3,066 matches
-
are bromură?). în dimineața aceea, Manix, cu o mutră foarte stranie, de bețiv sau de posedat, congestionat la față, interpreta un soi de pantomimă ritmată, mișcând din gât și din umeri, bătând cu lingurița în paharul de ceai și, uneori, recitind câteva cuvinte. Un banc obscen și stupid, care ar fi ocupat câteva rânduri într-o pagină de carte, era lungit de el la nesfârșit, înflorat și construit cu volute și brizbrizuri, decorat cu stucaturi și ciubucării, până la pierderea completă a
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pentru totdeauna, și mi-e greu să scriu cuvântul acela, orbire, ca și cum dacă nu l-aș scrie n-ar exista, el, cu ochelarii fumurii, tace! La începutul caietului meu, strecurată scrisoarea părintelui Varava, îi iese colțul timbrat, o desfac și recitesc, După cum știi, dragul meu Theo, așa i se-adresează părintele Varava, mănăstirea noastră este un loc binecuvântat de Dumnezeu cu alese daruri, dar omul e dator nu numai să le păstreze în bună orânduială, ci uneori să ajute lucrarea dumnezeiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
purta același impermeabil și vară și iarnă, arătându-și în razele lunii pline bărbăția, gestul său a surprins-o și pe studenta de la Medicină, această istorie a continuat să se repete în fiecare seară cu lună plină, studenta i-a recitit dosarul, în acea periodă făcea și practică la clinica de boli nervoase, se pare că, într-o astfel de noapte, Venețianul n-ar fi fost în stare din prea mare timiditate să facă dragoste cu iubita lui, acestă neputință l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de șase, După ce-mi aduci un pahar cu apă citește-mi din caietul meu, și-așa n-avem altceva mai bun de făcut, la un moment dat nu te-am mai putut urmări, atunci să reiau de unde, Bine! Și recitesc până unde a adormit el și nu m-a mai auzit, apoi ajuns cu lectura unde m-am oprit fiindcă, 17 aprilie, încep să-i citesc lui Theo așezat în fotoliu, așteptând, neavând altceva mai bun de făcut, 17 aprilie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Alex, Cu totul altfel ar fi trebuit să descriu venirea Corinei, cu adevărat sunt neîndemânatic! E noapte acum și sunt singur în camera mea, doar greierii se-aud afară, iar dincolo la Theo încă n-a plecat de la el Corina, recitesc pagina ce am scris-o în seara asta, am luat-o prea în serios, din Sfântul Chiril al Alexandriei, ale cărui scrieri le am aici pe masă am rămas numai la prima fază, Socotesc că e de prisos să stabilim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
asta, părinte! și spunându-i aceasta, el îmi întoarce liniștit spatele, lăsându-mă singur sub privirea înspăimântătoare a lui Iisus Pantocrator zugrăvit în cupolă, XII 13 ianuarie, sunt câteva luni de când n-am mai făcut însemnări în acest caiet, am recitit paginile scrise în Italia și ceea ce se țesea nevăzut în jurul meu pe măsură ce intram în lectură era acea lumină inconfundabilă a piețelor romane, o lumină ce părea că vine de jos din lucruri, fără prea mare legătură cu soarele de afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a ei, buzele ei oprindu-se deasupra buzelor mele, cât o bătaie de aripi, apoi îndepărtându-se, tu ar trebui să mă săruți, glasul ei îmbietor, eu?! De ce? Pentru că, pentru că, hai afară să mai citim! A nu știu câta oară recitesc pagina cu grafica pe calculator, Theo la Radu, Radu explicând despre dovezile existenței lui Dumnezeu, fiindcă Radu nu știe că există una singură, dovada ontologică, Daniel neînțelegând nimic, pe buze cu fiorul primului sărut, Diana cu cartea în mână, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o să fii colegul meu de echipă. Era o promisiune pe care te puteai baza și care m-a ținut aproape de dosar. Cum ziua eram liber, iar Kay era la muncă, nu aveam nimic mai bun de făcut decât să-l recitesc la nesfârșit. Mapele de la literele R, S și T lipseau, chestie care mă irita, dar, în afară de asta, totul era perfect. Femeia reală din viața mea o împinsese pe Betty Short dincolo de un fel de Linie Maginot, transformând-o într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
