poezie cu tovarășul Ceaușescu de față, și a început să peroreze: „Resistance à la Tămaș! Fă ce-ți place ca să poți rezista! Hedonismul - arma secretă împotriva totalitarismului!!”, și se prăbuși pe scaun, râzând iar înfundat, cu pumnii la gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]