2,299 matches
-
cel puțin să-mi dea o doză-mamut de ayahuasca. Pe de altă parte, când am spus Stop, nu am făcut-o decât mental, și el a reacționat imediat. Alfonso poate auzi gândurile?? Atunci, înainte de a „spune” stop, ce gândeam? Eram relaxată și îmi plăcea atingerea și cântatul în surdină, până când... atingerea a fost neschimbată. Atunci, pot eu auzi gândurile?? Revin printre fete și cum suntem obosite după toate aventurile merg să văd cum au mai progresat cu reparațiile. Jose, în continuare
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
pasager: săracul... apoi îmi spun că ori el, ori eu; o întreb dacă nu-l poate lega sau închide undeva ca să nu-l umplem de vânătăi. „Îl închide tata când vine, eu nu reușesc că-i prea puternic” îmi răspunde relaxat și intrăm în casă. Casa este foarte mare, construită din lemn și înălțată pe țăruși cam la un metru de nivelul solului, bănuiesc pentru a se proteja de inundație în caz de revărsare a râului. Parterul este o singură încăpere
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
de comunicare cu ei sunt reduse la zâmbete și gesturi. Petrec ziua conversând cu tot felul de rude constat că Secoya nu prea sunt obișnuiți cu străinii, la început sunt de-a dreptul timizi să mi se adreseze. Ziua trece relaxat și aflu că se pregătește o tăiere a porcului la Maria, una din surorile lui Guillermo (sunt șapte frați și surori), unde se va reuni întreaga familie. Singura tulburare în scurgerea lină a timpului este reprezentată de pecariul care năvălește
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
a pielii și a părului. În jurul focului, un tablou pitoresc: conceptul de pudoare în El Oriente este departe de cel vestic și, aș spune, chiar din ceea ce am mai văzut până acum în restul Ecuadorului: bătrâna, mama lui Guillermo, stă relaxată, cu bustul gol în timp ce unul dintre nepoți se joacă cu unul din sânii ei. Maria, gazda, stă întinsă calm pe pământ cu fusta aproape complet ridicată și observ în trecere că nu poartă chiloți. În mod clar, întreaga familie este
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mare și negru, care se plimbă liber dar îl apucă pandaliile din când în când și vrea să atace. Îl urmăresc cu privirea, merge încet, apucând câte o frunză și mestecând-o încet. „Hmmm, într-adevăr, e mare...” mai cuget, relaxat, sorbind din vinul parfumat. „Oare încotro merge, nu știe că încolo e doar poarta?” Privesc ceva mai atentă cum taurul se îndreaptă fix către poarta grea de ieșire din fermă. „Oare am închis-o bine??” Rodrigo, vino înapoi!! Strig, neconvinsă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ajutor să prind un taur mare și negru. Un bărbat se desprinde din grup și încerc să-i dau detalii ca să nu creadă că sunt complet nebună, timp în care mențin pasul alert. Mergem către Rodrigo care continua să mestece relaxat, salvatorul necunoscut rupe o nuia dintr-un tufiș și începe să-l mâne calm către intrare. Rodrigo, culmea, ascultă, se retrage cuminte, intră, eu intru după el, mulțumesc vecinului și trag toate zăvoarele pe care reușesc să le văd. Mă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
de începerea demonstrației, mă asigură că nu am absolut nimic special de făcut și îmi spune că aparatul depistează nu numai dezechilibrele fiziologice ci și pe cele emoționale, deci mă întreabă cât de discretă vreau să fie. Mă simt complet relaxată și fizic și emoțional, așadar îi dau undă verde să analizeze orice dorește în timpul demonstrației, indiferent dacă sunt afecțiuni fizice sau psihice. Mergem lângă aparat, la care mă conectează cu câte o curea la fiecare mână și picior, plus una
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mi s-a făcut niciun rău. Către sfârșitul zilei are loc prezentarea șamanilor, fiecare se prezintă și își povestește cariera de șaman, de la începuturi, până la experiența acumulată. Niciunul nu vorbește engleză și, în mod evident, mulți dintre ei nu sunt relaxați vorbind unei mulțimi de gringos curioși. Translatorul traduce prezentările în engleză rotunjind pentru urechi vestice multe dintre exprimările directe ale șamanilor. Sunt vreo opt bărbați și o singură femeie, îmbrăcată în haine tradiționale tribului Shipibo. Numele femeii este Eliza (din
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