asta va ajunge la tine, Kay P.S. Te mai gândești la Elizabeth Short? Eu mă gândesc întruna la ea. Nu o urăsc, doar mă gândesc la ea. E ciudat. După atâta amar de vreme... K.L.B. Am păstrat scrisoarea și am recitit-o de cel puțin două sute de ori. Nu m-am gândit la semnificația ei sau la ce va însemna ea pentru viitorul meu sau al lui Kay - sau pentru viitorul nostru împreună. Doar am recitit-o și m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Am păstrat scrisoarea și am recitit-o de cel puțin două sute de ori. Nu m-am gândit la semnificația ei sau la ce va însemna ea pentru viitorul meu sau al lui Kay - sau pentru viitorul nostru împreună. Doar am recitit-o și m-am gândit la Betty. Am aruncat la gunoi dosarul de la El Nido și m-am gândit la ea. H.J. Caruso m-a angajat ca vânzător de mașini și m-am tot gândit la ea în timp ce încercam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
imediat. În zilele acelea însă, nimeni nu-și închipuia că acea frază avea să ajungă în cărțile de istorie, nici măcar cel care o inventase. Succesul povestirii ațâță imaginația. — Ridiculizarea dușmanului e o tactică veche, spunea răbdător Asiaticus. În loc să vă plângeți, recitiți-l pe Aristophanes, mergeți la teatru să vedeți atellanae. Avea dreptate; de-a lungul secolelor, tactica aceea avea să-și găsească numeroși imitatori. Astfel, unii își amintiră că Împăratul se căsătorise cu Milonia la Lugdunum când sarcina ei era deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dinții, am... „aaaaa“, un urlet, un răcnet de fiară. Da, fiara se aciuase chiar În brațele mele. Era Luminița D., care a leșinat, săraca. (miezul nopții) Avem de discutat poemul dramatic Cain de Byron. Pentru a mă pune În temă, recitesc din Genesa episodul „Cain și Abel“. Iată-l: 1. Adam s-a Împreunat cu nevastă-sa Eva; ea a rămas Însărcinată și a născut pe Cain. Și a zis: „Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!“ 2. A mai născut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
miturilor inviolabile. Mitul cavalerismului este o imagine esențială pe care se bazează cultura europeană de la Dante Încoace; când Cervantes efectuează acea incizie lucidă, sângeroasă pentru setea mea de idealitate adolescentă, simt o traumă spirituală și refuz un text desacralizant. Acum, recitind romanul din altă perspectivă, constat că există două planuri convergente: unul al realului, ca anticipare a unor achiziții posterioare ale romanescului, și celălalt al Înscrierii gratuite Într-o convenție a genului cavaleresc, urmat și acceptat numai spre a fi negat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-l publice În Contemporanul. (duminică) De la revista Tomis mi se cere prin telefon să-i iau un interviu lui Marin Preda. Cronicarul revistei, Al. Protopopescu, a scris cam În zeflemea despre Moromeții II și vor să-l Împace pe maestru. Recitesc toată opera. Îmi fac note, Îmi revăd Însemnările de la Întâlnirile lui anterioare cu studenții. Îmi cumpăr un carnet de reporter format mic, cu acel tip de foi ce se pot rupe ușor. N-am mai luat interviuri, nu știu ce e acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
oprește o clipă, se mai uită la un titlu, apoi din nou: trosc-trosc, trosc-trosc. „Hai să citim Împreună“, Îi spun și simt cum mi se face pielea de curcă; mă scutură un fior de dincolo. „O fi chiar EL!?“ Am recitit de curând Faust și mi-am dat seama că, de fapt, tare aș vrea să mă viziteze; mă interesează și pe mine o Întâlnire cu Mephisto: am mai sta de vorbă despre una, despre alta, l-aș Întreba pe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lumile altora, Încerc să intru În lumea mea, dar efortul rămâne sisific; truda e atât de imensă, că nu Înțeleg această vană Încăpățânare; Îmi convoc eul cel mai autentic și provoc atâția martori să vorbească; după ce au vorbit toți și recitesc urmele lăsate, nu mă recunosc În nici una dintre mărturiile lor. Probabil că limbajul este insuficient, spre a exprima ceea ce eu am mai autentic În mine; el, limbajul, se adaptează repede la canoanele unei retorici sau alteia și se vorbește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