este Don Agustin Rivas, un bătrân impunător, înalt, cu o mustață albă și păr lung, îmbrăcat într-o tunică lungă, albă, cu un fel de coroană pe cap și un sceptru de lemn în mână . Din reacția audienței și postura relaxată a vorbitorului deduc că Don Agustin este faimos și obișnuit cu lumea vestică. Mai remarc un șaman ceva mai tânăr, Percy, care, de asemenea, pare să fie în largul lui, spre deosebire de restul de cinci-șase, complet stingheriți expuși privirilor atâtor gringo
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
copleșit de ideea că este în compania unui personaj pe care îl admiră atât de mult. Barca pornește pe apele învolburate și facem cunoștință unii cu ceilalți. Robert Forte este un bărbat, poate de 45 de ani, cu un zâmbet relaxat și deschis. Spun că sunt româncă, la care aproape că nu îi vine a crede și îmi spune că mai este un român, Manuel, în cealaltă barcă, doar că Manuel a crescut în America de mic copil. Rămân și eu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Înghit lichidul maroniu și rămân surprinsă de gustul cu nuanțe de ciocolată amară care nu mi se pare în nici un caz respingător. Mă uit o secundă șocată la Jorge care îmi zâmbește liniștitor, apoi mă întorc la salteaua mea. Rămânem relaxați și după un timp liniștea este întreruptă de sunetul muzicuței, care atinge tonalități cum nu am mai auzit vreodată până acum. Sunetele se succed unele după celelalte într-un ritm rapid, înalt, după care apare o pauză bruscă și melodia
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cred, fără ca eu să am forma mea de Ingrid. Totul este învăluit de lumină și de un sentiment strălucitor de iubire și fericire. Alunec prin poiana minunată și descopăr creaturi fantastice, împărțind aceeași lume strălucitoare. Mă simt acasă, sunt complet relaxată și fericită să fiu în compania respectivelor ființe și ele par la fel de relaxate și fericite în prezența mea. „Ingrid!” îmi aud numele într-un alt plan dar nu vreau să plec din lumea minunată în care am ajuns. „Ingrid, ești
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
lumină și de un sentiment strălucitor de iubire și fericire. Alunec prin poiana minunată și descopăr creaturi fantastice, împărțind aceeași lume strălucitoare. Mă simt acasă, sunt complet relaxată și fericită să fiu în compania respectivelor ființe și ele par la fel de relaxate și fericite în prezența mea. „Ingrid!” îmi aud numele într-un alt plan dar nu vreau să plec din lumea minunată în care am ajuns. „Ingrid, ești acolo?” aud din nou de la un alt nivel și văd o lumină în fața
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
sau facem schimb de informație într un limbaj clar pentru amândoi dar fără să folosim o limbă anume. Am un sentiment de a fi întâlnit la o cafea un prieten vechi, de care mi-era dor, suntem amândoi fericiți și relaxați să ne vedem unul pe celălalt. Aud bubuiturile unei tobe și încep să mă plimb prin tot felul de lumi. Văd globul pământesc de undeva de la distanță, cobor printr-un canal de lumină, totul în jurul meu este palpabil, tridimensional aproape
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
oglindă apoi vomit un lichid închis la culoare, aproape că o apă închis colorată. Revin în pat unde mă așez de data asta cu pace în suflet, ca și cum s-a ridicat o perdea grea de pe mine. Sunt, în sfârșit, complet relaxată, deși nu pot dormi și aud un zumzăit discret în jur. Mă simt expusă ca pe o masă de operații, înconjurată de creaturi care mă studiază, care îmi examinează fiecare celulă și fiecare sentiment. Scena este identică cu o alta
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
sunt pașii de-a lungul ceremoniei. Nimic în neregulă cu studiatul dar una este să studiezi și alta să-i înveți pe ceilalți. Oricum experiența a fost foarte utilă, am învățat cum să recunosc „tipul Eric”, totul într-un context relaxat și fără pericol. Mă trezesc către prânz, ies pe terasă pentru micul dejun și dau de Eric, agitat și pregătit să povestească despre fenomene șamanice. Discutăm un pic, Eric îmi spune câte ceva despre cum plantele trebuie respectate pentru a ne
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
în restaurantul primitor din La Patarashka. Cindy scoate o sticlă mare cu apă de cocos din frigider apoi ne oferă câte o înghețată de casă, făcută din fructe proaspete după o rețetă faimoasă în regiunea San Martin. Sunt atât de relaxată, aș putea fi unul dintre cei doi labradori toropiți de la picioarele noastre. Nici măcar nu reușesc să-mi imaginez în ce fel viața este compusă din probleme. Udita își va continua călătoria spre Pucallpa, spre sud-est, unde vrea să cunoască mai
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
pe calul Ducipal ? Elefanții de aici sînt și mai și mai că nu se ridică pe labele din față. în acest film, totul e (totul trebuie să fie) și mai și ; nu există nici o acțiune mai modestă, nici un gest mai relaxat, nici un moment în care povestea să curgă pur și simplu. E o lume supraîncordată muscular, supracontrolată cromatic, închisă, fără aer deci și fără suflu epic. Pare lumea interioară a unui adolescent obsedat de culturism, dependent de jocuri video și chinuit
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
VergŁs, colosalul documentar al lui Barbet Schroeder, Avocatul terorii, recapitulează, în două ore nemaipomenit de încărcate și de inconfortabile moral, întreaga istorie a terorismului modern. Schroeder beneficiază pe tot parcursul de asistența amabilă a lui VergŁs însuși. Cu o figură relaxată, superior benevolentă, combinație perfectă și tocmai de-aceea dubioasă între stereotipul burghezului plin de sine și stereotipul asiaticului indescifrabil (mama lui era vietnameză), avocatul trage dintr-un trabuc și vorbește despre convingerile sale. Dar ce convingeri sînt acelea ? în al
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
excursii la Veneția, i-l prezintă pe tatăl său, renegatul lord Marchmain (Michael Gambon), care, simțindu-se sufocat de religiozitatea înverșunată de la Brideshead, s-a refugiat în îmbrățișarea unei amante, a unei clime mai blînde și a unui catolicism mai relaxat. Povestea e despre cum îi pierde Charles pe acești oameni dragi, unul cîte unul, în ghearele religiei lor, și despre cum ajunge el însuși să se plece în fața glamour-ului ei. Ca și coreligionarul său Greene, Waugh e un foarte abil
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
nu mai puteam avea griji! Ca de obicei, locuiam pe timpul examenelor în garsoniera unei cumnate, pe str. Izvor nr.2. Trec dimineața pe la facultate, văd ritmul examinării și-mi fac socoteala că mi-ar veni rândul cam pe la ora 12. Relaxat, trec pe la Spicul să cumpăr pâine și mă așez la o coadă colosală! Așteptând, am o tresărire oarecare și părăsesc rândul, urc spre facultate să văd ce-i cu examenul... Nici o mișcare! Întreb pe cineva care-i situația și mi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
bună, în mijlocul unei lumi care nu mai era lumea bună și curată, cu principii sănătoase de cinste, adevăr, dreptate și relații de bună înțelegere și pace între oameni! Personal nu mai aveam grijile, frământările și tracasările de până mai ieri, relaxat aveam mai mult soare și voie bună în viață! În vară am avut numeroși musafiri din familia numeroasă a soției. Ai mei, fiind mai aproape, veneau, ne vedeau și plecau la rostul lor. Era tare plăcut în casa noastră, căreia
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
experimentală în 1961. Mi s-a oferit chiar și o jumătate de normă în plus, ceea ce în acel moment era chiar foarte bine. Curând mă simt cum nu se poate mai bine... Cum situația în general părea un pic mai relaxată, de ochii lumii din afară, P.C.R. primește intelectuali în rândurile sale. În școală, un activist P.C.R. mă întreabă dacă am cunoștință de hotărârea privind primirea intelectualilor în partid. Apoi mă întreabă de ce n-am cerut să fiu primit în partid
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
toate conform datinei și cu respectul cuvenit pentru mama mea dragă și scumpă! Am încercat o mare durere sufletească simțind că am rămas sărăcit de marea dragoste a ei, a celei care mă născuse. Oricum, viața nu stă în loc!... Muncesc relaxat, mulțumit de munca din școală și de relațiile mele cu lumea. Puțin timp după această dată, oponentul meu iese la pensie. Venea la ședințele de consiliu pedagogic și la cele de partid din școală. În orice împrejurare, nu uita să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
dați seama, eu aveam DLEN-ișii ăștia, care mă omorau. Că la DLEN erau și din ăia care făceau prostii, care au făcut școală de corecție sau unii cu pușcărie. S. B.: Bine, că ei pe șantier aveau un regim mai relaxat, program de lucru. M. M.: Aveau, dar aici două luni făceam instrucție cu ei. Îi învățam să tragă și, Doamne ferește, să nu tragă în celălalt. Și ăștia fugeau noaptea în oraș, se băteau, jucau poker, jocuri de noroc. Țin minte
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]