alcun malessere, anzi questa impercettibile perdita di vitalità era la prova, la condizione per cosí dire, della sensazione di vita; e per lui, avvezzo a scrutare spazi esteriori illimitati, a indagare vastissimi abissi interiori essa non era per nulla sgradevole... Recitesc din Giuseppe Tomasi di Lampedusa (Il Gattopardo) și mă mir de simplitatea cu care acest scriitor atacă problema acută; câtă convenție, câte ocolișuri retorice la alții ca să nu spună nimic. (luni seară) Într-o zi, am fost Împreună cu profesorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ai clipei. Nu știu ce atracție secretă mă smulge brusc dintre figurile fictive ale cărții și mă Împinge stăruitor să explorez această zonă imprevizibilă. Atunci, mă simt proaspăt și avid de viață precum Faust, amușinând pe urmele Margaretei. Simt că trebuie să recitesc Faust. (miezul nopții) Nu mă duc la Facultate. Am doar cursuri insignifiante. Nu mă amuză să asist de două ori la desenarea puerilă a unei fișe bibliografice; mâna grăsulie a savantului scurt, Vicu M., ce predă cursul, desenează un pătrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
am fost atât de exaltat când mi-a scris prima dată, scoteam plicul de o sută de ori pe zi și Îl deschideam să văd, să mă conving dacă este scrisul ei, dacă nu cumva era o simplă impresie; o reciteam observând orice Întorsătură a literelor; parcă văd acel scris rotund cu semne ovale, pântecoase, marcate de tendința cochetă de a lega codița lui a sau a lui o de consoanele vecine cu o eșarfă elegantă ca o Îmbrățișare; nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Dacă scrisorile au același registru stilistic ca „Jurnalul lui A.“, vocile ni se par identice cu „Jurnalul lui M.“; dispare și mai mult distanța dintre autor și posibilul său personaj. Unitatea cărții nu mai poate fi pusă la Îndoială. Autorul recitește și scrie. Personajele citesc sau scriu și ele. Realitatea brută, În afara faptului de a citi și a scrie, aproape că nu mai există. Totul se resoarbe În realitatea unică a textului, singura de fapt care contează. Viața Însăși este privită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că, într-o sâmbătă furtunoasă din luna decembrie, chiar înainte de Crăciun, Leigh i-a strecurat portarului douăzeci de dolari, ca în filmele de spionaj, și a așteptat în hol prefăcându-se că citește un manuscris. După ce a așteptat trei ceasuri recitind aceeași poveste, portarul a tușit tare și a privit-o cu subînțeles pe deasupra ochelarilor. Ridicând privirea, Leigh a simțit imediat un val de ușurare. În fața ei, scoțând un catalog QVC din cutia poștală pe care tocmai o descuiase, se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
din spate a unei limuzine ultimul răcnet, Adriana și-a dat seama că era prea bucuroasă ca să doarmă. Trecuseră două luni și jumătate și, în sfârșit, avea să vadă legendara vilă din Hollywood unde locuia Toby. A citit și a recitit biletul lui (Scumpă Adriana, îmi pare atât de rău că nu am putut veni să te iau de la aeroport, dar în ultimul moment a intervenit ceva neprevăzut. Promit să mă revanșez. Cu dragoste, T), a observat că folosit cu dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nici o motivație bate la ușa fiecăruia. Orice zi care vine e ca un fel de porție de viață, ca o izbândă a unui loz norocos. Singura salvare - cărțile, muzica, amintirile, propria conștiință. Teama ia forma unei liniști interioare. 20 aprilie Recitești Boris Vian - Spuma zilelor. Seara, la vernisajul unei expoziții - „Salonul refuzaților”: Horia Bernea, Sorin Dumitrescu, Ilfoveanu, Napoleon Tiron... trece ca o statuie lividă Nichita Stănescu 24 aprilie Interesantă reflecție În legătură cu calitățile de diagnostician ale lui Caragiale. „Omul, bunăoară, de par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
vremea lui „Pierdut caniș negru cu fundulițe roșii, zona Piața Revoluției. Găsitorului, bună recompensă” Toate la vremea lor. Într-o după-amiază liniștită care va fi fără sfârșit, mestecând tacticos cornulețe. Făcute după rețeta zilei. Fără teamă de lipsuri În inventar. Recitind pentru tine și pentru alții Ioan Budai Deleanu. Dar până atunci, cine știe? O nouă vizită de lucru? O altă viață? O altă lume? ILUZIA UNEI LUMI un mic scenariu de film Ca un „Vede-tot” rău, care poate spațializa orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lumea aceasta și pentru a cărei venire, creștinește, zilnic ne rugăm, cerându-ne, așadar, moartea noastră nemuritoare („vie împărăția Ta“). Existențialism, așa cum a fost cel mai adesea catalogată opera lui Unamuno? Din nou trebuie să recunosc sărăcia terminologiei consacrate. Să recitim în acest sens ultima însemnare din Jurnalul intim: „Tatăl nostru. 15 ianuarie 1902. Tată mereu, zămislindu‑ne mereu Idealul. Eu, proiectat în infinit, și tu, care te proiectezi în infinit, ne întâlnim; viețile noastre paralele se întâlnesc în infinit, și eul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]